Portul Constanța este blocat din cauza redirecționării mărfurilor non-UE care ar fi trebuit să meargă în porturile ucrainene. Traficul și volumul de marfă s-au triplat. În loc de a fi un perimetru de tranzit și un flux continuu de marfă și containere, portul Constanța a devenit un depozit improvizat, care se sufocă.

Timpii de așteptare pentru descărcare în terminal au crescut cu săptămâni sau chiar luni. Evident, un potențial avantaj economic pentru zonă și pentru România se transformă într-o mare belea. Cauzele sunt, în primul rând, starea deplorabilă a portului, blocarea a 6 terminale din 7 cu tot felul de fiare vechi (inclusiv cu câteva sute de vagoane care ruginesc acolo de vreo 15 ani) și lipsa de personal.

Dar mai este o cauză, total neașteptată.

Ia uitați ce spune un reprezentant al portului:

"Vă dați seama că nu e foarte ușor să găsești proprietarul mărfii, toate formalitățile vamale, e vorba de mărfuri care vin non-UE și acum trec prin portul Constanța, noi suntem în UE și avem reguli”.

Ce ne spune omul?

Că porturile ucrainene nu au regulile noastre. Acolo intră marfă fără formalitățile impuse de UE. Sunt probleme cu documentele de proveniență, calitatea, calitatea, plățile, conosamentele etc., iar acestea blochează cam totul în țări UE, cu toate că mergeau ca pe roate în porturile Ucrainei.

Acolo nu se fac verificări, e la mica înțelegere (sau la înțelegerea mafiotică).

De altfel, în Ucraina nu există limite de cash, nu există cerințe de probă a provenienței licite a banilor sau produselor, nu există verificări vamale stricte ca în UE - sunt, desigur, reglementări, dar sunt aplicate de fațadă, ca cum se aplicau la noi înainte de anul 2000, când plățile se făceau cu valiza sau cu portbagajul.

Vă mai amintiți cazul ucraineanului căruia i s-au confiscat 1,5 milioane de dolari? Vi s-a părut că a fost o confiscare pentru proveniență ilicită a banilor? Nu a fost asta cauza - a fost vorba de simpla omisiune de a-i declara la intrarea în țară.

Un caz (ne mediatizat, desigur) din Suceava, de acum o lună a avut parte de o cu totul altă soluție - cel prins cu 35 de milioane în mașină a fost lăsat să plece, pentru că … i-a declarat la întrarea în țară, ca refugiat. Iar UE a decretat că asta e în regula - banii cash aduși chiar și cu vagoanele pot fi introduși în UE și chiar depuși în bancă, fără verificarea provenienței licite, ci doar pe baza calității de refugiat.

Calea perfectă de albire a banilor, permisă "refugiaților” este, desigur, de neconceput în cazul cetățenilor UE. Doar nu vă imaginați că vă puteți plimba brambura prin UE cu 35 de milioane la voi sau că aveți acces la banii din cont dacă nu ați spus de ce i-ați dat o mie de lei pe lună mamei voastre pensionare și bolnave ori dacă ați uitat o virgulă în declarația de actualizare a datelor cu caracter personal.

Cu toate aceste realități, plus corupția, plus crima organizată, SUA și UE pompează bani publici și produse în Ucraina, fără a exista un minimal control al modului în care sunt utilizați acești bani și aceste produse și cum și prin cine circulă (este evident că doar o mică parte ajunge la zecile de milioane de amărâți care suferă consecințele războiului).

Numai SUA a pompat în război 34 de miliarde de dolari - dacă nu sunt bani cu care întreaga Ucraina a fost (re)ipotecată, înseamnă că sunt bani aruncați din elicopter, tipăriți cu scop special, care vor fi suportați de lumea întreagă, cu titlul de scădere a puterii de cumpărare, taxe, impozite, șomaj și scădere economică abruptă.

Iar UE accelerează procesul de aderare a Ucrainei la UE, în ciuda corupției, a fiscalității deviante, a economiei de cumetrie (inversul economiei de piață) etc.

Reamintesc că noi am fost ținuți la poarta UE timp de 7 ani. Și suntem sub monitorizarea MCV de 15 ani (din care 12 ani ilegal).

Slava UE.