În ultimele săptămâni, Vasile Bănescu s-a lansat cu entuziasm într-un război pe două fronturi: împotriva lui „Doamne ajută!” și împotriva „Fake News”.
Tărăboiul făcut de primul a făcut ca al doilea să treacă prea puțin băgat în seamă.
Fatală greșeală: pocnitorile mediatice lansate de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei împotriva lui „Doamne ajută!” sunt mult mai puțin periculoase decât arsenalul nuclear care se pregătește pentru combaterea „Fake News”.
Puțină istorie nu strică: termenul de „Fake News” a început să fie folosit cu precădere din 2016 încoace.
El a devenit arma mediatică favorită a presei corporatiste împotriva adepților Brexit și ai lui Donald Trump.
De la bun început, acuzațiile de „Fake News” au servit ca paravan pentru cele mai grosolane minciuni și manipulări din istoria modernă.
Sub pretextul combaterii „Fake News”, adversarii Brexit au avertizat asupra unei palete uriașe de pericole grotești, de la o criză a sandvișurilor la colaps economic total și de la atacuri teroriste până la un Armageddon nuclear.
(Această campanie a fost numită „Fear Factor”, urmărind manipularea britanicilor prin Teroare. Ea va fi reluată și amplificată în timpul pandemiei COVID.)
Peste Ocean, sub paravanul „Fake News”, Trump și aliații săi au fost acuzați de trădare națională, complicitate cu Rusia și în general de toate relele pământului.
Niciodată în istorie nu s-a revărsat o cantitate mai mare de minciuni în capul unui singur om.
„Revărsătorii” au fost presa și instituțiile statului, al căror rol era – teoretic - de a informa corect și a apăra cetățeanul de abuzuri.
Efectul a patru ani de minciuni sub pretextul combaterii „Fake News” a fost răsturnarea de la putere a lui Trump prin minciuna supremă într-o Democrație: frauda electorală.
O fraudă fățișă, obraznică, grosolană, comparabilă cu hoțiile electorale din țările ocupate de sovietici, la cumpăna deceniilor V-VI.
După neutralizarea Brexitului și a lui Trump, combaterea „Fake News” a trecut la o „etapă calitativ superioară”: închiderea gurii tuturor celor care s-au opus Dictaturii Medicale în timpul COVID.
Combaterea „Fake News” a fost pulanul care a zdrobit rezistența: a spart capete și a rupt oase la propriu, dar mai ales a închis guri. Și a indus teroarea.
Nu doar rostirea Adevărului, dar până și Gândirea pe cont propriu au fost catalogate ca pericole strategice și tratate ca atare. Adică Penal.
Opinia personală a fost interzisă câtă vreme diferea de Adevărul dictat de la Centru.
Orice Disidență a fost etichetată ca Terorism (îți amintești, Cîțule?).
La fel ca în cazurile Brexit și Trump, după trecerea COVID au început să curgă dovezile despre minciunile ascunse în spatele scopului sfânt al Combaterii „Fake News”.
S-a vădit cu asupra de măsură că totul a fost o uriașă Operațiune Psihologică (Psy-Op) pentru controlul populației și impunerea fără opoziție a agendei Marii Resetări.
Cu costul a milioane de vieți pentru care nimeni nu a plătit.
Psy-Op Covid s-a oprit doar pentru că a început Războiul. O altă etapă a aceleiași operațiuni. O altă față a aceleiași Dictaturi.
Doar o stare de urgență a fost înlocuită cu alta.
Pulanul „Fake News” a rămas la fel de agresiv în închiderea gurilor. În impunerea Adevărului omologat oficial.
La fel ca Virusul în timpul „Molimei de partid și de stat”, Războiul servește la acoperirea celor mai monstruoase abjecții și la validarea celor mai gogonate minciuni.
(Și nu vorbesc aici despre borcanele de gogonele care doboară drone și care sunt prezentate cu toată seriozitatea de presa „quality”.)
Efectul cel mai sinistru al Războiului post-Covid este sinuciderea programatică a Occidentului, a Democrației și a Libertății în numele unei Noi Ordini Mondiale cu trăsături tot mai evident demonice.
*
Ce caută în toată această poveste sulfuroasă Patriarhia Română? Ce l-a făcut pe Vasile Bănescu să iasă – și încă insistent – pe tema pericolului „Fake News”?
Nici unul dintre ierarhii noștri nu s-a declarat până acum îngrijorat că „Fake News” ar reprezenta o amenințare pentru Biserică. Sau pentru credința strămoșească.
Și atunci?
(De ce, de pildă, Bănescu nu a găsit de cuviință să tragă un semnal de alarmă despre soarta moaștelor Sfintei Teodora de la Sihla, mutate de la Kiev în Occident, în condiții dubioase și cu destinație incertă?)
Nu poate fi o coincidență că se apropie 25 august, când pe teritoriul Uniunii Europene va intra pe deplin în vigoare așa-numita „Digital Services Act” (Legea Serviciilor Digitale).
Aceasta impune platformelor tehnologice și rețelelor sociale o cenzură draconică în numele combaterii – ați ghicit – „Fake News”.
În țara noastră, pe lângă CNA intră în forță pe piața controlului Gândirii și ANCOM, supranumit pe bună dreptate Ministerul Cenzurii.
Nu doar în România și în Europa asistăm la o ofensivă fără precedent împotriva Libertății de Exprimare.
Atât Statele Unite cât și Rusia îmbrățișează cu rapiditate modelul Creditului Social din China.
Sistem în care Adevărul este unul singur: cel indicat de Partidul Comunist. Oricine susține altceva este aruncat la propriu în afara societății.
(Cine își face iluzia că Libertatea oamenilor depinde de un deznodământ sau altul în Războiul din Ucraina este naiv – Bătălia pentru Noua Ordine Mondială este o ciocnire între trei Dictaturi, în care Omul este strivit. A dovedit-o din plin „Pandemia”.)
*
Dat fiind acest context internațional, este greu de crezut că Bănescu s-a trezit să avertizeze despre pericolul „Fake News” mânat de vreun motiv duhovnicesc.
De-a lungul „Pandemiei” și apoi de la începutul Războiului, Bănescu nu a fost decât un megafon al Sistemului. Mai mult, prin propaganda deșănțată, a făcut tot ce a putut pentru a cupla Biserica la remorca Sistemului.
În țara membră NATO și UE cu cel mai mare număr de credincioși practicanți, Biserica devine un uriaș „câmp tactic”.
Necesitatea ca acest „câmp tactic” să fie mai sever controlat a dovedit-o numărul cel mai mic de vaccinați din Europa. O consecință evidentă a refuzului preoților și ierarhilor, în marea lor majoritate, de a se lăsa recrutați de propaganda vaccinistă.
Libertatea cuvântului din Biserici și din spațiile de gândire ortodoxe a devenit periculoasă.
Undeva, sus, s-a decis că această stare de lucruri trebuie să înceteze. Biserica Ortodoxă Română trebuie înhămată – de bună voie sau cu forța – la teleaga Marii Resetări.
Așa se explică noua temă favorită a lui Bănescu, pe care o abordează la câteva zile o dată, cu înzecită înverșunare.
Așa se explică invitarea și participarea lui Bănescu la o conferință despre NATO, securitate și – evident – „Fake News”.
(Aici, Bănescu a afirmat între altele că purtătorii de „Fake News” sunt niște „contaminați” și de aceea reprezintă un pericol pentru comunitate. Cum erau Nevaccinații. Concluzia e limpede: trebuie izolați și anihilați.
Iar soluția pentru combaterea „Fake News, a mai spus Bănescu – inclusiv „în viziunea Bisericii” nu este Informația, ci Educația.
Adică, nu Adevărul, ci Îndoctrinarea. Așa cum Vaccinarea a fost cvasi-obligatorie.
Ironia soartei face că Bănescu i-a predat microfonul ca pe o ștafetă Ramonei Ursu, prezentată de moderator ca „reprezentantă a presei autentice”.
Reproduc aici ce indicații le dădea Ramona Ursu subordonaților din redacția... „Adevărul”:
„Vă propun să faceți toți, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri în care au fost implicați preoți. Ideal este să fie scandaluri sexuale, dar putem băga și altfel de lucruri: bătăi între popi, înjurături, tâlhării...”
Bănescu și Ursu sau când se întâlnește „Feicul” cu „Niusul”.)
*
O Biserică înhămată la căruța Sistemului ar fi mană cerească pentru Vizitiii de pe capra globalistă.
Spre deosebire de Presă, a cărei credibilitate s-a prăbușit, Biserica se bucură încă de o încredere uriașă.
Dar mai este ceva. Biserica nu îl are în capul său pe Patriarh, ci pe Hristos.
Pentru creștinul ortodox, Hristos este Calea, Adevărul și Viața.
Or, arhitecții Noii Ordini Mondiale la asta visează: să controleze EI Calea, Adevărul și Viața oamenilor.
Nu sunt departe să reușească.
Prin combaterea „Fake News” au reușit să creeze o Poliție a Gândirii care controlează Adevărul.
Prin diversele dictaturi impuse de stări de urgență reale sau inventate (sănătate, război, schimbare climatică, crize economice și financiare, foamete etc.) sunt foarte aproape de a controla Viața.
Mai rămâne Calea. Aici lucrurile sunt ceva mai complicate: țin de convingeri intime. De Credință.
Cel mai greu lucru e să controlezi Sufletul. De aceea, de obicei, dictaturile (vezi mai ales Nazismul și Comunismul) se lasă păgubașe în privința acestui aspect și se mulțumesc cu primele două.
(O singură dată în istoria modernă o Dictatură a încercat să controleze Sufletul: Fenomenul Pitești. A fost Iadul pe Pământ.)
O Biserică pervertită și trădătoare, o Biserică răsturnată, ar putea ajuta Sistemul să controleze Sufletele.
Ca la Piteși, ca în „1984” al lui Orwell, visul suprem al lui Big Brother este să fie nu doar temut ci și IUBIT de Victimele sale.
Cum ar putea Biserica să-l ajute pe Big Brother?
Ne dezvăluie Vasile Bănescu într-o postare recentă, ciucure de minciuni și semi-adevăruri (mai grave), despre necesitatea Sfântă a combaterii Fake News:
„«Ochii de văzut» și «Urechile de auzit», despre care vorbește profetic Hristos, sunt mai de folos azi decât oricând.”
Ochiul și Timpanul, așadar. Un fel de Securitate bisericească, pusă sub autoritatea unui fals Hristos dictatorial. Mai mult Mao decât Mântuitor.
Adică o nouă Inchiziție. Care să aibă drept de viață și de moarte asupra oamenilor. Și în fața căreia oamenii nu doar să nu crâcnească, ci și să se ploconească.
În care Libertatea, dreptul cel mai de preț lăsat Omului de Dumnezeu, să fie abolit.
Un astfel de scenariu este visul umed al Diavolului. O lume ca o Biserică răsturnată, cu Hristos ținut înlănțuit în beci.
Pe Marele Inchizitor, intelectual bun de gură și tobă de carte, plesnind de prea-plinul propriei sale personalități, Hristos îl incomodează.
În Noua Ordine Mondială, Dumnezeu nu are loc și pute.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Si'un agent al ocultei, comunist
Pe piept are diavolul tatuat
Care il torturează ne'ncetat
Ochii, două săgeți îi sângerează
În vene, sângele vampirizat pulsează
Inima'l doare, simte sfârșitul
Dați'i benzină, și chibritul
Ciorile croncăne'n deal, sună
Clopotul pentru gura'i nebună
Intr'un acces, Daniel îi dă vânt
Și sparge purtătorul de cuvânt!
ÎNCĂ O TRĂDARE A SF. CANOANE, TRĂDARE CARE II VA AȘEZA PE TOȚI CARE VOR ACCEPTA SUB A N A T E M A
Bănescu delirează, iară și iară
Insultă tot Neamul, biserica toată
Va sfârși, vai, pe roată
Limba'i vicleană a dus la pieire
Copii și părinți, omenire
Ce'a crezut în a lui amăgire
Dracul l'a prins în cercuri fetide
Pentru viețile de vaxxuri strivite
Cazanele's pentru el pregătite!
Noi avem libertatea (reală) de a alege să fim sau nu cu Dumnezeu.
citez:
"Au oamenii, cu adevărat, liber arbitru?
Întrebare: Au oamenii, cu adevărat, liber arbitru?
Răspuns: Dacă „liberul arbitru” înseamnă că Dumnezeu le oferă oamenilor posibilitatea de a face alegeri care le afectează destinul, atunci da, oamenii au liber arbitru. Situația păcătoasă actuală a lumii are legătură directă cu alegerile făcute de Adam și Eva. Dumnezeu a creat omenirea după imaginea Sa, iar acest lucru include abilitatea de a alege.
Totuși, liberul arbitru nu înseamnă că omenirea poate face orice își dorește. Alegerile noastre sunt îngrădite de limitările naturii noastre. De exemplu, un om poate alege să traverseze în mers un pod sau nu; ce, însă, nu poate alege este să zboare peste acel pod – natura lui îl împiedică să zboare. În mod similar, un om nu poate alege să se facă neprihănit – natura lui (păcătoasă) îl împiedică să-și anuleze vinovăția (Romani 3:23). Astfel, liberul arbitru este limitat prin natură.
Această limitare nu atenuează responsabilitatea noastră. Biblia este clară în privința faptului că noi nu doar că avem abilitatea de a alege, ci avem și responsabilitatea de a alege în mod înțelept."
Sau
Dar cum poate un om, limitat de natura sa păcătoasă, alege ceea ce este bine? Doar prin harul și puterea lui Dumnezeu liberul arbitru devine „liber”, în sensul că poate alege mântuirea (Ioan 15:16)
În același timp, motivele, dorințele, acțiunile noastre sunt alegerile noastre și, pe drept, ni se va cere socoteală pentru ele."
Si ...
"Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica intenționat și rapid persoana, ea se schimbă lent în mii de ani de evoluție istorică. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu, beneficiind de completa libertate divină a schimbării lui. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului. Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a creativității divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile de acțiune-schimbare care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor conștiente dar greșite ale omului, incapabil să le predetermine consecințele.
Liberul arbitru al acțiunii implică în esență existența libertății alegerii acțiunii, ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală, simulată de o posibilă acțiune, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.
Libertatea are mai multe planuri de exprimare și manifestare, anume:
1-Libertatea numai mentală-conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei.
Poți gândi ce vrei, dar niciodată nu poți gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea realităților și acțiunilor conceptibil modale, aceasta ar nega libertatea unicat a gândirii personale-creative, libertate distinctă a fiecărui om de a își construi mental liber lumea sa, diferită de lumile celorlalți. Creativitatea umană de orice fel se bazează pe diferența între libertățile conceptibile-creative, transpozabile prin imaginație și rațiune în opere umane distincte, admis liber create.
În consecință libertatea de 'a gândi ce vrei' este logic limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului conceptibil, exprimat prin reprezentări imagini sau descrieri în limbaj, adică a formulării de gând cu un anume conținut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber și efectiv capabil să gândească orice conținut, să-și construiască acele gânduri care descriu/acoperă faptele sale viitoare, iar cunoscându-și cu precizie viitorul, individul îl poate schimba, contrazicând predicția. De asemenea, construind mental liber trecutul cuiva, îl poți retrăi mental, devenind altul, ieșind din propria personalitate, sau fiind multi-personalizat.
Gândind liber orice, fără constrângeri, poți accesa stările mentale ale indivizilor din trecutul depărtat, prezent, dar și din viitorul depărtat, poți alcătui mental opere de artă, proiecte de unelte ale viitorului, teorii științifice complicate, tehnologii super-avansate, poți cumva sparge matricea creativă temporal evolutivă divină, poți deveni autonom, îți poți controla destinul, devii propriul creator.
2-Libertatea de a spune ce vrei, libertatea cuvântului.
Este condiția democrației, a acelei societăți în care oamenii au dreptul să își spună părerea în legătură cu toate deciziile militare, politice, economice, culturale sau de alt tip, care le pot modifica în bine sau în rău existența. Și această libertate de exprimare impune restricții, etice sau din rațiuni politice, celui care încearcă s-o exercite. Omul socializat este liber să spună orice, dar trebuie să fie atent să nu calomnieze, să nu mintă, să nu-și insulte semenii, să nu-și trădeze țara, dezvăluind secrete de stat, și așa mai departe. Așadar, și această libertate este condiționată, are frontiere de exprimare.
3-Libertatea de a face ce vrei.
Probabil este cea mai dorită și, în același timp, cea mai puțin accesibilă libertate și asta din motive temeinice. Toți oamenii doresc satisfacții cât mai diverse și intense, de cât mai lungă durată, mai ușor de dobândit. De regulă, în societatea info-tehnologizată, majoritatea obiectelor sau situațiilor care aduc plăcere se cumpără sau se negociază și schimbă, prin calități personale, prin efort creativ sau lucrativ propriu, prin punerea calităților proprii la dispoziția semenilor. Să ne imaginăm ce ar deveni societatea dacă fiecare 'am face ce vrem', pentru a primi o satisfacție intensă și dorită de majoritate, dar inaccesibilă majorității, neținând cont de semenii noștri și de efectele acțiunilor noastre asupra lor.
Dacă Dumnezeu este creatorul oamenilor și al naturii, cu siguranță a reglat liberul arbitru interactiv al fiecărui individ, adică libertatea de a alege și acționa a fiecăruia, în așa fel încât orice om să aleagă mai degrabă acele fapte care duc la respectul și ajutorul dat semenului, decât fapte violente și distructive care duc la ură, nepăsare și dispreț între indivizi. Și totuși în lumea actuală este multă violență, multă ură și mult dispreț și atunci ne întrebăm cu cât mai mult ar fi dacă fiecare ar putea face ce dorește, în sensul împlinirii cu orice preț a plăcerii proprii."
Citind toate de mai sus îl reduci pe acest duplicitar de Banescu învățăcel după resetisti după cei ce vor acel secularismului, ecumenism unde Dmenzeu este ridiculizat; Din păcate în România este mult traditioanalism care este o ceva adiacent la credință care o intensifica care definește fiecare popor ajutindu-l în a-și aduce aminte a cinsti pe cei ce au murit pentru țară lor. tradiția fără credință nu-și are nicio logica. Toate astea o spun eu care sunt creștin nepracticanți care tin însă linia... sunt încă egoist și nu m-aș sacrifica pentru Dumnezeu. Cel putin păcatul meu sa fie prin recunoaștere mai mic. Nae Ionescu spunea ca putem sa fim iertate prin metafizica dacă nu putem sa ne mintuim doar ca prin metafizica nu te poți mintui.
Am luat aceasta decizie în a recunoaște decit în a ascunde a minți. Tin linia cit pot. Dar citind pe IOV și cele făcute de Brâncoveanu am înțeles ca sunt departe de ... creștinism. Mi-am găsit alinarea în faptul ca am calea deschisa către Dumnezeu și cind îmi voi da ultima suflare pe cind mă voi spovedi.
Sint deziluzionat de Creștinul de azi din lumea moderna, pervers, mincinos care iei face cruci și nu știe ce înseamnă a fi un bun samaritean. De la aceasta duplicitate au și construit monștrii lumii știind de incest de violuri de creinta falsa de minciuna . Multi au făcut ca aceste nemernicii sa le ridice la rang de virtute. Se petrec chiar în biserici pentru ca vedeți cu ochii voștri cita nepăsare este pentru confrați din Ucraina care nu sunt ajutați. inclusiv Daniel este un duplicitar iar faptul ca masonii l-au ajutat sa ajungă la putere explica totul plus aceste răzmerițe ce vor a așterne sminteala în credință.
Minciuna , șmecheria , ideea de a fi în control și a refuza după cum spunea Krishna Murit un neo marxist. în a nu în gândire second hand au creat o revoluție în creștinism de rău augur. Sintem revoluționari în perioada tinereții dar după cum spune Putea a nu fi conservator după 30 de ani este semn de prostie. UNde ne aflam? Sa fim ore Abandonati de Dumnezeu cazino în acel deism ordinar? Sau el exista și ramine doar sa traducem semnele lui? Dacă Dumnezeu nu exista trebuie inventat. NU avem nicio șansă pentru ca data demolarea sufletul la care sintem supuși și cu atit mai multi intelectuali cad prada acestor vremuri. Ce alegem asta sintem. Dar și religia a fost Folosita de biserica de exemplu într-un mod greșit. INCHIZITIA> Azi papa Francisc este cea mai mare deziluzie și a căzut prad neo marxismului și vrajelii la care a fost supus de OBAMA> Asta arata nu cit de puternic a fost Obama ci cit de slab este acest individ care a devenit cea mai mare deziluzie. Poate ca este greșita partea din Tatal Nostru " SI nu ne duce pe noi în ispita. " cit mai corect este și ne ferește pe noi de a nu cade în ispita." Pina atunci încercăm sa -l găsim pe Dmenzeu pe cind El este lingă noi și ne duce în brațe dar de decis noi decidem.
Totul pornește cu constientizarea lui Dumnezeu și a celor ce facem. MI-a rămas acel silogism al lui Matei și redat de Steinhardt cu lumina cereasca " ... SI AJUTA NECREDINTEI MELE." Atit
Patriarhu'îngălbeni
Pe Bănescu îl chemă
Și cu ciudă îl certă
Misiune eu ți-am dat
Să distrugi neapărat
Tomitana mitropolie
Că nu mai pot de furie
Auzi, ce pretențiune
S'apelezi la națiune
Și apostolul Andrei
Ca istoric, sfânt temei
Lui Marcu mitropolitul
I'ai măsurat gabaritul ?
Râd Apusul, Răsăritul
Aș da iute cu cotitul
Tu nu iți faci datoria :
Spulberă Mitropolia
Dobrogeana, în formare
Și'ti voi da pâine și sare
Mândru vei porni călare
Să cutreieri lumea mare
Să-ți gătești spânzurătoare
Pentru faptele'ți murdare
Iară eu voi accepta
Sa'mi ia locul altcineva
Și cu păcatele mele
Cele multe, cele grele
Voi suferi sub zăbrele
Pocaindu'mă de ele!
+++
Uluitor, frate Constantin, tot ce'ai descoperit, cu mare trudă, din Istoria milenara a Dobrogei, despre Mitropolia Tomisului, despre importanta capitală a acestei mitropolii pentru Biserica noastra străveche și contemporană...
Primează geografia spirituală a acestui pământ sfințit de sângele mucenicilor și a eroilor, dar fosta și viitoarea, în curând, mitropolie a Tomisului prezintă, cum a subliniat genialul nostru frate, și o importanță națională, economică, militară, culturală...
Dunărea cu Delta ei minunată și Marea Neagră potențează plenar anvergura României , o proiectează magnific pe harta lumii și fac din Dobrogea sacra un teritoriu al demnității și bucuriei noastre.