Anchetatorii germani înclină spre ipoteza conform căreia conductele Nord Stream 2 au fost ținta unui sabotaj realizat de un stat aliat, dezvăluie ziarul londonez. Cin' să fie, cin' să fie?
Au trecut mai bine de patru luni de la explozia submarină care, pe 26 septembrie, a distrus trei dintre cele patru conducte ale Nord Stream.
În ciuda timpului lung care a trecut, nici un fel de rezultate nu au fost date încă publicității, iar ancheta bate pasul pe loc.
Dacă, în zilele imediat următoare exploziei, majoritatea cancelariilor și a presei occidentale au acuzat Rusia de sabotaj, în ultima perioadă informațiile care „răsuflă” de la echipa de anchetatori par să schimbe total datele problemei.
Acum, ziarul britanic The Times dă o serioasă lovitură teoriei „Mâna lui Putin”.
Într-un articol publicat joi, Times dezvăluie că echipa de investigatori din Germania ia în calcul ipoteza unui sabotaj realizat de un stat occidental, urmărind să scoată Rusia țap ispășitor.
Pe de altă parte, una dintre sursele citate de ziarul britanic atrage atenția că este foarte bizară sărăcia de informații oferită de echipa de anchetatori în cele patru luni de zile care au trecut de la explozie. Pentru care, se subînțelege, explicația ar fi că ancheta frige. Că indiciile sunt teribil de incomode și se caută o cale de ieșire convenabilă.
În aceeași zi în care The Times a publicat acest articol bombă, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a acuzat direct Statele Unite de sabotajul conductelor Nord Stream.
El a anunțat că, în curând, Moscova va prezenta un raport detaliat privind nu doar privind explozia Nord Stream, ci și alte aspecte controversate ale Războiului din Ucraina, precum laboratoarele biologice din această țară.
În răspăr cu teoria oficială care îl acuza pe Putin, încă din primele zile de după explozie, au existat mai mulți comentatori independenți care au punctat o serie de elemente bizare.
De pildă, o declarație a lui Joe Biden din 8 februarie, cu mai puțin de două săptămâni înainte ca rușii să invadeze Ucraina.
Liderul american declara atunci:
Joint press conference held by US President Joe Biden and Chancellor of Germany Olaf Scholz on the 7th of February 2022. "There will be no longer a Nord Stream 2," the president told reporters. "We will bring an end to it... "I promise you, we'll be able to do it." pic.twitter.com/EvgaeQix6D
— webcrawler IIV �️ (@webcrawlerIIV) September 28, 2022
„O invazie a Rusiei înseamnă ca tancuri sau trupe să treacă frontiera Ucrainei din nou. Atunci, nu va mai exista Nord Stream 2. Îi punem capăt.”
Întrebat cum își vor pune SUA în practică această amenințare, Biden a răspuns evaziv:
„O vom face. Vă promit, vom avea capacitatea să o facem.”
Interesant este că aceste declarații au fost făcute într-o conferință comună cu cancelarul german Olaf Scholz, Care făcea fețe-fețe, aflând cum i se va distruge conducta.
Cu puțin timp înainte, pe 28 ianuarie, Victoria Nuland de la Departamentul de Stat, inginera „revoluției portocalii” de la Kiev, din 2014, spunea cam același lucru:
Victoria Nuland in January:
— In Context (@incontextmedia) September 27, 2022
If Russia invades Ukraine, one way or another, Nord Stream 2 will not move forward. pic.twitter.com/O3zLQYWFR8
„Cu privire la Nord Stream 2, continuăm să avem discuții foarte solide și clare cu aliații germani și doresc să fiu astăzi clară că dvs. Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul, Nord Stream 2 nu va merge mai departe.”
Aceeași Victoria Nuland declara zilele trecute, fără să facă nici un efort de a-și ascunde satisfacția:
At a Senate hearing, top US diplomat Victoria Nuland celebrated the Nord Stream 2 pipeline bombing:
— Aaron Maté (@aaronjmate) January 27, 2023
"Senator Cruz, like you, I am, and I think the administration is, very gratified to know that Nord Stream 2 is now, as you like to say, a hunk of metal at the bottom of the sea." pic.twitter.com/KS5OM4N165
„Consider că Nord Stream este în prezent (un proiect) mort... Este o grămadă de fier vechi pe fundul mării și nu cred că poate fi resuscitat... Cred că acest gazoduct nu va mai fi folosit vreodată.”
Este evident că Nord Stream stătea ca un ghimpe în talpa americanilor.
Washingtonul s-a opus de la început proiectului Nord Stream, care mărea dependența energetică a Europei de Rusia, Statele Unite pierzând astfel orice șansă de a-și vinde gazele lichefiate - mai scumpe decât gazul rusesc - pe Bătrânul Continent.
Prima întrebare pe care un detectiv și-o pune atunci când anchetează o crimă este: „Cui folosește?”.
Probabil că abia peste 50 sau 100 de ani vom afla în mod clar cine a fost sabotorul Nord Stream.
Este un caz care va fi îngropat mai adânc decât asasinarea lui Kennedy.
Și totuși, doar pentru amuzament, să facem un exercițiu de imaginație.
Care ar fi în plin război din Ucraina efectul unei știri cu titlul:
„Statele Unite aruncă în aer infrastructura Aliaților NATO pentru a-i menține dependenți economic și militar” ?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Northwoods,
dupa care RUGAMINTEA mea (daca aveti posibilitatea), ar fi sa traduceti in totalitate si sa publicati documentul CIA desecretizat al acestei operatiuni "northwoods":
www.gwu.edu/~nsarchiv/news/20010430/northwoods.pdf
Ati ajuta mult la desteptarea, cel putin, a acestui popor dat fiind ca, de aceasta data... va veti fi bazat "teoria conspiratiei" pe date concrete (ale CIA-ului).
Criminalii astia urmaresc acest tipar la "liniuta" de mai bine de 80 de ani (vezi acest articol, vezi cazul 09/11, colectiv, bombele de la metrouul din Madrid, plandemia, si multe multe altele...).
Multumesc!
insignifiant
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Northwoods
Operațiunea Northwoods a fost o propunere de operațiune sub steag fals împotriva cetățenilor americani care a luat naștere în cadrul Departamentului de Apărare al guvernului Statelor Unite în 1962. Propunerile prevedeau ca agenții CIA să organizeze și să comită acte de terorism violent împotriva unor ținte militare și civile americane, dând vina pe guvernul cubanez și folosindu-le pentru a justifica un război împotriva Cubei. Printre posibilitățile detaliate în document se numărau controlul de la distanță al unor avioane civile care ar fi fost vopsite în secret ca fiind avioane ale Forțelor Aeriene americane[2], "doborârea" fabricată a unui avion de luptă al Forțelor Aeriene americane în largul coastelor cubaneze, posibila asasinare a unor imigranți cubanezi, scufundarea unor ambarcațiuni cu refugiați cubanezi în largul mării[3], aruncarea în aer un avion de luptă al SUA. SUA, și orchestrarea terorismului în orașele americane[2][4].[4] Propunerile au fost respinse de președintele John F. Kennedy[5][6][7].
Fidel Castro preluase puterea în Cuba în 1959 și a început să permită comuniștilor să intre în noul guvern cubanez, naționalizând întreprinderi americane și îmbunătățind relațiile cu Uniunea Sovietică, stârnind îngrijorarea armatei americane din cauza Războiului Rece. Operațiunea propunea crearea unui sprijin public pentru un război împotriva Cubei prin învinovățirea acesteia de acte teroriste care ar fi fost de fapt comise de guvernul american[1] În acest scop, propunerile Operațiunii Northwoods recomandau deturnări și atentate cu bombă, urmate de introducerea de dovezi false care să implice guvernul cubanez. Se preciza:
Rezultatul dorit în urma executării acestui plan ar fi plasarea Statelor Unite în poziția aparentă de a suferi nemulțumiri apărabile din partea unui guvern impetuos și iresponsabil al Cubei și de a dezvolta o imagine internațională a unei amenințări cubaneze la adresa păcii în emisfera vestică.
Mai multe alte propuneri au fost incluse în cadrul Operațiunii Northwoods, inclusiv acțiuni reale sau simulate împotriva diferitelor ținte militare și civile americane. Operațiunea a recomandat dezvoltarea unei "campanii de teroare comunist-cubaneză în zona Miami, în alte orașe din Florida și chiar la Washington", care presupunea bombardarea unor obiective civile, care urma să fie pusă pe seama guvernului cubanez pentru a crea o imagine falsă a lui Fidel Castro și pentru a dezinforma publicul american.
Planul a fost redactat de Statul Major Întrunit, semnat de președintele Lyman Lemnitzer și trimis secretarului Apărării. Deși făcea parte din proiectul anticomunist cubanez al guvernului american, Operațiunea Northwoods nu a fost niciodată acceptată oficial; a fost autorizată de către Statul Major Întrunit, dar apoi respinsă de președintele Kennedy. Niciuna dintre operațiunile cu steaguri false nu a devenit activă sub auspiciile propunerilor Operațiunii Northwoods.
Originea și lansarea publică
Principala propunere a Operațiunii Northwoods a fost prezentată într-un document intitulat "Justification for U.S. Military Intervention in Cuba (TS)", o colecție ultrasecretă de proiecte de memorandumuri redactate de Departamentul Apărării (DoD) și de Șefii de Stat Major (JCS)[1] Documentul a fost prezentat de Șefii de Stat Major Secretarului Apărării Robert McNamara la 13 martie 1962 ca o prezentare preliminară în scopuri de planificare. Șefii de Stat Major au recomandat ca atât aspectele secrete, cât și cele deschise ale unei astfel de operațiuni să le fie atribuite. Documentul, anterior secret, a fost inițial făcut public la 18 noiembrie 1997, de către John F. Kennedy Assassination Records Review Board,[8] o agenție federală americană care supraveghează publicarea documentelor guvernamentale legate de asasinarea lui John F. Kennedy[9][10]. 1.521 de pagini de documente militare, cândva secrete, care acopereau perioada 1962-1964, au fost declasificate concomitent de către respectivul Review Board.
"Appendix to Enclosure A" și "Annex to Appendix to Enclosure A" ale documentului Northwoods au fost publicate pentru prima dată online de către Arhivele Securității Naționale la 6 noiembrie 1998, în colaborare cu CNN, ca parte a seriei de documentare televizate despre Războiul Rece din 1998[11][12] - mai exact, ca supliment de documentare la "Episodul 10: Cuba", difuzat la 29 noiembrie 1998[13].[13] "Annex to Appendix to Enclosure A" este secțiunea din document care conține propunerile de organizare a unor atacuri teroriste sub steag fals.
Documentul Northwoods a fost publicat online într-o formă mai completă, inclusiv memorandumurile de acoperire, de către Arhivele Securității Naționale la 30 aprilie 2001[14].
Provocări
Ca răspuns la o solicitare de pretexte pentru o intervenție militară din partea șefului de operațiuni al Proiectului Cuba, generalul de brigadă Edward Lansdale, documentul a enumerat metode, inclusiv provocări cu steaguri false, și a schițat planuri, care, în opinia autorilor, ar putea obține sprijinul public și internațional pentru o intervenție militară americană în Cuba. Potrivit documentelor, planul prevedea mai mulți pași în încercarea de a provoca Cuba într-o acțiune împotriva Statelor Unite, apoi de a o învinovăți pentru "ostilitățile" desfășurate de SUA împotriva propriei baze militare de la Guantanamo; acestea ar urma să fie urmate de executarea unor operațiuni ofensive acolo împotriva unor ținte civile cubaneze tactice și a unor amplasamente militare, ceea ce ar duce la "operațiuni militare americane pe scară largă":
Deoarece ar părea de dorit să se folosească provocarea legitimă ca bază pentru intervenția militară americană în Cuba, un plan de acoperire și înșelăciune, care să includă acțiunile preliminare necesare, cum ar fi cele elaborate ca răspuns la sarcina 33 c, ar putea fi executat ca un efort inițial pentru a provoca reacții cubaneze. S-ar pune accentul pe hărțuire plus acțiuni înșelătoare pentru a-i convinge pe cubanezi de iminența invaziei. Poziția noastră militară pe parcursul executării planului va permite o trecere rapidă de la exercițiu la intervenție, dacă reacția cubaneză o justifică.
O serie de incidente bine coordonate vor fi planificate să aibă loc în Guantanamo și în jurul acestuia pentru a da o aparență autentică de a fi făcute de forțele cubaneze ostile[15].
Statele Unite ar urma să răspundă prin executarea unor operațiuni ofensive pentru a asigura aprovizionarea cu apă și energie electrică, distrugând amplasamentele de artilerie și mortiere care amenință baza.
Începerea unor operațiuni militare americane pe scară largă.
Propuneri legate de Operațiunea Mongoose
Pe lângă Operațiunea Northwoods, în cadrul programului Operațiunea Mongoose, Departamentul american al Apărării a avut o serie de propuneri similare de acțiuni care să fie întreprinse împotriva regimului cubanez al lui Fidel Castro.
Douăsprezece dintre aceste propuneri provin dintr-un memorandum din 2 februarie 1962, intitulat "Posibile acțiuni de provocare, hărțuire sau perturbare a Cubei", scris de generalul de brigadă William H. Craig și înaintat generalului de brigadă Edward Lansdale, comandantul proiectului Operațiunii Mongoose[7][10].
Memorandumul prezintă Operațiunea Bingo, un plan de steag fals pentru "a crea un incident care să aibă aparența unui atac asupra instalațiilor americane (OMG) din Cuba, oferind astfel o scuză pentru utilizarea puterii militare americane pentru a răsturna actualul guvern din Cuba".
Acesta include, de asemenea, Operațiunea "Dirty Trick", un alt complot sub steag fals pentru a da vina pe Castro în cazul în care zborul spațial cu echipaj uman Mercury din 1962 care îl transporta pe John Glenn s-ar fi prăbușit, spunând: "Obiectivul este de a furniza o dovadă irevocabilă că, în cazul în care zborul cu echipaj uman pe orbită MERCURY eșuează, vina aparține comuniștilor și aliaților din Cuba [sic]." Acesta continuă: "Acest lucru va fi realizat prin fabricarea diferitelor probe care ar dovedi interferența electronică din partea cubanezilor".
Chiar și după ce generalul Lemnitzer și-a pierdut postul de președinte al Statului Major Întrunit, Statul Major Întrunit a continuat să planifice operațiuni pretext cu steaguri false cel puțin până în 1963. Un alt document politic al Departamentului american al Apărării, creat în 1963, a discutat un plan de a face să pară că Cuba a atacat un membru al Organizației Statelor Americane (OSA), astfel încât Statele Unite să poată riposta. Documentul Departamentului american al Apărării spune despre unul dintre scenarii: "Ar putea fi pus la cale un atac "cubanez" inventat asupra unui membru al OSA, iar statul atacat ar putea fi îndemnat să ia măsuri de autoapărare și să solicite asistență din partea SUA și a OSA"[16].
Planul își exprima încrederea că, prin această acțiune, "SUA ar putea obține aproape cu siguranță sprijinul necesar de două treimi dintre membrii OSA pentru o acțiune colectivă împotriva Cubei"[17][18].
Printre națiunile sugerate de Statul Major ca ținte pentru atacuri sub acoperire se numărau Jamaica și Trinidad-Tobago. Deoarece ambele erau membre ale Commonwealth-ului britanic, șefii de stat major au sperat că, atacându-le în secret și apoi dând vina în mod fals pe Cuba, Statele Unite ar putea incita populația Regatului Unit să sprijine un război împotriva lui Castro[17] După cum nota raportul Departamentului american al Apărării:
Oricare dintre situațiile inventate descrise mai sus sunt în mod inerent, extrem de riscante în sistemul nostru democratic în care securitatea poate fi menținută, după faptă, cu foarte mare dificultate. Dacă ar trebui să se ia decizia de a crea o situație inventată, aceasta ar trebui să fie una în care participarea personalului american să fie limitată doar la personalul secret de cea mai mare încredere. Acest lucru sugerează inaplicabilitatea folosirii unităților militare pentru orice aspect al situației inventate."[17].
Raportul Departamentului american al Apărării a sugerat chiar că ar fi trebuit să plătească în secret o persoană din guvernul lui Castro pentru a organiza un atac sub steag fals împotriva Statelor Unite: "Singura zonă care ar mai putea fi luată în considerare atunci ar fi mituirea unuia dintre comandanții subordonați lui Castro pentru a iniția un atac asupra [bazei marinei americane de la] Guantanamo."[17].
Reacția
Kennedy a respins propunerea Northwoods. Un document JCS/Pentagon, o notă a lui Lansdale intitulată MEETING WITH THE PRESIDENT, 16 MARTIE 1962, spune așa: "Generalul Lemnitzer a comentat că armata avea planuri de urgență pentru intervenția SUA. De asemenea, avea planuri pentru crearea unor pretexte plauzibile pentru a folosi forța, pretextul fiind fie atacuri asupra avioanelor americane, fie o acțiune cubaneză în America Latină pentru care am putea riposta. Președintele a spus fără menajamente că nu discutăm despre folosirea forței militare, că generalul Lemnitzer ar putea găsi SUA atât de angajate la Berlin sau în altă parte încât să nu poată folosi cele 4 divizii preconizate în Cuba."[19] Propunerea a fost trimisă spre aprobare secretarului apărării, Robert McNamara, dar nu a fost pusă în aplicare.
În urma prezentării planului Northwoods, Kennedy l-a înlăturat pe Lemnitzer din funcția de președinte al Șefilor de Stat Major, deși acesta a devenit Comandant Suprem Aliat al NATO în ianuarie 1963. Liderii militari americani au început să îl perceapă pe Kennedy ca fiind moale cu Cuba, iar președintele a devenit din ce în ce mai nepopular în rândul armatei. O ruptură apăruse deja în timpul dezacordurilor dintre Kennedy și șefii serviciilor militare cu privire la Criza rachetelor din Cuba din octombrie 1962 și a izbucnit din nou odată cu anunțul său din 10 iunie 1963 privind un tratat unilateral de interzicere a testelor nucleare în SUA.
Documentația fizică privind Operațiunea Northwoods a fost declasificată prin Legea privind colectarea documentelor referitoare la asasinarea lui John F. Kennedy din 1992. Această lege a declasificat un total de patru milioane de documente, inclusiv Operațiunea Northwoods, și a fost pusă la dispoziție prin intermediul Arhivelor Naționale din College Park, Maryland. Cu toate acestea, cunoașterea publică a Operațiunii Northwoods a venit abia în 2001, odată cu lansarea unei cărți a autorului James Bamford intitulată Body of Secrets[20].
La 3 august 2001, Adunarea Națională a Puterii Populare a Cubei (principalul organ legislativ al Republicii Cuba) a emis o declarație referitoare la Operațiunea Northwoods și Operațiunea Mongoose în care a condamnat astfel de planuri ale guvernului american[21].