Voila: 

„Prevederile referitoare la actiunile ce pot fi intreprinse de banca in vederea blocarii/inchiderii conturilor, instrumentelor de plata si/sau blocarea/ suspendarea/refuzarea operatiunilor de plata sau in vederea instituirii de limite de tranzactionale in contextul executarilor silite/popririlor, dar si in scopul prevenirii spalarii banilor, combaterii finantarii terorismului si respectarii sanctiunilor internationale, in raport cu evolutia accelerata a sanctiunilor aplicate de Uniunea Europeana, in raport cu ghidurile emise de organismele abilitate, precum si in raport cu evolutia tehnologica si cerintele in domeniul cunoasterii clientelei si prevenirii spalarii banilor/combaterii finantarii terorismului ce emana din diferite ghiduri emise de organismele abilitate”.  

Nu că ar fi fost prea diferit până acum - banca putea face, discreționar, cam aceleași lucruri și până acum, contrar intereselor mele de proprietar al banilor mei. Adică, putea decide unilateral și discreționar blocarea sau închiderea conturilor mele, refuzul sau suspendarea unor tranzacții, golirea conturilor pe motiv de poprire (chiar dacă poprirea ar fi ilegală) etc. 

Cam așa stau lucrurile - vedeți acum de ce e foarte bine să aplaudați limitarea sau interzicerea plăților cash. Sigur, după ce rămâneți cu fundul în baltă pentru că banii voștri nu sunt banii voștri, urmează să vă căutați cu lumânarea libertatea, nivelul decent de trai și proprietatea. Dar până atunci e foarte bine că aplaudați - e pentru siguranța voastră, nu? E pentru combaterea, stoparea, lupta bla bla bla…

….

În legătură cu cealaltă măsură a lui Ciolacu, intens aplaudată (impozitarea cu 70% a veniturilor din surse neidentificabile), luați această ipoteză deloc teoretică: 

Să zicem că un corupt, un evazionist fiscal sau un spălător de bani iese la un control fiscal ca având surse neidentificabile de venit. Fiscul îi ia 70% din veniturile dibuite (nu și din cele bine camuflate) - bravo! - dar îi va lăsa 30%. Banii și averile rămase devin valori „cinstite”, infractorul, cetățean de onoare, restul celor care aplaudă, niște creduli - aceasta este, pur și simplu, o amnistie fiscală mascată. 

Mai grav și mai absurd este că, dacă întreaga sumă provine din corupție, evaziune fiscală sau spălare de bani, iar procurorul nu a cerut, iar judecătorul nu a dispus confiscarea, pentru s-a reușit condamnarea inculpatui (pe motiv de prescripție, de exemplu), statul român, chit că s-a ales cu 70% din suma controlată, devine părtaș la spălarea banilor…