„Mi s-a părut mai potrivit să urmez adevărul faptelor decât închipuirea. Căci mulți și-au închipuit republici și principate pe care nimeni nu le-a văzut vreodată, nici n-a avut dovadă c-ar fi existat cu adevărat; deoarece deosebirea între cum trăim și cum ar trebui să trăim este atât de mare, încât cel care lasă deoparte ce este pentru ce ar trebui să fie, află mai degrabă cum să ajungă la pierzanie decât cum să propășească.”

Nicollo Machiavelli – Principele, 1513

Nicicând nu a fost mai în toi lupta împotriva propagandei și a dezinformării. Războiul pentru controlul minții omenești începe, obligatoriu, cu eradicarea liberei exprimări. Se construiesc algoritmi pentru monitorizarea „exprimării conforme”. Pe românește, pentru cenzură. Dezinformarea și propaganda trebuie combătute aspru, tovarăși! Ministerul Adevărului vă va indica limpede ce e considerat propagandă și ce nu, pentru siguranța noastră a tuturor!

Când se întâmplă modificări de o asemenea anvergură în orânduirea socială, percepția asupra realității trebuie deformată. Și cum deformezi percepția? Ați ghicit, prin propagandă! Modificările nu doar că nu sunt grave ci sunt absolut necesare pentru o lume mai bună. Dacă v-ar fi propus cineva un totalitarism 2.0 digitalizat, probabil v-ați fi opus vehement. Dar când continuitatea lumii libere și a valorilor democratice e pusă în pericol de un dement ca Putin și agenții săi infiltrați de pretutindeni, poate e digerabilă cedarea de libertate pentru învingerea unui monstru. Deopotrivă digerabilă este pauperizarea calității vieții pentru scopul nobil de „a avea o planetă pe care s-o lăsăm nepoților”. Percepție! „De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi!” – doar dacă n-ar sta multe milioane de morți mărturie a eșecului devastator al ideologiilor de acest tip.

„Dacă îți cunoști inamicii și te cunoști și pe tine, nu vei fi în pericol nici într-o sută de bătălii.”

Sun Tzu - Arta războiului

Dar mai întâi să facem puțină ordine în termeni. Ce este percepția? Deși toți cunoaștem intuitiv răspunsul, percepția a fost definită ca fiind procesul psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. Așadar, percepția este superioară senzațiilor și le include. Finalmente, percepția înseamnă cunoaștere. Per a contrario, manipularea percepției echivalează cu deformarea cunoașterii, o formă mai gravă decât lipsa cunoașterii.

Propaganda a fost definită de-a lungul timpului ca fiind:

• tehnica de influențare a acțiunilor omului prin manipularea reprezentărilor (Harold Lasswell – Tehnici de propagandă în Războiul Mondial, 1927)
• efortul consistent și de durată cu scopul de a crea sau de a forma evenimente pentru a influența, prin intermediul lor, modul cum publică se raportează la o anumită inițiativă, idee sau grup (Edward Bernays – Propaganda, 1928)
• încercarea sistematică și conștientă de influențare a percepțiilor, de manipulare a cognițiilor și de orientare a comportamentelor spre un răspuns care să susțină scopul dorit de propagandist (Jowett, O’Donnell – Propaganda și persuasiune, 1992)
• încercarea deliberată de a convinge oamenii, prin orice media disponibilă, să gândească și apoi să se comporte în maniera dorită de sursă (Philip Taylor – Munitions of the Mind. A History of Propaganda from the Ancient World to the Present Era, 1990)
• încercări planificate de a influența prin comunicare opiniile, atitudinile și comportamentele unui grup țintă (Gerhard Maletzke, 1972)

Altfel spus, propaganda îți spune ce să gândești, nu cum să gândești. Așadar suntem în prezența unei relații mijloc-scop. Percepția îți este manipulată prin instrumentul propagandei cu scopul de a obține comportamentul dorit. De esența tuturor definițiilor este să ți se ceară ceva, un comportament, o acceptare a unei schimbări pretins necesare în viața ta.

„Esența propagandei constă în a câștiga oamenii pentru o idee, atât de intim, atât de viu, încât până la urmă să-i acapareze pe de-a-ntregul și să nu-i mai lase să se libereze de ea. O minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr. Cu cât e minciuna mai sfruntată, cu atât prinde mai repede.”

Joseph Goebbels

Privită așa, identificarea propagandistului e destul de facilă – e întotdeauna cel care îți cere ceva. E cel care argumentează în direcția care conține repercusiuni asupra vieții tale. Dacă îl crezi, îți va cere un deget, apoi o mână și tot așa. Îmi vine în gând scrierea lui Blaise Pascal din 1656: "scopul principal pe care-l urmăresc iezuiții nu este reforma interioară a omului, îndreptarea lui pe căile unui ideal moral, ci dominația lumii prin folosirea unei metode care nu combate, ci dimpotrivă, încurajează slăbiciunile umane. Iezuitul îmbracă adesea masca prietenului binevoitor și tolerant care nu cere prea mult, nu mai mult decât arborarea unui conformism pur exterior, care poate însemna un simplu gest, un surîs, o tăcere, exploatând slăbiciunile omenești, convins că automatismul deprinderilor poate duce, dacă nu la credință, cel puțin la o supunere reală. Iezuitul e cu atât mai redutabil cu cât știe să-și ascundă bine intențiile sub masca toleranței și a virtuții."

Scrieri alese – Editura Științifică, 1967

Prin urmare, diferența dintre un propagandist și un încurajator al gândirii critice este că cel din urmă nu îți cere nimic, se bucură când deprinzi gândirea autonomă. Dacă ar fi să dau un exemplu, nu mă pot gândi la un efort propagandistic mai mare decât „urgența climatică”.  Detaliile tehnice ale dezbaterii climatice le puteți găsi în mai multe locuri, inclusiv Youtube. Urmând logica de mai sus, cine e cel care cere în „speța climatică”? Dar în „speța Covid” cine a fost cel care a cerut? Cine folosește evenimentele pentru a justifica schimbări de orânduire? Cine reduce libertăți pentru siguranța ta? Dacă-l găsești, ai găsit propagandistul. Dacă nu-l găsești, e oricum un miracol că ai ajuns cu lectura până aici.

„Cugetați singuri și atunci toate locurile vor fi prietenoase și sacre” spunea Emerson. Lăsați-vă percepția manipulată și Gaia va deveni un ucigaș necruțător al generațiilor viitoare, completez eu. Adepții cultului climatic nici măcar nu expun viitorul ca pe o probabilitate, ei au certitudini.

„Cădea-vor lanțuri, temniți crunte,
Și frații vor veni spre voi,
Cu libertatea scumpă-n frunte,
Să vă dea spada înapoi.”

Aleksandr Sergheevici Pușkin – În greu surghiun siberian, 1827

Iar când vei ajunge la concluzia că finalitatea este implementarea ideilor de sorginte marxistă la umbra unor scopuri aparent nobile, nicidecum atingerea vreunui pretins scop în sine, atunci întoarce-te în istorie și observă rezultatele implementărilor anterioare. Și, observându-le, sper că putem cădea de acord asupra afirmației că niciun om în deplinătatea facultăților mintale nu și-ar dori să repete o asemenea istorie.

În ce mă privește, mi-am exprimat opțiunea. Pentru că, indiferent ce scuze ai putea găsi, e o alegere în cele din urmă.     

„Individul a fost mereu nevoit să lupte pentru a nu fi copleșit de trib. Dacă vei încerca acest lucru, de multe ori vei fi singur iar uneori înfricoșat. Nu există însă niciun preț prea mare pentru privilegiul de a fi propriul tău stăpân.”

Friedrich Nietzsche