MOTTO: „În articolul apărut în jurnalul academic Feminist Theory (n.r. Teoria feministă), profesoara Lauran Whitworth, de la Colegiul St. Mary din Maryland, SUA, începe prin a defini termenul de «ecosexual».
Un ecosexual ar fi «o persoană care găsește natura senzuală, sexy», «o nouă identitate sexuală» sau o «persoană care acceptă Pământul drept iubit/ă». Într-un alt paragraf, Whitworth explică diferența dintre ecologiști și ecosexuali.
Un ecologist va încuraja, de exemplu, folosirea unor lubrifianți naturali, în timp ce un ecosexual va întreține relații sexuale cu «însăși natura». Whitworth a descris în articolul academic și «întâlnirea intimă» dintre o femeie și un arbore din familia Sequoia. S-a întâmplat în celebrul Parc Național Yosemite, o comoară naturală a Americii.” (DIGI 24. ro, 28 august 2018)
............................................................
«Întâlnirea intimă» dintre o femeie și un arbore din familia Sequoia? Ete-na! Banal! Trivial! Ați văzut dumneavoastră, cetățeni, vreodată un cactus cu poalele suflecate alergând după un ecosexual cu pantalonii-n vine și strigând: „Unde fugi, frumosule?” Asta după ce, bineînțeles, omul i-a făcut ochi dulci... Păi, aia acțiune... aia împerechere fierbinte dintr-un sexecologist și-un cactus! Sau o cactusă, mă rog... căci omul a descris întâlnirea ca fiind o experiență de neuitat, mai sălbatică, din punct de vedere erotic, decât tot ceea ce trăise până atunci... cactusul... ăăăă.... cactusa prezenta o izbitoare, o ascuțită feminitate, avea proeminențe apetisante și curbe incitante. A fost dragoste la prima vedere! Iar experiența sexuală l-a marcat definitiv pe ecosexual! Adică l-a umplut de găuri, de plasturi și, ulterior, de cicatrici. În acest fel, cel „însămânțat” a fost, desigur, masculul! După 9 luni de gestație a fătat un cactus grăsuț și foarte simpatic, pe care l-a dat spre adopție unei familii +QTBGL, unde nu se știa exact who is who, dar micul cactus s-a adaptat uluitor de repede la „părinte unu” și „părinte doi”, deși cel mai mult l-a iubit pe unchiul din Arizona care era „genul fluid”... Oana Pellea a scris pe pagina ei de FACEBOOK un text emoționant despre această familie exemplară.
Ce să vă mai spun? Cred că omenirea este, în sfârșit, pe drumul cel bun!
.............................................................................................................
P.S. Am uitat să vă atrag atenția... nu cumva să confundați ecosexualismul cu ecofeminismul. Ar fi o greșeală îngrozitoare. Deoarece, dragii mei:
„Spre deosebire de ecofeminism, sexecologia nu vede o legătură intrinsecă între femei și natură; unele dintre limitările ecofeminismului pe care le abordează în mod indirect ecologia sexuală sunt «dependența pe funcțiile biologice ale femeilor pentru a stabili o conexiune între femei și natură, supraprivilegierea necritică a experiențelor femeilor, inadecvarea desemnării caracteristicilor feminine ideale și implicațiile politice regresive, a asocierii femeilor cu natura»...” (Archambault „O critică a ecofeminismului”, Studii asupra femeilor canadiene, WIKIPEDIA)
...și:
„Formularea unei identități eco-sexuale este o practică a unei ecologii erotice, deconstruind construcții heteronormative ale genului, sexului, sexualității și naturii, în scopul de a destabiliza în mod continuu identitățile, de a forma și de a păstra în mod activ spații goale care necesită interdependență și angajarea un sine senzual permeabil într-o reciprocitate senzorială perpetuă cu mediul sensibil și mai mult decât uman. Este o identitate identificată prin dorință, mai degrabă, decât printr-o esență sau ființă stabilă și este o dorință pentru mai mult decât uman, mediul în care subiectul uman este implicit senzorial.” (Reed, 2015, Hagamem, ed. „De la ecofeminism la ecosexualitate: mișcarea ecologistă atrăgătoare”. WIKIPEDIA)
Ei, acum cred că este mai pe înțelesul tuturor și n-o să mai încurcați termenii...
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Lumină face cuv. “Orice moment istoric are motive să te înțelepțească. Toate veacurile au fost pline te ticăloși, dar ticăloșii din secolul acesta au UMPLUT cerul de Sfinți. Nu trebuie numaidecât să suferi, dar să-ți pui întrebarea: ce-i cu mine, ce rost am pe lumea aceasta? Cum spun și poeții păgâni: dacă trăim numai până la mormânt, nu suntem nimic. Dincolo de moarte, dacă reușești să depășești, să gândești: ”ce va fi?”. Aceasta este lecția ce trebuie învățată cu orice chip. Și până acolo este smerenia, ca să vină Harul lui Dumnezeu peste tine.
Fără smerenie nu vine niciun fel de har.
De multe ori te caută harul și nu te găsește, că nu ești smerit!”
Extras din Iată duhovnicul: părintele Arsenie Papacioc, vol. 2 – Ieromonah Benedict Stancu, Editura Sophia, via http://doxologia.ro
Doamne miluiește!