În cântările din slujbele Sâmbetei Mari apare bucuria Învierii lui Hristos, pregătirea și așteptarea credincioșilor pentru slăvitul praznic al Paștilor luând sfârșit la chemarea "Veniți de luați lumină!”.

Pregătirea noastră pentru Sărbătorirea Praznicului Învierii Domnului se încheie cu privegherea de Sâmbătă noaptea spre Duminică. La miezul nopții, preotul înalță o lumânare aprinsă și cheamă credincioșii să ia lumină. Iisus Hristos este Lumina lumii, „lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Apoi se cântă lin și melodios „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri, și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată să Te slăvim”. Citirea Evangheliei după Matei, capitolul 28, stihurile 1 – 16, ne pune înaintea ochilor minunea cea mare a Învierii lui Hristos, minune care se face începutul unei noi etape a creației, a unei noi zile cosmice, ziua a opta. Apoi urmează vestirea cea plină de bucurie și lumină "Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!” cu care începe, propriu-zis, Slujba Învierii. Realitatea Învierii lui Hristos Biserica Ortodoxă o trăiește și o actualizează atât în cultul liturgic, cât și în viața credincioșilor care prin Sfintele Taine se unesc și se aseamănă cu Mântuitorul Hristos. De aceea cântă: "Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paștile, Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință.”. Iar o altă cântare din Slujba Învierii spune: ”Ziua Învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”.

După Slujba (Utrenia) Învierii, urmează Sfânta Liturghie, iar credincioșii râvnitori care s-au pregătit prin post și rugăciune se împărtășesc cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos cel Înviat. Toată viața noastră, de fapt, este o pregătire pentru Învierea și viața noastră veșnică împreună cu Hristos în Împărăția Sa. Apoi, în toată săptămâna, se cântă acest Canon al Învierii, al bucuriei, și de aceea se și numește Săptămâna Luminată.

La miezul zilei de Paști, în Duminica Învierii, se săvârșește Slujba Vecerniei, numită și „a doua Înviere”, slujbă unică prin faptul că se citește Evanghelia în mai multe limbi: greacă, latină, ebraică, slavonă, rusă, bulgară, engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, georgiană, etc. Este vorba de răspândirea veștii că Hristos a înviat la toate neamurile, veste pe care Apostolii au propovăduit-o în lumea întreagă ca și adevăr fundamental (dogmă) al credinței creștine.

Hristos a înviat din morți și ne iradiază puterea învierii Sale și nouă în Biserică, unindu-Se cu noi cei ce ne pregătim zilnic, continuu, pentru această experiență. Numai finalitatea învierii și a vieții veșnice împreună cu Hristos ne dă adevăratul sens al vieții noastre pe pământ. Învierea lui Hristos reprezintă începutul creației celei noi a lumii pentru că ne cuprinde în starea jertfită și înviată a trupului Său în mod actual pe toți care credem în El și în care El Se odihnește. De aceea Biserica este trupul mistic al lui Hristos și laboratorul învierii noastre, a credincioșilor creștini. Și numai în Biserică omul poate să se ridice prin unirea cu Iisus Hristos cel Înviat din iluzia unei împliniri efemere prin plăceri și cuceriri orgolioase. Starea aceasta de înviere cu Hristos înseamnă, așadar, biruința persoanelor și a libertății umane prin înfrânare și iubire asupra egoismului și învârtoșării create de păcat. Astfel vor străluci în veșnicie în Împărăția lui Hristos persoanele umane transfigurate și împlinite de energiile divine necreate care le fac mai luminoase și mai transparente iubirii și sfințeniei lui Dumnezeu.

Bucuria Sărbătorii Învierii lui Hristos se reflectă și printr-o masă mai bogată, printr-o împărtășire, dar tot cu un gând euharistic (mulțumitor), din bunătățile pământului binecuvântate de Dumnezeu. Și prin aceasta, Biserica marchează importanța și bucuria Sărbătorii Paștilor care circumscrie întreaga viață a creștinilor. Curățenia sufletului și a casei, masa bogată și dărnicia (milostenia) acestor zile de sărbătoare reprezintă o mărturie a inundării sufletelor noastre de lumina și bucuria iubirii lui Dumnezeu, iubire care ne mișcă și pe noi să ne iubim unii pe alții, să ne împărtășim bucuria comuniunii care înviază sufletele din egoism și uitare.

Poporul român are multe obiceiuri legate de praznicul Învierii (pelerinaje, ouă încondeiate, colinde, balade), dovedind prin această varietate bogăția sufletului său adăpat de la izvorul vieții – Hristos. Îi îndemn pe creștini, și cu această ocazie, să se bucure de faptul că sunt părtași bunătăților duhovnicești ale ortodoxiei românești atât de frumoase, să continue tradiția strămoșilor noștri, aducând propria lor contribuție la îmbogățirea ei printr-o viață curată, înseninată de lumina iubirii lui Hristos și a semenilor.