Promotorii de acum 40 de ani ai comunismului cu față umană și ai perestroicăi ajunseseră la concluzia că nu se mai poate trăi în frică și negarea realității (denial, pe Hollywood/netflix style) în favoarea credinței în știința și a ideologiei sovietice.
Dizidenții vorbeau și scriau, iar adversarii blocului sovietic îi publicau și îi premiau cu Nobel sau Oscar, într-un demers de demolare prezentat ca o victorie a libertății și a rațiunii.
Oamenii simpli ascultau cu emoție posturile de radio ale libertății. Aceea era libertatea autentică, libertatea dezirabilă, antidotul totalitarismului.
Nu mai există acel antidot. Fabricanții virusului nu au mai lucrat la anti-dot. Veninul totalitar e ubicuu azi. E peste tot. Unii s-au îndrăgostit de el ca de un drog.
Azi, nu mai ai unde să publici, că peste tot ești cenzurat. Fie brutal și direct, așa cum s-a întâmplat în plandemie cu oamenii de știință si de cultură "negaționiști”, fie insidios și indirect, prin limitarea accesului la main-stream media sau prin ștampilarea ca fake news a opiniei dizidente.
Nu mai există debușeul unei noi perestroika. Totul este sun control. Negarea realității nu a fost niciodată mai simplă: anihilarea oricărui dizident și neutralizarea oricărei idei critice sunt la un click distanță.
Oamenii simpli nu mai au radiouri ale libertății la dispoziție. Cărțile tipărite sunt dezavuate și chiar interzise.
Media de sorginte rusă ori chinezească sunt necredibile prin definiție, cele ale lumii "libere” se auto-cenzurează, ca să nu dispară economic.
Veți zice că cele de mai sus figurează, totuși, pe o pagină a unei rețele de socializare. Da, dar câți mai pot citi sau măcar accesa pagina mea? Nici măcar 5% din cei peste 155 de mii de "urmăritori” nu mai pot vedea ceea ce scriu.
Suntem făcuți insignifianți prin news feed: ce deranjează, e degradat și pus la coada cozilor, ce cadrează cu "valorile” comunității este împins în față, ca să sară în ochi și să nu poată fi ignorat.
Curând, dizidenții vor fi debranșați de la tot ceea ce înseamnă traiul în sec. XXI, doar pentru că nu sunt cu turma și cu mulțimea de idioți utili. Pe de altă parte, cât timp credeți că voi mai fi lăsat să scriu pe Facebook, după ce se va fi aflat procentul meu real de încredere la vot pe care l-au descoperit deja sondorii opiniei publice și îl ocultează?
Oare cine a învins în 1989, securitatea & comunismul sau democrația de tip occidental?
Om fi, probabil, în post-democrație, cum spunea V. Orban, dar eu cred, mai degrabă, că suntem trăitori fără vrerea noastră într-o lume pervers întoarsă cu fundul în sus, unde capitalismul e spionaj permanent, elitele birocratice, nealese de nimeni, sunt mai centralist - sovietice decât comuniștii de vârf din vremea lui Gorbaciov, iar știința a devenit pretext ideologic al transformării omului într-o figurină de plastilină, ușor manipulabilă digital.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
I. „Buturuga mică răstoarnă carul mare” – inversarea ierarhiei beneficiarilor.
Art. 89 din proiectul Legii învățământului preuniversitar referitor la „beneficiarii educației” introduce o ipoteză falsă „ Alin. (1) Beneficiarii primari ai învățământului preuniversitar sunt antepreșcolarii, preșcolarii și elevii, precum și persoanele adulte cuprinse într-o formă de educație.” Probabil este o „momeală” cu scop politic pentru ce abate atenția de la sfera reală de cuprindere a conceptul de „calitatea de beneficiar” ; iar pe de altă parte să se asigure o manipulare ușoară... pentru a introduce în lege articole ce să servească anumite interese de grup!!! Totul va devenii legal” și nimeni nu va observa că „buturuga mică răstoarnă carul mare”.
Totul devine extrem de nebulos în aliniatele următoare în ceea ce privește beneficiul învățământului ... și cine este beneficiarul real. Legea le inversează și efectul este catastrofal vizibil în evoluția socio-economică a țării, lipsa forței de muncă, a lipsa specialiștilor și în creșterea datoriei externe.
II. Reminiscențe din alte epoci: „simultan: proprietari, producători și beneficiari - pentru același individ ce realizează un anumit produs sau activitate”
Art. 89 din proiectul Legii învățământului preuniversitar vine și le face un „mare favor” elevilor („oferindu-le prea mult dulce să nu dea în diabet”) numindu-i „beneficiarii primari ai învățământului preuniversitar”. Aparent numai pentru că mai târziu când vor fi adulți - în câmpul muncii! – dezamăgire mare și de la unii se vor auzii afirmații că „școala nu la învățat nimic”!; dar acum este târziu timpul alocat școlii a trecut.
III. „Trai neneacă cu banii babachii” – dar până când?
Existența și funcționarea sistemului de învățământ condiționat de primirea banilor, banilor și iar a banilor. Ca-n orice afacere beneficiarul dă banii...
Indivizii în stadiul de elevii nu au de unde să dea bani...! Au nevoie de burse etc. Deci ei, ca elevi, la momentul respectiv nu pot fi beneficiari! Indivizii în stadiul de elevii sunt produsul învățământului!
IV. Cerere și ofertă. Beneficiar, producător, produse de calitate livrate beneficiarului. Cel ce cere plătește și beneficiază de produsul/activitatea solicitată!
Analizând relația dintre termenii de mai sus este evident că elevul nu este beneficiarul real. Beneficiarul real comandă produsul ce trebuie să aibă anumite caracteristic și-n consecință anumite costuri pe care le va achita conform anumitor înțelegeri/termene producătorului.
V. Beneficiarul plătește producătorul
Ceea ce este mai mult decât evident când cadrele didactice solicită creșterea salariilor.
Solicitarea este către beneficiarul care are fondurile necesare. Nu se face grevă împotriva elevilor pentru a le indexa salariile cadrelor didactice. Greva este o formă de luptă prin care salariații nu mai lucrează cu materia primă pentru a obține produse finite. În concluzie elevii joacă rolul de obiect al muncii! -cât sunt elevi. Iar sistemul de învățământ este producătorul.
V. Deci cine este beneficiarul ?
Societatea umană este complexă și este mai mult decât: beneficiarul/patronul, strungul, muncitorul și piesa de modelat la strung; dar se pot găsi asemănări cu acest model simplificat.
Un lucru este sigur și-n învățământ că beneficiarii sunt cei ce au finanțat, finanțează în prezent și vor finanța în viitor sistemul de învățământ:
- beneficiarii sunt cei ce au finanțat – adică pensionarii – părinții, bunicii, rude ale elevilor și alții care nu sunt într-o anumită relație cu elevii decât ca cetățeni ai acestei țări;
- beneficiarii sunt și cei ce finanțează în prezent -adică cei ce muncesc în prezent și contribuie prin taxe și impozite la venitul național și care sunt cei mai importanți – părinții, bunicii, rude ale elevilor și alții care nu sunt într-o anumită relație cu elevii decât ca cetățeni ai acestei țări ce fac viabil prezentul;
- beneficiarii sunt cei ce vor finanța în viitor sistemul de învățământ -adică cei ce vor muncii în viitor și vor contribuii prin taxe și impozite la venitul național și care vor fi extrem de importanți printre altele și la plata datoriei externe și asigura viitorului prosper al cetățenilor acestei țări – aici sunt foștii elevi care vor contribuii la venitul național și nu foștii elevi care vor contribuii la PIB-ul altor țări.
Ca o concluzie: beneficiarul principal va fi Marea Familie formată din toți cetățenii acestei țări care contribuie prin munca lor – mai mult sau mai puțin după puterile lor - la instrucția și educația generațiilor ce vor căuta să-și asigure un viitor prosper.
Misiunea școlii este pregătirea după puterile lor, ținând seama de capacitățile și de interesele utile elevilor și societății (care de altfel sunt formate și modelate prin orientare școlară și profesională de sistemul de învățământ). Prioritare sunt cerințele societății ca plătitor al furnizorului de educație și instrucție (potrivit nevoilor economice și social-culturale ale țării) pentru a nu produce inadaptații societății. Este util să fie pregătiți absolvenți capabili să muncească cu pricepere, cu competență în activitățile ce asigură prosperitatea economică și social-culturală a țării.
Ca urmare fiecare cetățean este beneficiar al învățământului dacă îl finanțează prin TAXE și IMPOZITE adunate în Venitul Național. Este importantă prioritar care este Comanda socială, ce cuprinde printre altele ce: priceperi, deprinderi, atitudini, cunoștințe sunt formate în timpul școlarizării; cu ce competențe se vor afirma absolvenții în comunitate; este important ce face în mod real sistemul de învățământ cu acești elevi. Legea învățământului trebuie să creeze un învățământ cu o mare diversitate de posibilități de dezvoltare, calificare, specializare și perfecționare ale elevilor conform unui plan de învățământ, programe școlare și manuale cerute de beneficiarul care plătește Furnizorul de educație și instrucție. Elevul în stadiul de elev este educat, modelat și instruit conform unor comenzii sociale la care elevul aderă. De exemplu un elev dorește să se pregătească să devină competent ca și comandant de navă interstelară că așa a văzut în filmul „Star Trek”. Ca beneficiar primar al sistemului de învățământ așa va fi pregătit elevul?
Un alt exemplu la extremis cu aspecte negative a unor sisteme de învățământ respinse de societate în care poate elevii doresc să dobândească competențe în furturi de mașini, sau în organizarea de structuri mafiote, sau să plece „in corpore” din țară etc. pentru că noua lege vrea să-i considere „beneficiari primari”!!! fără a fi de fapt...
Și atunci întrebarea firească: Care este rolul Art. 89 – cu un nou sistem de repere „ dulci – otrăvite”
:
Din legi mai vechi:
Legea invatamantului din anul 1924
La Art. 6. [...] Părinții, tutorii și toți acei care au sub autoritatea sau îngrijirea lor copii orfani, cetățeni români, sunt datori să dea copiilor lor instrucțiunea elementară, absolut indispensabilă oricărui cetățean [...].
Legea invatamantului Nr. 84 din anul 1995
Art. 5. Alin (2) Statul promovează principiile învățământului democratic și garantează dreptul la educație diferențiată, pe baza pluralismului educațional, în beneficiul individului și al întregii societăți.
În Legea educației naționale Nr. 1 din 5 ianuarie 2011
La ART. 3, alin. u) [...] elevul/studentul este împopoțonat/cadorisit cu titlul „beneficiar direct al sistemului de învățământ”. DE CE? Când de fapt nu este direct!