Guvernul si CNSU care va plângeți ca va critica lumea activitatea, luați aminte:
Pe 7 decembrie 2021, CEDO s-a pronunțat intr-o cauza impotriva României inregistrata on 2016. (cauza Daneș si altii v. România, cererile nr. 44332/16, 44829/16, 44839/16)
Circumstanțele cauzei
Un articol a fost publicat în ediția din 18-24 martie 2013 a Bihoreanul (un săptămânal local) și pe site-ul de internet al ziarului respectiv.
Titlul era: „Carne otrăvită. În timp ce scandalul de carne contaminată cu antibiotice, un veterinar bihorean arată cu degetul: organul de conducere al C.M.V.R. este responsabil”.
Acesta a abordat, printre alte subiecte, pericolele pe care le implică comercializarea și utilizarea antibioticelor de uz veterinar fără prescripție medicală și, în special, a criticat reclamanții pentru implicarea lor în comerțul național cu medicamente de uz veterinar și pentru că au luat măsuri pentru a se asigura că o hotarare pentru a asigura monitorizarea consolidată a comercializării unor astfel de medicamente a fost abrogata.
S-au plâns la CEDO 3 membri din conducerea C. M. V. R.
Ei introduserera o acțiune civilă (in fata instantelor romane) împotriva ziarului și a jurnalistului care a scris articolul.
Aceștia l-au acuzat pe autorul articolului că a făcut declarații care sugerează că poartă o oarecare responsabilitate pentru consumul populației de alimente contaminate cu urme de antibiotice, că susțin comercializarea medicamentelor de uz veterinar, că au interes în anularea hotărârii C. M. V. R. nr. 41/2012, și că aceștia acționau împotriva intereselor medicilor veterinari care erau membri ai C.M.V.R.
Pretențiile reclamanților au fost respinse de instanțele române, care au considerat că s-a realizat un echilibru just între cele două drepturi concurente în cauză, și anume: dreptul reclamanților la protecția reputației lor și dreptul la libertatea de exprimare al jurnalistului si ziarului.
Instanța de fond a reținut, în special, că articolul atacat privea PERICOLUL PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ reprezentat de comercializarea și utilizarea FARA PRESCRIPȚIE MEDICALA a antibioticelor de uz veterinar.
Aceasta a considerat că acesta este un subiect de interes public și a contribuit la o dezbatere de interes general pentru societate.
Reclamanții s-au plâns la CEDO sustinand că autoritățile naționale nu le-au protejat reputația si le-a fost incalcat art 8 Cedo (dreptul la viata privata).
CEDO a zis ca nu a fost incalcat art 8.
In privința interesului general:
Curtea a reținut că scopul articolului în litigiu era acela de a stabili pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea consumatorilor comercializarea și utilizarea medicamentelor de uz veterinar fără prescripție medicală, măsurile întreprinse de reclamanți pentru a fi anulată o hotărâre menită să sporească eficacitatea standardelor relevante și implicarea directă a reclamanților în comercializarea medicamentelor de uz veterinar.
De asemenea, a reținut că vânzarea cărnii improprii consumului era deja o chestiune cu acoperire în mass-media atunci când articolul a fost publicat și fusese discutată în presa națională.
A considerat că subiectele abordate în articol sunt chestiuni de interes general, legate de protecția sănătății publice.
Aceasta a reiterat că, în conformitate cu obligațiile pozitive ale autorităților în temeiul articolului 8 din Convenție, publicul trebuie să aibă acces la informații care să îi permită să evalueze riscurile la care este expus.
Prin urmare, Curtea nu avea motive să se îndoiască că publicarea articolului în litigiu poate fi înțeleasă în sensul că a contribuit la acoperirea unui subiect de interes public.
Cu privire la situația reclamanților (daca erau persoane cunoscute publicului) si subiectul articolului:
Curtea a reținut că reclamanții dețineau funcții în consiliul de administrație al unui organism profesional, care a fost descris de instanța de fond ca acționând în interes public. S-a considerat că activitatea lor profesională însemna că erau figuri cunoscute în respectivul sector.
În plus, primul și al treilea solicitant aveau și un anumit profil public în lumea academică, iar cel de-al treilea solicitant era și „politician”.
Curtea a concluzionat că reclamanții erau, într-o anumită măsură, personalități publice cunoscute și, prin urmare, nu puteau pretinde protecția dreptului lor la respectarea lor viața privată la fel ca persoanele private necunoscute publicului.
În ceea ce privește subiectul articolului, Curtea a reținut că acesta nu privea viața privată a reclamanților, ci s-a concentrat pe activitatea lor profesională în calitate de membri ai conducerii C.M.V.R și ca parteneri în companii care au comercializat și distribuit medicamente de uz veterinar.
Conținutul, forma și consecințele articolului:
Curtea a reținut că prima instanță a reținut că articolul se concentra în principal pe contaminarea produselor de origine animală cu reziduuri de medicamente veterinare și riscurile care rezultă pentru sănătatea consumatorilor și că reclamanții au fost menționați doar ca subiect subsidiar.
Deși articolul s-a referit și la demersurile întreprinse de reclamanți, în calitate de reprezentanți ai CMVR, pentru a fi anulat un decret care avea scopul de a întări standardele în vigoare în acest domeniu, precum și la implicarea directă a reclamanților în comercializarea produselor de uz veterinar, droguri, Curtea a reținut că nici nu a dezvăluit detalii despre viața privată a reclamanților și nici nu a conținut expresii jignitoare, ci, în esență, a prezentat opinii cu privire la modul în care reclamanții și-au exercitat funcțiile în cadrul organului de conducere al CMVR.
De asemenea, a reținut, ca și instanțele naționale, că autorul articolului a acționat cu bună-credință, bazându-și articolul pe alte publicații care discutau același subiect și folosind informațiile colectate pentru a ajunge la judecăți de valoare.
Declarațiile sale fuseseră coroborate de dovezile unui medic veterinar care, la fel ca jurnalistul, dorea să tragă un semnal de alarmă cu privire la comercializarea nerestricționată a medicamentelor de uz veterinar.
În plus, faptul că autorul articolului și-a moderat declarațiile, și-a însoțit afirmațiile cu documente justificative și a participat la o dezbatere care era deja în desfășurare au fost factori care indică buna sa credință.
În concluzie, CEDO a considerat că instanțele naționale au găsit un echilibru just între dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și dreptul autorului articolului la libertatea de exprimare și au evaluat aceste interese concurente în lumina criteriilor stabilite în jurisprudența sa.
***
Judecătorii romani din cauza respectiva au aplicat corect legea.
De altfel, in general, instantele romane tin cont de jurisprudenta CEDO in aceasta materie.
Sper ca in pandemie sa nu uite de jurisprudenta națională si de jurisprudenta CEDO si sa se sucească la 180 grade.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
CNA oare interzicea in mod express dezbaterea inaintea organizarii Referendumului pentru Familie, deoarece chipurile miscarea democratica formata din poporul roman are nevoie de ambele parti neaparat sa fie prezente la aceasi emisiune . Si cum "cealalta parte" se prezenta doar daca vroia si avea interes 100% de boicot practic iti interzicea sa dezbati problema ...
CNA ... dracu sa te ia !