Motto:
„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” (I Tesaloniceni 6, 12) Nici măcar de curiozitate…

În mod cert, nimic nu poate copia/imita sau înlocui omul, creat de Dumnezeu „după chipul Lui” nemuritor și personal-iubitor, taina lui unică, infinită, inefabilă și transcendentă lumii. Pentru că omul, prin fire și prin viața duhovnicească (sfințenie și iubire curată), tinde să se dilate existențial în Dumnezeu, unindu-se cu El prin Duhul Sfânt și trăind progresiv viața veșnică întru El, făcând să strălucească plinătatea sa interioară în acțiuni exterioare marcate de originalitate și creativitate. De aceea, în virtutea chemării noastre intrinseci la iubire și nemurire în Dumnezeu, avem datoria să ne îmbogățim în iubire și întreolaltă în același Duh Sfânt prezent în Biserica Dreptslăvitoare a Mântuitorului Iisus Hristos până la sfârșitul veacurilor. Astfel, Duhul Sfânt și Iubitor al lui Dumnezeu Se ipostaziază, Se odihnește și ne modelează tainic, în mod unic și indefinit pe fiecare dintre noi, lărgindu-ne sufletele spre o cuprindere tot mai mare (inepuizabilă, de altfel) a Adevărului/Realului divin necreat și a realității create, prin iubire și înțelegere tot mai înalte, cu uimire și respect totodată.

E o aroganță și chiar o nebunie, într-adevăr, să pângărești/profanezi taina unui om, asociindu-i ființa și gândirea cu producțiile unui soft care compune texte și le recită (conform algoritmului de programare) aparent în stilul lui. Chiar și privit la nivelul unei simple testări a mașinăriei artificiale (hard și soft), ar trebui să observăm/înțelegem predictiv limitele și exagerările/abuzurile acestui experiment din nefericire făcut accesibil pe scară largă, întrucât oamenii curioși care încearcă masiv interogarea boților gpt, în marea lor majoritate, nu prea au nici cultură, nici discernământ ca să „despartă apele” curate ale cunoașterii reale de dejecțiile păguboase din imaginarul artificial care-i pot manipula informațional și mental, emoțional și comportamental. Mai ales că trăim vremurile celei mai mari manipulări/inginerii sociale din istoria lumii, în care infrastructura de propagandă se bazează nu doar pe calitățile (exersate prin antrenamente de tip PsyOp ale) unor trâmbițași umani, ci și pe înalte tehnologii cu inteligență artificială (antrenate și ele) tot mai performante…

În cazul de față, prejudiciile psihologice sunt imense întrucât oamenii, cu carențe emoționale și educaționale, dar dornici de o confesare/„spovedanie” în fața „cuiva” (psiholog sau „psiho-bot”) care să nu-i judece și să nu-i mustre pentru derapajele făcute (și de pe urma cărora chiar suferă), ajung să se atașeze emoțional de „confesorul” artificial și de iluziile (producțiile imaginare) asociate cuiva create de boții gpt (programele de IA) precum de unele obiecte personificate (gen păpuși, mascote, ursuleți, etc) și de personajele ireale din povești. Iar confuzia dintre realitate și virtualitate, dintre real și imaginar (mai corect disocierea de real și migrarea spre imaginarul suprapus parțial realului) duce în timp nu doar la amestecări și devieri axiologice, ci și la devieri, tulburări și afecțiuni psihologice cu bătaie lungă (schizofrenie, autism, diferite adicții și compulsii)… consecințele grave sunt imense pe termen mediu și lung, unele chiar greu reversibile, obișnuințele repetate devenind patimi adânc înțepenite (vezi fenomenul smombie, de exemplu)…

Plus că nu este nici o comunicare sufletească, reală, în duh, cu persoana invocată, lucru posibil doar prin iubirea în Duhul Sfânt potrivit legilor dumnezeiești (nu oricum, deci), ci doar o altă iluzie a unei prelungite legături cu cineva drag (trecut din viața aceasta în veșnicie, într-o altă treaptă/etapă a existenței, în duh, fără legătura cu trupul), o altă imersiune idolatră în virtualul/imaginarul ciclic limitat și pătimaș (întrucât programatorii sunt limitați și pătimași, iar mașina electronică „mestecă” într-un mod limitat și bine reglat informațiile date de ei), unde se mai fac simțite și influențele/sugestiile/„vrăjelile” demonilor, cei dintâi specialiști în manipulare și iluzionism.

PS: Este de apreciat faptul că și George Buhnici sesisează aici riscurile și exagerările de încredere acordate prea ușor inteligenței artificiale, el, care, promovează entuziast folosirea masivă a tehnologiei de tip smart (smart phone, smart home, smart city, etc), deși toate aceste invazii tehnologice în viața cotidiană a omului produc în timp și modificări/dereglări axiologice, educaționale, biologice și psihologice, exact în direcția transumanismului aplicat și scăpat de sub control, spre singularitatea extinctivă…