Declarația lui Dominic Fritz despre întîlnirile săptămînale „între patru ochi” cu președintele Nicușor Dan, într-o sală „garantat fără microfoane”, este, efectiv, fără precedent și ridică probleme profunde la mai multe niveluri: instituțional, de securitate națională, politic și de transparență.

 

 

Ce să deducem din spusele lui Fritz? Că la Cotroceni sunt microfoane în pereți, poate și în dormitorul sau baia președintelui, dar nu și în sala unde discută ei între patru ochi?

Într-un context geopolitic deja tensionat, ideea că mai-marele statului se izolează de orice sistem de monitorizare oficială pentru a discuta cu un lider politic ridică semne de întrebare despre cine a securizat acea sală: serviciile oficiale, la cererea președintelui, sau vreo structură privată?

 

Deși Președintele are dreptul la consultări cu liderii politici, natura lor trebuie să fie, în linii mari, oficială sau cel puțin asumată instituțional. Dacă Nicușor și Fritz discută „temele zilei” (care pot include orice, inclusiv numiri în funcții, bugete, strategii de apărare sau politică externă) într-un format complet opac, se creează percepția unei guvernări din umbră, plus că se poate crea percepția clară că președintele favorizează un actor politic. Iar faptul că președintele Nicușor nici măcar nu a venit la Cotroceni dintr-un partid, ceea ce ar putea justifica parțial menținerea unei legături cu el, ci a venit ca independent, nu ușurează lucrurile.

 

Într-o democrație, „ce discutăm doar el și eu știm” contrazice principiul responsabilității în fața electoratului. Cetățenii au dreptul să știe care sunt liniile mari de influență asupra deciziilor prezidențiale.

Dezvăluirea sugerează și o relație preferențială și o contopire între interesele de partid, USR, și instituția prezidențială. Președintele trebuie să fie un mediator între puterile statului și între partide. Frecvența săptămînală a acestor întîlniri „secrete” cu un singur lider de partid îi știrbește grav rolul de arbitru imparțial.

Putem vorbi de o influența nelegitimă? Categoric. Se poate ridica întrebarea dacă Dominic Fritz sau partidul său exercită o influență disproporționată asupra deciziilor luate la Cotroceni, în detrimentul altor forțe politice sau parteneri de coaliție. Confuzia gravă între rolul instituțional și strategia politică creează un mare risc privind impresia că la Cotroceni s-ar putea discuta strategii politice sau electorale, coordonarea pozițiilor politice, tactici parlamentare etc.

 

Și asta, menționăm, cu un singur partid dintre cele parlamentare, ca să nu mai vorbim dintre cele patru ale coaliției de guvernare, plus grupul minorităților.

 

De ce doar Fritz, care nici măcar membru al guvernului nu e?

Dominic Fritz și Nicușor Dan, reamintim, s-au prezentat adesea ca promotori ai „noii politici”, bazată pe transparență radicală și ruperea de „vechile metehne”. ”România onestă”, nu-i așa?

Ori, această practică a discuțiilor în „camere sigure” amintește publicului de metodele oculte ale vechilor politicieni, pe care USR le-a criticat constant. Sintagma „garantat fără microfoane” are o conotație conspirativă care poate deranja serios cetățenii.

 

Să luăm un exemplu oarecare: dacă ne raportăm la proiectul legii Bugetului pe 2026, iar „temele zilei” includ prioritățile bugetare din 2026, discutarea lor într-un cadru privat, ecranat, fără procese-verbale sau consilieri de specialitate, poate duce la suspiciunea privind alocări de resurse bazate pe interese politice conjuncturale, nu pe necesități naționale obiective.

 

Dezvăluirea bombă a lui Dominic Fritz nu poate fi o eroare de comunicare, dar sigur e o aroganță politică maximă ce aruncă o umbră de îndoială asupra integrității instituționale a Palatului Cotroceni. Într-un stat de drept, dialogul politic este necesar, dar secretomania extremă la vîrful statului sugerează o vulnerabilitate sistemică și o lipsă de respect față de normele democratice de transparență. Una peste alta, onestul Nicușor o comite iar, extrem de grav. (Bogdan Tiberiu Iacob)

 

Parteneriat Inpolitics

 

VIDEO: