Dacă puteți să mă lămuriți ce înseamnă "situația socială și mediul social nepotrivit creșterii și educării copilului, care exercită influențe negative asupra copilului", apreciez maxim. Căci dacă nu puteți, vă pot eu anunța care va fi următoarea distracție pentru părinți, în încercarea de a nu-și pierde copiii.
Oare formularea respectivă ar putea însemna inclusiv familie conservatoare care nu crede că există 543576736 de genuri fluide și că minorul trebuie educat într-o permanentă obsesie pentru sex, dar nu ori de care, ci neapărat contra naturii? Dacă da, nasol. Sau depinde, mă rog, poate că e bine, nu vreau să vă imprim opinii medievale.
Nu mai complic suplimentar a doua zi de Paște cu alte pasaje suculente despre copiii fără "schema din Programul Național de Imunizări", în care vor intra numai lucruri bune, cum s-a văzut în episoadele anterioare la capitolul "imunizare" (care nu poate fi definită decât dacă ne spuneți de ce-ntrebați, vorba doctorului Marinescu).
Știți ce e ăla "Observatorul Național al Copilului"? O să știți.
(Să nu intru în concurs cu mielu', vă zic așa, în paranteză, că există pe țeavă o tentativă de lege propusă spre adoptare cu procedură de urgență, trecută deja de Senat. Eu n-am copii, dacă vă interesează, citiți și faceți ce știți, eu am obosit să mă mai zbat pentru legume preocupate de vacanțe la promoție. Distracție frumoasă în continuare!)
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu am copii, dar ii iubesc enorm si am trait drama unei familii germane foarte apropiate sufletului meu, careia i s-au luat ambii copii de catre stat. Este cumplit!
totul a pornit de la o zgaltaiala a mamei asupra baiatului cel mare, care nu se astampara. Mergea cu ambii baieti catre gradinita si scoala. Pe drum, pustiul cel mare (foarte agitat) era sa iasa pe carosabil, in timp ce mama il purta pe cel mic in brate. A lipsit putin ca pustiul cel mare sa nu fie acrosat de o masina. Mama innebunita de agitatie si grija si-a mustruluit copilul si l-a zmucit langa ea. De aici totul a luat-o la vale! Copilul ajuns la scoala a inceput sa povesteasca prin ce aventura a trecut, cica sa se dea mare in fata colegilor. Atat a fost! Invatatoarea a auzit totul si a chemat protectia copilului. In doua zile mama, tatal, bunicii, au ramas fara copii! Cel mic i-a fost luat de la gradinita, fara ca ei sa fie de fata! Au fost anuntati acasa ca al lor prunc este deja in custodia statului.
Nu am vazut oameni mai sfasiati de durere! Mama a cazut in genunchi in fata mea si a inceput sa urle ca un animal injunghiat! Bunica a facut in 2 saptamani AVC. Barbatii, desi nu aratau fatis suferinta, o ghiceai in tristetea lor. A urmat un an de procese cu statul, infatisari peste infatisari la tribunal. singura care siofa si putea sa duca familia la tribunal sau la casa de copii unde erau retinuti cei mici, era bunica, dar ea in urma accidentului cerebral cateva luni nu a condus si a apelat la mine si sotul meu. Am trait alaturi de ei zbuciumul unei familii pentru care statul a hotarat ce-a vrut el! Atata suferinta am vazut la acea familie, incat nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Mergeam la casa de copii si nu aveai voie sa-i vezi cand doreai tu, ci cand iti dadeau ei voie.
Legile nu sunt facute pentru noi, ci pentru ei! chiar daca ai impresia la prima citire ca ar fi in folosul celui vizat, ele sunt concepute "ca sa te traga in piept", lasand portite (intentionat) de interpretare in folosul "facatorilor de legi". singurele legi imuabile si fara de greseala sunt Legile lui Dumnezeu, atat! Oamenii au creat legi nu pentru a-i fi de folos vulgului, ci lor, celor ce asupresc si ne calca in picioare!
Cicero spunea: "Toti suntem robii legilor, ca sa putem trai liberi", eu cred ca acel "toti" poate fi inlocuit cu "majoritatea", pentru ca este clar ca unii sunt mai presus decat altii, chiar daca in fata mortii toti suntem la fel!
Si inchei cu un alt citat al lui Lev Tolstoi (da, este rus!!!!) : "Copiii sunt deosebit de drăgălași pentru că trăiesc mereu în prezent. Chiar și visele lor sunt viața trăită în prezent, ei nu încalcă legile vieții."
Apropos criminalilor, ei nu trebuie inchisi in puscaria voastra ce are politica firmei numita "Drepturile copiilor" la care adaug eu "calcate in picioare"!
Doamne, ce vremuri traim! Inainte vreme, copiii erau singura avere a parintilor oricat de saraci. Daca aparea unul in plus, bucuria era mare, iar parintii isi ziceau intre ei, Las ca unde-s trei la masa e loc si de-al patrulea! Si erau oameni sarmani, pentru ca pe atunci omenia, credinta si dragostea nu se numarau in euro. Daca nici acum nu ne trezim, cand e vorba de copii, viitorul nostru si al Tarii, cand e vorba de agresiunea permanenta a Statului neobolsevic contra propriei populatii ametite si obnubilate, atunci nimeni si nimic nu ne va salva, si poate nici nu meritam sa fim salvati.
Sunt Pruncii noștri, ai mei și ai tăi
Domnițele de mâine și flăcăi
Guwernul se silește a'i răpi
A'i face bălării, a'i căsăpi
Sunt Pruncii minunați ai lui Hristos
Să nu'i lăsăm pe drumul dureros
Să'i apărăm cu spada, la nevoie
Să ne fure copiii, Iohanul n'are voie
Sunt viitorul nostru și al țării
Chiar chezășia vieții și a mării
De frumuseți și bunătăți divine
Stopați Demonul care vine !