Publicistul Anghel Buturugă scrie pe Facebook despre teoria vehiculată de o serie de protestanți, cam din prin 2014 încoace, privind inexistența palmei acordate lui Arie de Sfântul Nicolae. Mai interesant este că această falsă teorie este îmbrățișată atât de Petru Pruteanu, un slujbaș al Bisericii lui Kirill, Patriarhul Moscovei, cât și de purtătătorul de cuvânt al Patriarhiei de la București, însuși Vasile Bănescu. Anghel Buturugă taxează fin aceste contraziceri frauduloase ale Sfintei Tradiții:

„O palmă ratată

Nu sunt „fanul” pălmii Sfântului Nicolae, nici nu stătea în acest episod evlavia mea față de el (cele trei fete salvate de la prostituție, salvarea celor condamnați pe nedrept, înfruntarea puternicilor acelei lumi sunt mult mai pe inima mea), însă zarva creată în juru-i, într-un mod sofistic, mă determină să mai insist puțin pe subiect.

Canoanele Bisericii sunt foarte clare în ceea ce privește lovirile de către clerici. Tocmai de aceea, în varianta cu episodul respectiv a vieții Sfântului Nicolae, el era depus din treapta de arhiereu de către ceilalți episcopi de la Întâiul Sinod. Este o pedeapsă foarte aspră, și nici măcar Sfântul Nicolae, deja cunoscut, măcar pentru pătimirile sale din timpul persecuției (fact-checkării ortodoxiei le validează oare?) nu putea fi scuzat pentru așa abatere. Și, în varianta hagiografică ce a inclus și acest episod, trebuie o minune, și încă una în care intervin Mântuitorul și Maica Domnului, pentru a fi repus în treapta de arhiereu.

Lipsiți de talent, dar cu o agendă străvezie (că o conștientizează sau nu, e treaba lor), fact-checkării vieții Sfântului Nicolae au ratat cu desăvârșire un moment în care să accentueze încă odată gravitatea comportamentului turbulent al clericului. Dacă voiau realmente să amendeze astfel de gesturi, dacă voiau, așa cum pare, să dea o palmă „fachirilor”, „hidoșilor” ortodoxiei (ei, lăsați, palmele virtuale precum și scuipările „nu se pun”, la astea avem dezlegare, mai ales că suntem superbi, morali, copleșitor de inteligenți), puteau pur și simplu să arate că indiferent cine ești și ce (re)nume ai, canoanele sunt canoane și ți se aplică. Și că doar dacă ești atât de blând și sfânt precum Sfântul Nicolae, poate prin minune dumnezeiască vei fi absolvit de așa vină.

Altfel, eu reținusem altceva din acest episod, și parcă asta era „morala” transmisă de Biserică: blândețea nu înseamnă moliciune în fața vicleniei lupilor în haină de oaie. Blândețea este și fermitate în mărturia adevărului, în a fi martor al lui Hristos, al Bisericii. De asemenea, reținusem tocmai caracterul excepțional, unic, al acestui episod, care nu instituie un precedent, ci dimpotrivă.

* * *

Dl Bănescu a decretat că palma Sfântului Nicolae e „legendară”. Nu știu ce să zic pe speță, dpdv „științific”, dar dacă mergem până la capăt cu afirmația, atunci rezultă că participarea Sfântului la Sinodul ecumenic a fost imaginară, iar reinstaurarea sa ca episcop, zugrăvită pe mai toate icoanele sale, o invenție. Nu cumva din postura domniei sale ar fi mai înțeleaptă o anume prudență, reticență în a decreta tradiția Bisericii drept „legendă”? Că bănuiesc că „știința” nu este întocmai „settled” cu privire la biografia completă (și există teorii concurente și cu privire la episodul cu „palma”), ceea ce ar trebui să ne facă să nu dăm sentințe, să fim așa, măcar oleacă mai ...precauți.

De fapt, în cele din urmă, nu există nicio sursă decretabilă științific care să ateste chiar existența Sfântului Nicolae, așa că ce ne facem? Credem sau... nu?”