Președintele Curții Constituționale, Marian Enache, recurge la un gest ieșit din comun, acordînd un interviu fluviu unui site media, în care încearcă să justifice lovitura de stat din decembrie 2024.

Un interviu care, în opinia noastră, are o singură explicație: nu dorința CCR de a informa românii despre motivele anulării alegerilor, pentru că judecătorii nu fac asemenea lucruri. Adevărata explicație e frica. La CCR pare că s-a instaurat panica, mai ales după ieșirea din schemă a celui care, foarte probabil, le-a garantat siguranța după halucinantul act, anume președintele Klaus Iohannis. Președintele CCR a ieșit ieri să dea un mesaj disperat către sistem, în contextul presiunii interne și internaționale tot mai mari asupra instituției: ”apărați-ne”.

În România funcționează o cutumă: judecătorii CCR, și cu atît mai mult președintele Curții, nu dau interviuri. Personal, nu îmi amintesc în ultimii 20 de ani decît un singur asemenea interviu, dat BBC în 2007 de către președintele de atunci al CCR, Ioan Iuliu Vida, în contextul excepțional al suspendării lui Traian Băsescu. Un an mai tîrziu, s-a produs chiar un scandal monstru, cînd un presupus interviu al aceluiași președinte al CCR a apărut într-un ziar, dar Vida a dezmințit categoric, spunînd că o convorbire strict privată fusese transformată fără acordul lui în interviu.

E și firesc să fie așa, judecătorii CCR au un anume statut care nu cadrează cîtuși de puțin cu cel de vedetă media, iar încercarea de a explica anumite decizii prin declarații de presă nu ar face decît să reamintească vorba veche ”cine se scuză, se acuză”.

Iată că președintele CCR de acum dă de pămînt cu această cutumă și acordă un interviu foarte lung unui site considerat apropiat de generalii Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, exact siteul în care cel din urmă s-a lăudat cu existența ”cîmpului tactic” din justiție și a vorbit despre ”culoarele justiției”, provocînd un scandal-mamut.

”Voi încerca să vă dau, în limita posibilului, răspunsuri mai mult tehnice, cu unele considerații personale, aprecieri mai mult sau mai puțin subiective. După încheierea acestor alegeri, dacă există interes din partea reprezentanților presei, putem organiza o conferință de presă sau putem realiza un interviu mai amplu din respect pentru interesul public și din dorința sinceră de a stabili o comunicare cât mai bună cu cetățenii” anunță el chiar din debutul interviului.
Interesant, conferință de presă cu judecătorii CCR chiar nu am mai avut pînă acum. Deci stau să vină alte explicații.

Ce mai transmite președintele CCR în lungul interviu:

– CCR este singurul judecător electoral în cadrul procedurii de alegere a Președintelui României. Curtea este un judecător electoral, o instanță înzestrată cu prerogative care să îi permită o acțiune efectivă, energică și eficace pentru a fi asigurată integritatea întregului proces electoral, în toate momentele și componentele sale.

– Sesizarea din oficiu este una excepțională și de ultima ratio. În cele 8 cicluri electorale, Curtea a pronunțat o singură hotărâre ca urmare a unei sesizări din oficiu din cele 426 de hotărâri pronunțate în decurs de peste 32 de ani de la înființarea CCR.

– Dacă o curte constituțională poate valida și confirma rezultatele alegerilor, înseamnă că le și poate infirma, invalida sau anula. (Enache se acoperă cu exemplul unic al anulării alegerilor din Austria)

– În statele europene, curțile constituționale au această competență de a infirma rezultatele alegerilor tocmai pentru a proteja integritatea sistemului democratic.

– O asemenea competență a curților constituționale face parte din patrimoniul constituțional european.

– În cazul României, neregulile determinante pentru anularea procesului electoral pentru alegerea Președintelui României au vizat egalitatea de șanse a candidaților, finanțarea campaniei electorale și influențarea votului, așadar caracterul corect al alegerilor, ca expresie a suveranității. În afara cauzelor determinante, au existat și epifenomene, elemente adiacente generate de conduita unor partide în campania electorală, deja cunoscute de public, care, la rândul lor, au contribuit la influențarea rezultatului alegerilor.

– Nu intră în sfera de competență a Comisiei de la Veneția examinarea cauzelor pe care le-au soluționat instanțele naționale. Raportul Comisie încearcă să generalizeze prevederile Primului Protocol adițional la Convenție și la situația alegerilor prezidențiale, ceea ce este mai mult decât discutabil, chiar inadmisibil. Noi apreciem efortul pe care grupul de lucru din cadrul Comisiei de la Veneția l-a făcut în vederea elaborării proiectului de raport la care faceți referire, însă, ca orice lucrare umană realizată într-un timp scurt, cuprinde anumite aserțiuni sau referiri imprecise specifice unei abordări in abstracto.

– Îmi scapă motivele care au fost avute în vedere pentru accelerarea redactării și publicării acestui proiect de raport în această perioadă. În realitate, acest proiect de raport este un demers documentar consultativ, cu caracter de recomandare și cu adresabilitate generală, care nu vizează situația concretă din România și, evident, nici nu pune în cauză hotărârile CCR.

– Este neîndoielnic că, spre deosebire de canalele tradiționale ale campaniei electorale, care sunt reglementate strict atât din punctul de vedere al libertății de exprimare, cât și din punctul de vedere al corectitudinii și transparenței financiare, mijloacele noului val de social-media reprezintă încă o „terra incognita” pentru guvernele statelor, care impune preocuparea legislatorilor de a reglementa sistematic și corespunzător acest domeniu. Aceste mijloace, care fac parte din următorul val al tehnologiei, comportă o serie de riscuri și imprevizibilități, care, dacă nu sunt controlate juridic, pot aduce mari prejudicii dificil de identificat sub aspectul generării lor, după cum prin utilizarea lor corectă, din punctul de vedere al algoritmilor, pot genera și beneficii societății.

– Curtea are competența să verifice criticile de constituționalitate prin raportare la valorile, principiile și procedurile stabilite de Constituție și, ca atare, controlul său în privința înregistrării candidaturilor nu este limitat la inventarierea și examinarea numai a condițiilor formale prevăzute de Legea nr. 370/2004.

– Chiar dacă Legea nr. 47/1992 nu reglementează în mod expres competența Curții de a efectua un control de constituționalitate în cadrul atribuției sale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, instanța constituțională a observat că o asemenea competență rezultă chiar din art. 146 lit. f) din Constituție, pentru că aceasta, în mod axiomatic, veghează la respectarea unei proceduri de alegere care se desfășoară în temeiul unei legi care trebuie să fie ea însăși conformă cu Constituția.

– Toate celelalte „dorințe” ale diverșilor candidați vizând schimbarea elementelor fundamentale ale modelului constituțional democratic, precum și promovarea în discursul public a unor idei și ideologii de sorginte totalitară trebuie privite cu atenție și cu rezervă nu numai de instituțiile statului, ci și de societatea românească în ansamblul său. Acestea vin în contradicție flagrantă cu opțiunile fundamentale ale poporului român care sunt consacrate în valorile supreme garantate prin însuși textul Constituției, valori care se interpretează în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și al idealurilor Revoluției din decembrie 1989.
– Curtea Constituțională ține seama de hotărârile judecătorești anterioare de condamnare în ilicitul penal care îi privesc pe candidați. Dar aceasta nu este o condiție exclusivă într-un litigiu constituțional, întrucât Curtea realizează, în sfera constituționalității, o evaluare proprie a cauzei deduse judecății sale. Deci, chiar în lipsa unei hotărâri judecătorești anterioare de condamnare, instanța constituțională poate constata neîndeplinirea de către candidat a condițiilor constituționale de eligibilitate, care sunt distincte de cele de legalitate propriu-zisă.

– Curtea nu verifică direct și nemijlocit dovezile depuse de contestator, ci dispune ca autoritățile statului să îi transmită informațiile necesare pentru a se asigura că procesul electoral s-a realizat în parametrii legali și constituționali. În funcție de înscrisurile existente la instituțiile statului, Curtea va proceda la evaluarea lor și, în consecință, va infirma sau va confirma rezultatele alegerilor.

-În evaluarea constituționalității procesului electoral în sensul respectării caracterului corect și liber al alegerilor, Curtea Constituțională hotărăște pe baza informațiilor oficiale pe care autoritățile specializate ale statului le furnizează în mod direct sau pe canale oficiale în spațiul public. Înscrisurile care cuprind aceste informații/date se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate. Curtea nu are competența constituțională de a le înlătura și nu este obligată să pună în discuția competitorilor electorali aceste informații, beneficiind de o marjă de apreciere în evaluarea și valorizarea lor în cadrul procedurii sale.

– Așadar, Curtea nu poate pune la îndoială constatările factuale ale autorităților publice specializate care au avut incidență în procesul electoral.

– CSAT a fost acea autoritate care a conchis că au existat interferențe în desfășurarea procesului electoral printr-un comunicat care a sintetizat informațiile primite prin Notele informative emise de serviciile de securitate ale statului.

– Observ în spațiul public că se cere Curții Constituționale să devină o instanță de judecată și instanțelor de judecată să devină Curte Constituțională. Această manipulare a rolurilor constituționale ale instituțiilor jurisdicționale trebuie contracarată de societatea democratică și explicată pentru a nu conduce la decredibilizarea și destabilizarea ambelor forme de justiție (și cea constituțională, și cea realizată de instanțele judecătorești).

– Așadar, dacă procesul electoral pentru alegerea Președintelui României a fost viciat în ansamblul său, Curtea are obligația să intervină pentru a proteja însăși suveranitatea națională, componentă fundamentală a ordinii constituționale.

– Insinuările care se propagă prin recuzita specifică a campaniilor de propagandă electorală în acest moment la nivelul societății vizează faptul că instanța constituțională a anulat dreptul de vot al românilor și, prin aceasta, a interzis sau a sancționat libertatea de a alege a acestora. Nimic mai fals. Prin anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României, Curtea Constituțională a realizat o măsură de justiție constituțională preventivă.

– Faptul că nu au fost descoperiți cei care au cauzat acest prejudiciu și care, de regulă, acționează cu mijloace sofisticate, uneori greu perceptibile, nu înseamnă că prejudiciul nu există în obiectivitatea lui și, ca atare, trebuie ignorat sau subestimat. Or, Curtea a constatat exact acest lucru, și anume că a existat o prejudiciere a rezultatului alegerilor prin încălcări ale legilor.

– Soluția rațională și constituțională nu putea fi decât una singură: anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României pentru a sancționa procesul electoral viciat, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru a le oferi șansa tuturor cetățenilor să se prezinte la un nou proces electoral corect, care să respecte condițiile constituționale și legale. Trebuie să le oferim cetățenilor libertatea de a alege în cadrul unui proces electoral corect.

– O procedură de alegeri viciată în aspectele sale esențiale – și aici mă refer permanent la condiția corectitudinii alegerilor, a „alegerilor curate”, cum se mai spune în mod curent – nu poate fi considerată parțial validă. Aceste încălcări sunt iremediabile și afectează procedura în ansamblul său.

– Suntem total de acord cu ideea că anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României reprezintă o măsură excepțională adoptată ca urmare a concluziilor rezultate din reuniunea oficială a CSAT.

– CCR nu a decis anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României în baza unor documente clasificate, ci a unor documente declasificate, accesibile publicului larg în baza principiului transparenței și necesității cunoașterii acestor constatări de către cetățeni.

– Curtea nu și-a revizuit hotărârea de validare a rezultatelor din primul tur al alegerilor prezidențiale. Instituția revizuirii nu este aplicabilă în procedura constituțională.

– Erata vizează doar îndreptarea unei erori materiale din cuprinsul unei hotărâri și nicidecum schimbarea sau modificarea soluției pronunțate de o autoritate jurisdicțională. A susține posibilitatea unei asemenea erate constituie o eroare grosieră și o intoxicare a alegătorilor.

– Cred că nu este onest să răstălmăcim prin trunchiere și alte speculații în interes electoral discursul și mesajele unui oficial de rangul vicepreședintelui SUA. Este necesar să avem în vedere acuratețea acestor mesaje și contextul general în care a fost rostit acest discurs politic de tip manifest al înaltului oficial american.

– Problema anulării procesului electoral nu este o chestiune în sine a Curții Constituționale, ci a întregii societăți, pentru că ea este un indicator al modului în care funcționează democrația societății. Prin hotărârile sale, Curtea Constituțională a tras un semnal de alarmă în acest sens, prin activarea „codului roșu”, dar nu a rezolvat pe fond problema stării democrației românești.

– În acest sens se pronunță și oficialitățile internaționale, care ne „avertizează”, pe bună dreptate, că anularea unui proces electoral este cauzată și de faptul că nu avem o democrație și instituții puternice și consolidate care să nu permită intruziuni în sistemul politic și constituțional al țării.

– România este o țară importantă, care contează în toate dimensiunile ei, chiar dacă nu este clasificată ca o mare putere a lumii și, în aceste condiții, nu-și poate permite greșeli și inconsecvențe, care să creeze un recul al democrației. Este necesar ca România să transmită lumii un mesaj serios de unitate, stabilitate și verticalitate în care se poate avea încredere. Cred că această poziție a României, repet, de verticalitate, este însăși esența demnității noastre naționale pe care trebuie să ne-o păstrăm indiferent de frământările și împrejurările mereu schimbătoare ale lumii internaționale.

– Potrivit unui fruntaș al PNȚCD, Corneliu Coposu, principiile și valorile statului de drept nu pot fi negociate, ele trebuie aplicate.

Trăgînd linie și adunînd, după parcurgerea unui interviu fără precedent în perioada post-decembristă, principalele observații ar fi că:

– Enache aruncă responsabilitatea anulării alegerilor integral pe serviciile de informații și CSAT și elimină ipoteza existenței unor probe secrete.

– Încearcă din răsputeri să minimalizeze raportul devastator al Comisiei de la Veneția, mesajele sale pendulînd între ”nu e treaba lor” și ”nu au înțeles nimic”.

– Se vede că e speriat puternic de intervenții externe precum cea a vicepreședintelui SUA. J.D.Vance. Neavînd curajul de a-l contra direct, Enache încearcă manevra plierii unsuroase pe avertismentele acestuia legate de absența unei democrații consolidate în România și susține că Vance, de fapt, nu a spus ce a spus, ci a fost trunchiat și răstălmăcit.

– Face apel repetat la o reacție a societății democratice în sprijinul deciziei de anulare.

– Invocă, aiuritor, pînă și idealurile revoluției din decembrie și îl citează pe Corneliu Coposu.

– Face referiri repetate la suveranitatea poporului, la demnitatea națională, la verticalitate, unitate, la libertatea cetățenilor, la opțiunile lor fundamentale șamd, aproape părînd să copieze mesajele lui Călin Georgescu.

Așa cum spuneam, între rîndurile acestui mega-interviu cu întrebări foarte cuminți și deloc incomode se citește frica judecătorilor.

O teamă care se întărește de la o zi la alta, pe măsură ce crește presiunea internă și internațională legată de reluarea turului doi. Chiar și descinderea în forță a eurodeputatei Diana Șoșoacă în sediul curții e în măsură să accentueze această teamă. Ar fi interesant să se confirme o informație pe surse, anume că din decembrie, toți judecătorii CCR au pază SPP.

O frică profundă care ar putea fi alimentată și de conștientizarea faptului că, pentru a fi consecventă cu propriile decizii și motivații, CCR ar trebui să-i elimine din cursă pe Călin Georgescu, Diana Șoșoacă sau vreun alt candidat aidoma lor, dar, pe de altă parte, asta ar putea da foc întregii țări.

În numele judecătorilor CCR, printr-un demers fără precedent, Marian Enache a ieșit să ceară protecție de la toate entitățile care ar putea face asta.

Rămîne de văzut dacă și în ce măsură apelul său disperat va fi recepționat. 

InPolitics