

Biserica suntem noi, toți, de la bătrânelele de
la țară, care "bântuie” prin cimitirele "de la mar’nea satului” să ducă
lumină și să tămâieze, cu lumânări firave și căni de lut, în noaptea de
Înviere celor duși la Dumnezeu, până la marii doctori-savanți care spun
o rugăciune înainte de a intra să salveze un om printr-o grea operație!
Suntem
noi, cu tâmpeniile noastre, suntem noi care mai înjurăm-mai
blestemăm-mai fumăm-mai bețivim-mai preacurvim, suntem noi, cu
frământările, îndoielile și rupturile noastre interioare, periodice, cu
greșelile noastre – mici sau mai mari – cu spaimele noastre, cu
răutățile noastre, cu frica noastră de moarte!
Dar Biserica suntem
noi cu iubirile noastre, cu dragostea noastră pentru Hristos și oameni,
cu mila față de cei mai amărâți ca noi, față de toți năpăstuiții, de
toți suferinzii, de toții copii înfometați, de toate femeile chinuite,
noi cu milosteniile noastre!
Biserica suntem noi, dimpreună cu
Prefericitul Părinte Daniel și cu Înaltpreasfințitul Teodosie al
Tomisului, împreună cu Sfântul Sinod! Biserica suntem noi, cu
Mitropoliții – Înalțipreasfințiții Părinți – Teofan al Moldovei și
Bucovinei, Laurențiu al Ardealului, Andrei al Clujului, Maramureșului și
Sălajului, Irineu al Olteniei, Ioan al Banatului, Petru al Basarabiei
și ai celor trei mitropolii ortodoxe ale românilor din străinătate.
Suntem noi, laolaltă cu părinții și mirenii din Adunarea Națională
Bisericească și din Consiliul Național Bisericesc.
Voi nu vedeți ce
frumos suntem adunați toți la un loc, lângă Hristos, nu vedeți că suntem
ca un mănunchi în Biserica noastră?! Nu vedeți că Biserica este Țara?!
"Biserica
nu înseamnă pietre și cărămizi, ci credință și viață, ea este vie în
întregime.” spune Avva Paisie Aghioritul. Iar mărturisitorul iubirii de
Credință, de Neam și Țară, Petre Țuțea, ne-a lăsat, printre alte
moșteniri prețioase: ”În afară slujbelor Bisericii nu există scară către
cer. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea
oameni. Ar dispărea și omul. În biserică afli că exiști. Ce pustiu ar fi
spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici!”
Nu vă luați după
demențele, diavolismele televizoristice, nu vă lăsați purtați de nas de
toți smintiții veacului cu atacurile lor nenumărate! Nu vă dați seama că
doar diavolul lucrează prin ei?! Doar-doar veți alege, asta vor
ticăloșii, cu siguranță: Sfântul Sinod sau ÎPS Teodosie!!! Dacă reușesc
să vă determine să alegeți – acolo unde nu trebuie ales! – prin breșa
făcută ni se va scurge Țara! Asta vor de fapt: Biserica Ortodoxă Română
este ultima redută, ultima stavilă în calea diavolilor – cei din
conducerea Statului, din Parlament, din ong-uri și partide politice, de
aici și de aiurea!
Deocamdată Țara încă mai este a noastră și asta se
datorează Bisericii noastre și Părinților noștri! Iar asta îi scoate
din minți pe netrebnici! Biserica este ceea ce n-au reușit să ne ia –
după ce ne-au luat aproape tot! Ne iau sufletele copiilor, ne iau
bunul-simț și buna creștere, ne iau pâinea, ne iau sănătatea și viețile!
Voi
nu vedeți pe câte căi, prin câte modalități, care mai de care mai
diavolești, mai perverse, mai nenorocite caută să ne rupă în bucăți -
Țară și Oameni?! Doar Biserica noastră le stă în cale!
Mie nu-mi este teamă și nici voi n-ar trebui să mai aveți temeri: de-a lungul veacurilor, Biserica noastră a fost puternic atacată – de turci, de Occident, de comuniști și de toate leprele pământului. Și am rezistat! Vom rezista și acum, trebuie să rezistăm, mai ales acum!
Pentru că, spune Cuviosul Paisie, „Biserica este a lui Hristos și Acesta o conduce. Nu este lăcașul zidit din pietre, nisip și var de către credincioșii evlavioși, care poate fi pierdut de focul păgânilor, ci este Însuși Hristos: <> (Matei 21, 44)”.
Numai Biserica nostră a păstrat vii sufletele și figurile lui Vodă Viteazul, lui Ștefan, lui Brâncoveanu și feciorilor lui, martirilor din temnițe, lui Valeriu Gafencu, lui Petre Țuțea, Mareșalului și câtor alți și alți... Cât o Scară la cer!
Hristos a înviat!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Ai mare dreptate, Biserica nicidecum nu trebuie rupta, orice atac impotriva Bisericii noastre este un atac impotriva lui Hristos si a Românilor si a semenilor nostri.
Ramanem hotarati si uniti, neclintiti, in biserica noastra. Pe care o iubim, in care ardem, de bucuria Invierii, comuniunii si unitatii comunitatii noastre. Dar avem datoria de a lupta contra Raului, cu toate fortele, pentru viata si libertatea noastra. Mai ales pentru copiii nostri. Si pentru credinciosii nenascuti inca!
Si lupta aceasta nu exclude defel atentionarea, chiar ferma, chiar dura (dar lipsita de ura) la adresa ierarhilor nostri, a celor care sunt chemati sa ne calauzeasca pe calea Mantuirii.
Preafericite Daniel,
Stai intre moarte si viata,
Sangele ingrozit ingheata
Nicand, in istoria trecuta
Nu fu un pericol mai mare
Pentru imensa obste tacuta
Trebuie mai mult decat sarindare
Oamenii's omorati miseleste
In poporul crestin, vaccinul izbeste
Revolta Românilor creste
Tacerea ta ii umple de uimire
Pe altii, de greata
Nu vad actiune si compatimire
Cum sa nu se mire ?
Destul sa declari pe Trinitas
Ca pana acum ai fost fara glas
Amenintat cu moartea de agenti patogeni
De factura locala sau alogeni
Sau alta explicatie, conteaza
Sa scapam de moarte si groaza
Si'acum, ai decis sa vorbesti
Ca voievozii din povesti
Fara de frica, doar Dumnezeu
Te'o apara, cum bine stii, mereu
Cu Crucea luptatoare si cu sceptru
Vei fi viteazul, ce rosteste dreptul
Cuvant jertfelnic, cutezator
In fata railor ce morti ne vor
Nici sinodul BOR, cu mici exceptii
Nu'si face datoria
Sa'I informeze pe crestini
De'otrava din injectii
Haideti, ierarhi si cler
Fratii nostri, sa'i infruntam
Pe'adevaratii monstri
Pana urcam la Cer !