"Cum adicA?” – întreabă Ciolacu, privind derutat de pe marginea istoriei.
Românii au votat. Din nou. La fel. Cu și mai multă claritate. Cu și mai multă furie democratică. Și au votat împotriva unei puteri care îi disprețuiește profund și îi subestimează constant. Iar mesajul din urne este fără echivoc: această clasă politică trebuie să plece. Nu doar înfrântă. Ci rușinată.
De data aceasta însă, voința poporului a fost de neoprit. Și a lovit exact acolo unde doare cel mai tare: în burta grea și arogantă a coaliției PSD-PNL-UDMR-Minorități, care a crezut că poate fenta istoria și democrația în numele „stabilității”.
Această coaliție monstruoasă, încropită nu din principii, ci din frică și calcule de birou, a aruncat în lupta pentru Cotroceni un personaj reciclat din trecut: Crin Antonescu. Candidat slab, obosit, golit de sens politic. Un nume care nu mai spune nimic, susținut de partide care nu mai reprezintă pe nimeni. Trei partide, trei mecanisme de propagandă, mii de primari, resurse uriașe, o presă obedientă și totuși… doar 20% din voturi. Asta da performanță de coaliție „de guvernare”.
Marcel Ciolacu, acest monument ambulant de autosuficiență, nu a fost doar liderul PSD în această campanie – a fost simbolul absolut al aroganței puterii care râde în fața propriului popor. În decembrie 2024, când candidatul coaliției n-a intrat în turul 2, Ciolacu a mimat gravitatea situației și a rostit, cu teatrul ieftin cu care ne-a obișnuit, că își va asuma rezultatul și își va da demisia.
Bineinteles că n-a făcut-o.
În schimb, a venit în 2025 și, în campania pentru alegerile reluate, a râs. A făcut glume despre turul 2. A batjocorit românii în stradă, strigând ironic către ei – „Turul 2 înapoi!” – ca și cum ar fi fost un joc de societate sau o glumă internă de partid. De fapt, Ciolacu râdea pentru că nu credea nicio clipă că românii vor avea din nou curajul să-l sancționeze. Dar românii nu doar că l-au sancționat. L-au ridiculizat. L-au arătat cu degetul. L-au anulat electoral.
În două rânduri consecutive, coaliția PSD–PNL–UDMR–Minorități a fost respinsă de popor. Și în două rânduri, Ciolacu n-a avut decența minimă să-și asume nimic. Nici măcar propriile cuvinte. E deja un profesionist în promisiuni expirate, iar expresia lui favorită – „cum adicA?” – a devenit emblematică pentru un mod de a face politică rupt complet de realitate, de simțul ridicolului și de România reală.
În mod normal, un lider care pierde în acest fel și care se face de râs în fața națiunii în două rânduri succesive nu mai rămâne nici măcar portar la sediul partidului. Dar Ciolacu? Ciolacu își face calcule. Încă.
Și în timp ce el făcea bășcălie de suferința și revolta legitimă a cetățenilor, Cătălin Predoiu, ca ministru de interne, organiza cele mai mizerabile alegeri ale ultimului deceniu. A organizat o campanie electorală cu accente securistice. A trimis poliția peste români pentru postări pe Facebook. A ordonat descinderi și intimidări împotriva apropiaților lui Călin Georgescu, sub acuzații inventate, instrumentate cu entuziasm de magistrați care, ce să vezi, i-au fost subordonați ani de zile în Ministerul Justiției.
TikTok-erii și influencerii tineri care au îndrăznit să deschidă gura au fost anchetați, amenințați, audiați, reduși la tăcere. Presa liberă a fost cenzurată algoritmic, suspendată, demonetizată. Și totul, absolut totul, pentru ca românii să nu afle ce s-a întâmplat pe 6 decembrie 2024, să nu știe cine sunt candidații reali, să nu mai creadă în vot.
Doar că, în loc de tăcere, au obținut o explozie de furie tăcută în urne. În loc de frică, au obținut revoltă. În loc de manipulare reușită, au obținut o mobilizare istorică a electoratului suveranist, care a trimis candidatul coaliției – Crin Antonescu – direct în trecutul de unde fusese scos cu forța.
Crin n-a fost nici măcar un candidat. A fost un obiect de muzeu politic, îmbrăcat în hainele statului, împins de la spate de trei partide obosite și o minoritate parlamentară aliniată la interes. A fost vitrina unei coaliții decrepite, care a crezut că poate mima democrația și încă o dată.
Iar al treilea actor politic care a contribuit din plin la acest eșec răsunător este nimeni altul decât Kelemen Hunor, cu aplombul omului care negociază orice, oricând, cu oricine, a considerat că poate convinge electoratul român vorbindu-le despre stabilitate și despre cât de bine ne este în actuala coaliție. Din păcate pentru el, electoratul român nu s-a arătat prea impresionat de traficul de influență și algoritmica guvernării.
Iar Crin Antonescu, candidatul de vitrină, a fost probabil cel mai decorativ element al campaniei. Apărut din hibernare, el a fost promovat ca o „soluție de echilibru”, cu aer de „înțelept al națiunii” și accent de anii ’90. Numai că România de azi nu mai e fascinată de fraze rotunde și gândiri elevate rostite de pe fotolii prăfuite. România de azi vrea curaj, direcție, și da – vrea altceva.
Rezultatul este exact același cu cel anulat în decembrie 2024. Poate chiar mai puternic. Suveranismul a câștigat detașat. George Simion a intrat în turul II, în vreme ce Crin Antonescu rămâne, ca și ideologia pe care o reprezintă, într-un colț al istoriei politice recente: stins, neconvingător, inutil.
Și totuși, în loc să-și prezinte demisiile în fața acestei umilințe, liderii coaliției își păstrează un calm suspect, de parcă eșecul le dă încredere. De parcă 20% e o mare victorie, dacă te uiți din avion sau de pe baricadele aroganței.
Ei bine, dragi lideri ai coaliției, dacă nu vă dați seama că acesta este sfârșitul unei epoci politice, permiteți-ne să vă spunem cu toată cordialitatea: nu TikTok-ul v-a doborât, nici rușii, nici teoriile conspirației – v-au doborât românii, cu ștampila pe buletinul de vot. V-au doborât oamenii din sate, din diaspora, din mediul urban și din generația care n-a prins anii ’90, dar a înțeles că voi nu mai aveți nimic de oferit.
Așa că, da, poate ar fi momentul să vă dați demisia. Nu cu lacrimi, nu cu discursuri, ci așa, simplu, în stilul în care ați și guvernat: fără orizont, fără asumare, fără viziune. Eventual cu un ultim „cum adică să plecăm?”, ca să rămână și un moment de antologie pentru manualele de rușine politică.
Așa că, domnilor Cătălin Predoiu, Marcel Colacu și Kelemen Hunor,e timpul să urmați exemplul propriilor eșecuri. Să plecați exact ca fosta conducere a PNL care a pierdut alegerile din decembrie. Nu cu valizele pline, ci cu capul plecat.
Iar dumneavoastră, domnule Ciolacu, poate e momentul să nu mai râdeți de oameni care cer votul înapoi. Poate e momentul să vă cereți scuze. Sau măcar să tăceți.
Românii v-au votat de două ori în jos. Nu le mai cereți a treia șansă.
Chiar și vicepreședintele SUA, JD Vance, a punctat limpede: nu decizia poporului român a fost problema, ci tentativa brutală a sistemului de a-i anula votul.
Iar ceea ce urmează acum nu mai este doar o chestiune electorală, ci o nevoie imperativă de reformare profundă a întregii clase politice – începând cu coaliția PSD–PNL–UDMR–Minorități, care a dovedit că nu mai are contact cu realitatea electoratului.
Să nu uităm că liderii acestei coaliții – Marcel Ciolacu (PSD), Cătălin Predoiu (PNL) și Kelemen Hunor (UDMR) – au afirmat de mai multe ori, în mod public, că actuala guvernare nu își mai are rostul dacă nu intră în turul al doilea candidatul lor, Crin Antonescu. Ei bine, Crin Antonescu nu a intrat în turul II. Iar motivul este simplu: românii nu mai vor să fie guvernați de un sistem care le anulează votul și le ignoră voința.
Românii nu mai acceptă coaliții de putere formate nu în baza unor valori comune, ci doar din spaima de a pierde puterea și privilegiile.
Este nevoie, desigur, de partide politice într-o democrație. Însă este nevoie de partide vii, cu lideri reali, cu viziuni clare, nu de blocuri neomogene PSD–PNL–UDMR–Minorități, lipite cu scotch ideologic și menținute împreună doar pentru a ocoli voința populară. E timpul ca aceste partide să se reformeze, nu să se autoconserve. România are nevoie de o clasă politică reformată profund, nu de politicieni ca Ciolacu care pronunță limba română ca un elev repetențial și care nu înțelege diferența între „guvernare” și „capturarea statului”.
Și dacă partidele tradiționale vor să mai fie luate în serios, ar trebui să înceapă cu demisia imediată a liderilor care au eșuat: Marcel Ciolacu, Cătălin Predoiu, Kelemen Hunor. Politic, electoral și moral, acest eșec e al lor. Când ai toată țara în buzunar și tot pierzi alegerile, poate că nu TikTok-ul e problema. Poate că tu ești.
Românii au vorbit. Clar, răspicat și pentru a doua oară la rând.
Acum e rândul sistemului să tacă. Și să plece.
P.S. ROMÂNIA, înainte de toate!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Dacă se pun votantii celorlalti candidati impreuna, depasesc cu mult 51%, depinde mult de cei care NU AU MAI VRUT SA VOTEZE, daca se decid sa iasa la vot si sa-l prefere pe Simion.
Caracatița este inca in viata, are o mie de tentacule si...doar o minune Dumnezeiasca poate sa se mai intample!
Că Viktor Orban n-o fi prost.
Poate reușim, cu ajutorul lui Dumnezeu-numai, să le dăm o lecție. În turul doi!
Tot în turul doi ..o tranșăm. Că-i Lege ..indiferent cine ce (se) crede:
“Groapă a săpat și a adâncit-o și va cădea în groapa pe care a făcut-o. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui și pe creștetul lui silnicia lui să se coboare” (Psalmul 7,15-16)
Noi.. scrie la versetul următor - Psalmul 7,17:
Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
Hristos a înviat!