Văd că pandemia și certificatul sunt pe sfârșite - vocea cetățenilor a contat (chiar dacă au fost putini) și nu s-a legiferat certificatul. Învățați din asta: poporul poate să oprească orice lege aberantă care îl afectează. Trebuie numai să iasă din pasivitate și să ceară ceea ce vrea.
Virusul (sau ce o fi) va exista în continuare. Însă, va începe sa fie abordat în mod normal.
Poate de acum încolo le va păsa și de oameni, de sănătatea și de viața lor.
Poate vor începe sa facă într-adevăr cercetare ca să afle ce e și să aplice tratamentul corespunzător pentru a salva într-adevăr sănătatea și viata oamenilor, nu să facă business pe sănătatea și viața oamenilor.
Pe ultima sută de metri, văd că PNL se chinuie să ridice PSD-ul în sondaje cu tema aceasta.
PNL zice: nu și nu, certificatul e necesar, dar s-a opus PSD - ul. Iar asta, pe fondul unei poziții a statelor mari susținătoare a isteriei cu virusul și vaccinarea care încep sa declare ca certificatul e o prostie, iar vaccinul nu prea mai folosește.
Una peste alta, indiferent de jocurile politice și de declarațiile politice, noi știm că nu s-a legiferat certificatul nu datorită partidelor politice din România, ci datorită cetățenilor.
Dacă cetățenii nu ar fi luat poziție, aveam o lege în acest sens încă din 05 Oct 2021 când a fost pusă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților monstruozitatea de lege pentru aprobarea OUG 68/2021 (PL-x 393/2021) în care se introdusese de către PNL+USR+UDMR amendamentul privind completarea Legii nr. 55/2020 prin care CNSU putea sa propună prezentarea deținerii unui certificat pentru exercitarea oricărui drept sau libertăți.
Acum mănâncă toți rahat cu polonicul că a fost introdus certificatul prin OUG.
Asta este o minciună care este folosită numai pentru a încerca să justifice legalitatea HG-urilor.
Nu există nicio OUG în care sa existe vreun articol care să prevadă că drepturile și libertățile cetățenilor români pot fi condiționate (negate) pe teritoriul României de vreun certificat.
Însă, minciuna are picioare scurte și, după ani de așteptare, în final ICCJ va scoate adevărul la iveală pentru că nu are niciun temei legal ca să acrediteze minciuna politicienilor.
La fel ca și în cazul stării de urgență (când CCR a declarat neconstituționale OUG nr 1/1999 și OUG nr 21/2004 abia când a încetat starea de urgență), la fel se va întâmpla și în cazul stării de alertă, certificatului și a abuzurilor de drept care s-au exercitat in perioada stării de alertă de către Guvern.
Păcat că autoritățile publice (CCR ul) și a treia putere în stat (judecătorească) nu au avut curajul sa sancționeze abuzul de drept în timpul desfășurării evenimentelor și au permis restrângerea ilegală și neconstituțională a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Păcat că și aceste autorități (care trebuiau sa vegheze la menținerea democrației și a statului de drept în România), lăsându- se influențate de isteria (generată și menținută de puterea executivă) cu virusul, numărul de cazuri, decese și vacccin, au permis derapaje de la democrație și de la statul de drept circa 2 ani.
Acceptarea tacită și pasivitatea este tot un ajutor.
Una peste alta, putem totuși să vedem că lașitatea nu a fost atât de mare încât sa confirme ilegalitățile Guvernului, ci au stat numai deoparte.
Nu este de lăudat modalitatea de abordare pe care au ales-o. Însă, măcar nu au ajutat în mod direct și nu au adoptat o poziție de confirmare a ilegalității care să nu ne mai permită vreodată să revenim la democrație.
Dacă Parlamentul nu a avut tupeul sa legifereze, totul se datorează unui numai mic de cetățeni (circa 50.000) care și-au exprimat public dezacordul în toate modalitățile prevăzute de lege și în mod pașnic.
Au fost numai 2 proteste cu un număr mai mare de cetățeni (maxim 30.000), pașnice. În rest, cred ca au fost maxim 5.000 de cetățeni care în mod constant au trimis petiții, au trimis sms-uri, au trimis e-mailuri, au trimis mesaje, au sunat parlamentarii, au protestat săptămânal în grupuri mici, au semnat petiții etc.
Nimeni nu a crezut că noi, o țară mică și nesemnificativă în conjunctura internațională am putea să ne opunem implementării la nivel național a ceea ce se decisese la nivel mondial.
Însă, o mână de cetățeni au sperat și nu au renunțat la luptă. Au făcut tot ceea ce legea le permitea, asumându-și riscurile și criticile aferente pentru a se opune legiferarii anormalității în România.
Bravo lor!
Au fost extrem de putini jurnaliști care au mediatizat și au prezentat public anormalitatea.
Cinste lor!
Toți și-au asumat stigmatul de "conspiraționisti" și "antivacciniști", nedrept și nejustificat aplicat și au continuat să facă opoziție că să apere principiile fundamentale, democrația și libertatea fiecăruia dintre noi.
Probabil când vâlvătaia va trece de tot vor înțelege și ceilalți că nu noi eram anomalii. Noi încercam numai să salvăm normalitatea.
Învățați din acești 2 ani!
Învățați că vocea poporului contează!
Dacă circa 50.000 cetățeni au reușit asta, gândiți-vă câte am putea schimba în bine în țara asta, dacă am învăța cât mai mulți, că atunci când ni se pregătește o lege aberantă care ne afectează pe toți trebuie să luăm poziție publică și să ne exprimăm dezacordul în mod public, trecând peste teama de a pierde ceva pe moment și gândindu-ne ce am putea pierde pe termen lung.
P.S.:
Felicitări și parlamentarilor care s-au opus.
Probabil de unii nu vom afla niciodată cu ce și cum au ajutat ca o asemenea lege să nu se voteze.
Cei care și-au asumat public opoziția au fost cei de la AUR și câteva voci răzlețe din alte partide.
Însă, probabil, au mai fost și alții care în tăcere s-au opus, dar nu și-au asumat să facă publică o asemenea poziție, exprimându-și-o numai în interiorul partidului lor și poate nici acolo nu prea vizibil pentru toți.
Din ce motiv a existat opoziție din partea parlamentarilor (pentru notorietate, capital electoral, că au înțeles solicitările cetățenilor, că au înțeles cum îi va afecta și pe ei și pe familiile lor o asemenea lege etc) nu mai are importanță.
Important este că, în final, vizibil sau nu, parlamentarii nu au avut tupeul să dea o lege cu care poporul nu era de acord.
Vocea cetățenilor a contat!
Să învățăm din asta și să înțelegem că în România lucrurile pot fi după cum vrem și noi, cei mulți!
Să învățăm din asta că, atunci când există riscul ca jocurile politice să ne afecteze în mod iremediabil viața, trebuie să trecem peste temeri și să ne exprimăm public dezacordul.
Viitorul nostru depinde de noi și de cât de mult de implicăm!
Indiferent pe cine am vota la alegeri, trebuie să înțelegem că nimeni, niciodată nu va pune înainte interesul poporului (chiar dacă la început ne promite asta, uită pe parcursul exercitării mandatului).
Din acest motiv, trebuie să fim mereu vigilenți, să le amintim de ce sunt acolo, ce impact are asupra noastră ceea ce vor să legifereze și că mai contează ce vrem și noi.
Sunt multe de schimbat în România.
Sunt multe derapaje și anormalități care s-au instaurat.
Impunerea unei normalități va depinde numai de noi, cei mulți.
Numai implicându-ne fiecare din noi vom putea ca în țara asta traiul să fie acceptabil pentru fiecare dintre noi.
Însă totul are un început.
Românii au început să înțeleagă.
Important este să continuăm.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Multa lume nu ar fi inteles ce se intampla daca d-na avocat Elena Radu n-ar fi explicat in articole scurte si la obiect despre ce sfori se trag in Comisiile de Sanatate si despre ce amendamente naziste a introdus daunatorul de hambar Citu. Acest nimeni repetent si cu otravitzii de la usr sunt cea mai mare plaga infectata din politica romaneasca. Mi-am pierdut de asemenea respectul pentru parlamentarul de la UDMR care a fost seful comisiei de sanatate in trecut, si care sustinea orbeste introducerea acestor terapii genetice intr-o lege a vaxului obligatoriu.
Din cate am inteles, the Big Pharma vor sa subrezeasca sistemul imunitar al adultului cu 183 de vaccinuri in timpul vietii, iar in SUA deja se fac in primul an de viata 28 de doze de vaccinuri, din care 2 in utero.