Am vorbit cu un sentiment de profundă mulțumire despre norocul pe care l-am avut cei care am crescut în anii '80. Totuși, exact generațiile alea au dat și fenomenul hipsterizării progresiste. Cum a fost posibil? N-a fost complicat deloc, s-au intersectat mai mulți factori, care pot fi grupați în 4 categorii mari — cel puțin mie astea-mi vin în minte la prima strigare:
1. Generațiile anilor '80 au fost caracterizate de o lipsă de apetență pentru funcții de conducere în rândurile oamenilor de bun-simț și ale tinerilor profesioniști — exact categoriile astea erau cele mai puțin dependente de validarea exterioară, tocmai pentru că erau oameni stăpâni pe ei, cu valori care nu necesitau confirmarea nimănui.
Cine credeți că au fost cei care au profitat de pe urma fenomenului? Exact șterșii generațiilor noastre, care au avut culoar liber până la vârful tuturor instituțiilor importante, ca să nu mai vorbim de politică — așa au ajuns submediocrii ăștia siniștri să ia decizii pentru noi, pentru copiii generațiilor noastre, pentru părinții și bunicii noștri, pe care i-au călcat în picioare fără urmă de remușcare după o viață de muncă.
2. Am fost primele generații care au putut profita de intrarea României în UE, după ce crescuserăm sub îndemnurile permanente ale profesorilor să învățăm limbi străine, să putem pleca din țară — chiar generația mea și-a încheiat studiile superioare exact în 2007, pe fundalul euforiei intrării în UE, sigur că un val gros de profesioniști s-au făcut nevăzuți cu primele avioane și duși au fost, adică din nou culoar liber în țară pentru nulitățile și pentru șterșii generației noastre.
3. Tot ca o consecință a intrării României în UE, au început să-și facă loc în țară tot mai multe multinaționale care au absorbit profesioniștii aflați la debutul în carieră, profitând de alternativele modeste cu care intrau în competiție și de naivitatea populației care incanta tâmpă lozinci despre "investitorii străini", salvarea nației și lumina divină. Odată intrați în multinaționale, profesioniștii noștri s-au trântit de criteriile de promovare ale acestora, care au ridicat în funcții de conducere tot nulitățile docile.
4. Generațiile crescute în anii '80 au fost și primele și cele mai lovite victime ale fenomenului ProTV-izării, prinse în hipnoza care a constituit fundamentul curentului progresist ce urma să crească peste noi.
A fost atât de simplu, atât de la vedere, dar atât de violent și de abrupt, încât nici nu ne-am prins ce ni se întâmplă — acum ne prindem și nu mai e nimic de făcut.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Va înțeleg dezamăgirea și starea de neputință pe care o traversați, laolaltă cu mulți dintre noi, căci oameni suntem.
Dar simplul fapt ca recunoașteți neajunsurile vremilor ăstora și cautati o soluție, este dovada ca luptați!!!!!
Sigur se poate face ceva, întotdeauna. Pana nu părăsim aceasta lume nu plecam steagul, chiar dacă lupta se duce doar în casa noastră, a fiecăruia, iar nu pe baricade publice asa cum ne-am dori pt a strivi hidra mizeriei umane.
Cumpărăm cărți bune, cum știm noi, și le dam copiilor, ii învățăm jocuri de-ale noastre, le cântăm cântece frumoase, le spunem basme și le recitam spre exemplu din George Toparceanu când vad un cocoș, sau mergem la țară.
Chiar și după ce plecam din această lume, prin ceea ce lăsăm în urma, prin grija ce o purtam urmașilor mai departe, tot mai facem ceva bun.
Sus, ca avem treabă!
Noi, cei care observăm dezastrul, fiecare la locul lui să fie el/să facă el EXACT ceea ce așteaptă de la ceilalți!
Apoi, nu regăsesc în expunere
e d u c a ț i a dată celor din generația noastră. Unde e educația părinților?! Unde e educația ce are ca t e m e l i e valorile morale creștine ale neamului tău în care te-ai născut?! Nu câini cu colaci în coadă ..din afară, care, culmea, și acum sunt la putere.. tot după ei alergăm.
Așa cum ea, educația la care m-am referit, lipsește din expune ..a lipsit și lipsește, din păcate, și din viața reală. Rezultatul e cel pe care îl constatăm.
Atâta timp cât habar nu avem ce-i cu noi pe lumea asta, care e scopul ei, suntem pe lângă realitate, pe lângă viață!
Așadar, de noi depinde, de ceea ce facem noi și de educația pe care o dăm copiilor noștri, decidenții de mâine. Ce punem la temelie? Ce semănăm aceea culegem. Se vede cu ochiul liber..
Putem culege smochine din mărăcine?
Întotdeauna pădurea va avea uscături, nu putem da vina pe ele! Ci pe noi, pe ce facem noi ..Coada de topor poate fi de folos dacă ne TREZIM și dacă știm ce avem de făcut și vrem să ne fie clare lucrurile.
Chemarea Lui Dumnezeu nici acum nu se aude? Nu se vede?
Jugul Lui este bun, si povara Lui ușoară. Dar noi nu și nu, mergem pe alt jug, pe altă povară ..a minciunii, a înșelării, a câinilor cu covrigi în coadă.. a ăluia de ne-a înșelat în rai de l-am pierdut, și de atunci tot asta face ca să-l pierdem iar, însă de data asta definitiv, într-un cuvânt, mergem pe mâna tatălui minciunii și nu pe ‘Mâna’ Tatălui Nostru. Și culegem roadele!
Cine crede că Biblia e o simplă carte învechită și nu crede că Iisus Hristos e Fiul Lui Dumnezeu Întrupat, că Adevarul e o Persoană, fix El, și nu ceva/altceva..cai verzi pe pereți, și nu caută să înțeleagă Lucrarea Lui pe care a făcut-o exclusiv pentru noi ca să NE învățam de la EL să trăim să nu murim ..în veșnicie, și pentru asta a întemeiat Biserica, UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, se înșelă amarnic!
Biblia e însăși Ghidul de s u p r a v i e ț u i r e’ sine-qua-non supra(-)viețuirii, dacă vrem ..
Dacă asta NU VREM să înțelegem, să CĂUTĂM să înțelegem (apoi vine și credința necredincioșilor, tot de la El, TOTUL e de la EL, după VOIA noastră peste care NU trece (liberul arbitru)), abia atunci “nu mai e nimic de făcut”. Să nu fie!
Să VREM! Să ne mântuim! Numai așa, ‘căutând mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, toate celelalte se vor adăuga nouă’. Să-L credem pe Cuvânt pentru că este SINGURUL care tot ce ne cere mai înainte El a împlinit!
Mulți au înțeles asta, au înțeles că din IUBIRE a făcut tot ce a făcut, și iubire fiind, iubire caută în noi. Câtă iubire găsește în noi, de atâta ‘asemănare’ cu El dăm și dovadă. Nu-i nicio filozofie a înțelege Lucrarea Lui ..de ajuns să ne uităm în Calendarul Ortodox, să ne uităm la viețile Sfinților, și aici aproape de noi fără să mergem prea departe, la Sfinții Închisorilor comuniste.
Doamne, ajută!