Washingtonul a dorit să folosească Kievul ca pe o unealtă în propriul său interes strategic. Dar roata s-a întors: Ucraina își vede de obiectivele sale, amenințând securitatea națională a SUA.

O analiză de Ted Snider de la The Libertarian Institute pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

În primele zile ale războiului din Ucraina, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost deschis la negocieri de pace.

O propunere de pace satisfăcătoare pentru Kiev ar fi pus capăt războiului înainte ca zeci de mii de ucraineni să moară și ca infrastructura Ucrainei să fie devastată.

Dar Statele Unite au exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a se lupta în continuare: nu pentru obiectivele Kievului, ci pentru obiectivele americane.

Punând capăt negocierilor dintre Ucraina și Rusia, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, a făcut odeclarație crucială:

„Este un război care – din multe puncte de vedere – este mai mare decât Rusia și mai mare decât Ucraina.”

Iar Price a insistat ca ucrainenii să continue să lupte și să moară pentru „principiile fundamentale”.

Statele Unite au reușit. Astăzi, un an mai târziu, în timp ce războiul nu merge deloc bine pentru Ucraina și țara devine tot mai disperată, Kievul este nevoit să se retragă în urmărirea propriilor obiective.

Ironia soartei, această retragere se face cu escaladarea războiului într-un mod care amenință obiectivele Statelor Unite.

Ucraina își urmărește acum propriile interese de securitate într-un mod extrem de periculos pentru interesele de securitate ale SUA.

Și, în demersul lor, ucrainenii par să ignore restricțiile americane.

Lunile de permisivitate americană, în care SUA au continuat să nu refuze nimic Ucrainei, după fiecare depășire de linie roșie, au încurajat Kievul să ignore limitările și condiționările americane privind utilizarea armelor furnizate de Statele Unite.

Unul dintre principalele obiective ale administrației Biden este de a susține Ucraina cât timp va fi nevoie pentru a apăra suveranitatea și integritatea teritorială a acesteia.

Este promisiunea pe care Joe Biden a făcut-o Ucrainei.

Însă, un al doilea obiectiv cheie al Statelor Unite este de a evita să fie târâte într-un război direct NATO – Rusia.

Este promisiunea pe care Joe Biden a făcut-o americanilor.

Un recent val de atacuri ucrainene asupra teritoriului Rusiei – nu al Donbasului, nici al Crimeei, ci asupra teritoriului Rusiei recunoscut pe plan internațional – pune în pericol această a doua promisiune. Și, în același timp, securitatea americanilor.

Ucraina a promis de mult „să nu atace teritoriul Rusiei cu arme furnizate de Occident”. A reiterat recent această promisiune,afirmând că rachetele britanice de croazieră Storm Shadow „vor fi folosite în interiorul teritoriului suveran al Ucrainei și nu în Rusia”.

La fel, și când au dat Statelor Unite „asigurări ferme” că avioanele de luptă F-16 nu vor fi folosite pe teritoriul Rusiei.

Însă Ucraina nu și-a ținut promisiunile. În urmărirea propriilor sale obiective – lucru de înțeles, în condițiile în care Statele Unite au insistat să își amâne aceste obiective și să continue să lupte cu armata rusă pentru satisfacerea obiectivelor americane – Ucraina a depășit linia roșie a limitelor și condițiilor americane privind utilizarea armelor livrate de Statele Unite și au lovit în interiorul teritoriului rus.

Această strategie militară sfidător independentă sporește pericolul ca Statele Unite și NATO să fie antrenate într-un război direct cu Rusia.

Pe 3 mai, două drone au fost distruse deasupra Kremlinului în ceea ce Moscova a numit un atac asupra Rusiei și o tentativă de asasinare a președintelui Vladimir Putin.

Kievul a negat orice implicare în atac, insistândcă „Ucraina poartă un război exclusiv defensiv și nu atacă ținte de pe teritoriul Federației Ruse”.

Zelenski a declarat categoric:

„Nu îl atacăm pe Putin sau Moscova. Ne luptăm pe teritoriul nostru. Ne apărăm satele și orașele.”

Însă strădania Kievului de a convinge că și-a respectat promisiunea de a nu lovi „în interiorul Federației Ruse” a fost una mincinoasă.

The New York Times a relatat că agențiile de informații ale Statelor Unite cred că atacul cu drone este opera „unei unități speciale a serviciilor de informații ale Ucrainei”.

Iar acel atac a fost doar cel mai temerar dintr-o serie de lovituri recente în interiorul frontierelor Rusiei.

În aceeași lună, Ucraina a atacat o bază de antrenament și o rafinărie de petrol de pe teritoriul rus.

În decembrie, Ucraina lansase două atacuri în interiorul Rusiei, asupra bazei aeriene Engels.

Pe 23 mai, a fost efectuat un raid din teritoriul ucrainean în regiuna rusă Belgorod. După două zile de luptă, armata rusă i-a împins pe atacatori de cealaltă parte a frontierei.

Imaginile arată faptul că la raid au fost folosite vehicule blindate americane.

Ucraina a negat din nou orice implicare în atac. Denis Nikitin, cunoscut și sub numele de Denis Kapustin, este șeful grupului care a revendicat responsabilitatea pentru raid.

Grupul său efectuase pe 2 martie și o incursiune în două orașe din regiunea Briansk din Rusia, la frontiera cu Ucraina.

Atunci, în ciuda negării de către Ucraina a oricărei implicări sau susțineri, Nikitin/Kapustin declarase că „raidul transfrontalier pe care l-a lansat din Ucraina în Rusia a avut susținerea Kievului”.

El a declarat pentru Financial Times că autoritățile ucrainene au aprobat atacul. „Da, desigur, a fost o acțiune de comun acord”, a spus el, „altfel nu ar fi putut avea loc”.

Și a continuat:

„Dacă nu coordonam (acțiunea) cu nimeni (din armata ucraineană)... cred că am fi fost pur și simplu nimiciți.”

În ciuda dezmințirii publice, un oficial militar ucrainean a recunoscut în privat „cooperarea” cu atacatorii.

Washingtonul pare frustrat în fața acestei aparente pierderi a controlului asupra Kievului.

Șeful Statului Major interarme, Mark Milley, adeclarat că, „deși nu se poate spune cu exactitate... dacă e vorba de echipamente livrate de Statele Unite sau nu... pot să spun că le-am cerut ucrainenilor să nu folosească echipamente livrate de SUA pentru atacuri directe asupra Rusiei”.

Departamentul de Stat s-a plâns:

„Le-am indicat cu claritate ucrainenilor că nu permitem și nu încurajăm atacurile în afara frontierelor ucrainene.”

Iar purtătorul de cuvânt al Consiliului Securității Naționale al Statelor Unite, John Kirby, „a făcut aluzie la frustrarea Washingtonului”, declarând:

„Am fost foarte clari: nu sprijinim utilizarea echipamentelor fabricate în Statele Unite pentru atacuri în interiorul Rusiei. Am fost foarte clari în privința acestui subiect cu ucrainenii.”

Cu toate acestea, Associated Press relatează că, pe 27 mai, în ciuda numeroaselor insistențe foarte publice ale Washingtonului, atacurile Ucrainei în interiorul Rusiei au continuat.

Mai multe drone au fost doborâte în timp ce se îndreptau către rafinăria Ilsky din regiunea Krasnodar, în sudul Rusiei.

Două persoane au fost ucise de tirurile de artilerie ucrainene asupra orașului Almaznaya.

Iar oficiali locali au declarat că, încă o dată, Belgorod „a fost atacat de forțele ucrainene, sâmbătă”.

La începutul războiului, Statele Unite au dat deoparte interesele Ucrainei și au insistat ca ucrainenii să lupte și să moară pentru realizarea obiectivelor americane.

Ironia soartei face ca, în urma insistențelor Americii, 14 luni mai târziu, Ucraina să acționeze pentru securitatea sa națională în directă contradicție cu interesele de securitate națională americane.

Statele Unite par să fi pierdut controlul asupra Kievului.

Iar Ucraina își urmărește acum propriile obiective într-un mod care ignoră obiectivele americane.

Sporind astfel pericolul ca NATO să fie târât într-un război direct cu Rusia.