O prezentare clară a acestei diferențe am găsit-o într-un ghid al ANI: ”Una dintre cele mai frecvente probleme care se manifestă atât în sistemul administrativ, cât și în massmedia, este confuzia care se creează între conflictul de interese și incompatibilități. Dacă, pentru existența unui conflict de interese persoanele publice trebuie să ia o decizie care să influențeze un interes personal, pentru a se afla într-o situație de incompatibilitate un oficial public nu trebuie să ia nicio decizie, fiind suficient faptul că exercită concomitent două sau mai multe funcții al căror cumul este interzis de lege.”

Am plecat de la faptul că UNBR (Uniunea Națională a Barourilor din România) este autoritate publică autonomă, centrală de specialitate, în sensul art. 117 alin 3 din Constituție, fiind înființată prin Legea organică nr. 51/1995 si are atributii de reglementare a profesiei de avocat. 

” 22. Referitor la noțiunea de „autoritate publică", aceasta este definită de dispozițiile interpretative ale art. 240 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), care vizează condițiile răspunderii penale a persoanei juridice, răspundere reglementată în art. 135 din Codul penal. Astfel, prevederile art. 240 din Legea nr. 187/2012 stabilesc că, „În aplicarea dispozițiilor art. 135 din Codul penal, prin autorități publice se înțelege autoritățile prevăzute în mod expres în titlul III, precum și la art. 140 și 142 din Constituția României, republicată". În titlul III din Legea fundamentală, intitulat „Autoritățile publice", se regăsesc capitolul I - „Parlamentul", capitolul II - „Președintele României", capitolul III - „Guvernul", capitolul V - „Administrația publică" și capitolul VI - „Autoritatea judecătorească". Capitolul V, consacrat administrației publice, cuprinde, la rândul său, secțiunea 1 - „Administrația publică centrală de specialitate" și secțiunea 2 - „Administrația publică locală".

 

Potrivit prevederilor art. 116 din Constituție, administrația publică centrală de specialitate este formată din organe centrale de specialitate subordonate - în care se includ, pe lângă ministere, și alte organe centrale - și organe centrale de specialitate autonome, care nu se află în raporturi de subordonare față de alte autorități publice. Conform doctrinei dreptului administrativ, autoritățile administrației publice sunt acele structuri organizaționale cu personalitate de drept public, ce se înființează și funcționează potrivit Constituției și legii, pentru organizarea executării și executarea în concret a legii. Așadar, prin sintagma „autorități publice" se înțelege totalitatea formelor structurale chemate să exercite prerogative de putere publică atât la nivelul statului, cât și la nivelul comunităților locale.”

Legea nr. 161/2003 (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției) conține norme exprese privind incompatibilitatea senatorilor și deputaților, respectiv articolele 81-83, cazurile de incompatibilitate fiind cele prevăzute la art. 81 la care se adaugă cele de la art. 82, excepțiile fiind prevăzute la art. 821 care se referă la faptul că senatorul și deputatul poate să exercite pe perioada mandatului și profesia de avocat, în anumite limite. 

Legea nr. 96/2006 (privind statutul deputaților și senatorilor) conține și ea norme exprese în privința incompatibilităților aplicabile senatorilor și deputaților, la art. 16-17, care practic prevăd aceleași cazuri de incompatibilitate prevăzute de art. 81-83 din Legea nr. 161/2003

”(1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, potrivit Constituției, cu excepția celei de membru al Guvernului.

(2) Prin funcții publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se înțelege ..., funcțiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte AUTORITATI și instituții PUBLICE, ...”

Potrivit art. 59 din Legea nr. 51/1995: ” (2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu și buget proprii.”

Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:

”a) Congresul avocaților;

 

b) Consiliul U.N.B.R.;

 

c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;

 

d) președintele U.N.B.R.”

 

Având în vedere dispozițiile art. 81 alin. 1 și 2 din Legea nr. 161/2003 opinia mea este că senatorii și deputații nu pot face parte din organele de conducere ale UNBR, în caz contrar aflându-se în stare de incompatibilitate. 

Chiar dacă art. 821 din Legea nr. 161/2003 conține prevederi exprese referitoare la faptul că deputații și senatorii pot să exercite pe durata exercitării mandatului de parlamentar și PROFESIA de avocat ÎN ANUMITE LIMITE, prevederile art. 82 1 NU DEROGA de la prevederile art. 81 alin. (2) care se referă LA EXERCITAREA UNEI FUNCȚII DE CONDUCERE ÎNTR-O AUTORITATE PUBLICĂ și NU LA EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT. 

Trebuie să facem  distincție între exercitarea profesiei de avocat care este reglementată de art. 2 și 3 din Legea nr. 51/1995 și calitatea de membru al organelor de conducere ale avocaturii. A fi avocat nu este același lucru cu a fi membru al organelor de  conducere ale avocaturii. Calitatea de avocat este numai o condiție pentru a putea face parte din organele de conducere ale avocaturii.

PS: am avut in vedere si Decizia ICCJ -SCAF 3479/09.06.2021 care a analizat CNSU.

Daca se interpretează ca UNBR nu este autoritate publica infiintata in sensul art. 117 alin 3 din Constitutie, atunci ar insemna ca este o entitate infiintata in afara cadrului constitutional. ( similar cu rationamentul folosit de ICCJ referitor la CNSU).