În mod evident am probleme grave de înțelegere a societății actuale, de la modul în care funcționează și până la modul în care lumea se raportează la rezultatele din teren.
În fiecare zi e plin de știri oribile despre boli îngrozitoare care merg accelerat spre un deznodământ previzibil și negru, dincolo de toate campaniile de strângere de fonduri, și vorbim de sume fabuloase, pentru tratamente sofisticate perfect inutile, care amplifică groaznic suferința pacientului, dar dau familiei liniștea că "s-a încercat totul". Este o explozie dementă a bolilor fără soluție, preponderent cancere, dar nici varietatea celorlalte afecțiuni nu e departe.
În condițiile astea, pentru oamenii care nu pot funcționa decât în parametrii logicii elementare e foarte greu de priceput cum operează "progresul" în viața societății și care e definiția lui exactă. Văd adesea cazuri de familii foarte înstărite, care aruncă toată averea acumulată pe tratamente la clinici de răsunet, ca să obțină același certificat de deces standard pentru membrii familiei.
În paralel, oamenii își abandonează locul de muncă pentru a se trata de macabritățile astea fără răspuns medical sau pentru a deveni însoțitori de profesie pentru bolnavii din familie.
Dacă puteți face un rezumat al tipului de economie care se poate construi cu o asemenea forță de muncă, voi aprecia ca atare efortul vostru.
Pe de altă parte însă, la orice întrebare — aș zice eu de bun-simț, dar fiecare cu părerea lui — venită din partea celor care cer lămuriri despre impactul alimentației "moderne", al radiațiilor de intensitate tot mai mare, al tratamentelor medicale tot mai dubioase, un segment semnificativ din rândurile populației se apucă de râs, etichetându-i pe autorii întrebărilor drept retrograzi care se opun progresului, "conspiraționiști" (indiferent în ce limbă e cuvântu' ăsta), paranoici etc..
Eu vă spun cinstit, nouă, la ce cazuri vedem în familie și între apropiați de-o vreme-ncoace, nu ni s-a-ntâmplat să ne pufnească râsul pe careva, poate stăm mai prost cu simțul umorului.
Observ însă că există acest segment de populație care găsește foare amuzantă atmosfera generală, având practic o singură nemulțumire marginală, aceea că nu înlocuim catedralele cu spitale, să ne putem muta cu toții la spital.
Ca să-i ajut cu întreținerea bunei dispoziții, le transmit concetățenilor mai veseli că la ritmul în care se dă colțu' în atmosfera asta de jubilație continuă, mai pe citostatice, mai prin blocurile operatoare, mai căzând lat pe stradă, tranzitul prin spitale capătă tot mai multă fluență, cu o cadență a eliberării paturilor care nu poate decât să alimenteze umorul sănătos al populației neretrograde, orientată spre progres și spre economia viitorului, care nu are nevoie de oameni ca să funcționeze (nu se știe pentru cine).
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
“Și toată viața noastră Lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”..noi înșine și unii pe alții..
De ce? Pentru că, El, ne-o dă înapoi .. ÎNTREAGĂ. Cu un gram de iubire reușim ..să o dăm, El vede gramul, și umple ÎNTREG toată viața noastră.. și aici și și în Împărăție.
Doamne, ajută!