Nu întâmplător vă propun exercițiul reluării periodice a tuturor absurdităților manifestate în masă. În fierbințeala momentului, oamenii se ascund după intensitatea istericalei publice, se integrează în val și se derobează de orice responsabilitate individuală, acționând în bloc împotriva celor care fac notă discordantă — când însă dispar acutele și se încheie digestia evenimentelor, la rece toată lumea își dă seama de penibilul manifestărilor din urmă.
Dar, desigur, aceiași factori de control al mesajelor publice vor inventa o nouă istericală izbăvitoare, care să acopere urmele.
Urmele nu sunt acoperite, contrar iluziei, dar trebuie pus reflectorul pe ele ca să se vadă — și trebuie să se vadă. Nu e ca și cum ne-am aștepta să-și recunoască "naivitatea” cei care ne-au făcut viața de mizerie participând la toate marșurile prostiei din ultimii ani, de la Covizi la virtuțile botului pansat și la serurile-minune, pentru ca ulterior să o ia pe ulei cu actele de vitejie întru salvarea Ucrainei, servind drept masă de produs gălăgia necesară pentru asigurarea fundalului adecvat exploziilor din pix ale tarifelor la energie electrică și gaze naturale, cu desfășurările în lanț subsecvente. Totuși, lipsa recunoașterii publice nu echivalează cu lipsa rușinii, ei știu foarte bine că și-au pus creierul în paranteză și sunt jenați de asta, unii chiar îndură urmări tragice ale conformismului tâmp.
Cu ce ne încălzește pe noi că oamenii aceștia își pierd și mai mult stima de sine? Absolut cu nimic, însă măcar o parte dintre ei s-ar putea să-și pună niște semne de întrebare pe viitor atunci când aparentul confort al conformismului va prezenta în paralel toate semnalmentele tembelismului feroce pe care l-au mai exersat și n-au ajuns bine.
Nu avem garanții că se vor trezi și că vor reacționa diferit pe viitor, dar avem garanția că permițând să se lase liniștea despre toate episoadele de hipnoză în grup din anii trecuți îi încurajăm să nu se trezească niciodată, să nu-și asume nimic niciodată, să-și confecționeze mereu iluzia confortului anonimatului și al lipsei de responsabilitate pentru propriile decizii, sub pretextul că au decis alții pentru ei.
Nu, nu au decis alții, niciodată nu decid alții decât acolo unde există un vid de asumare individuală și numai până acolo unde începe conformarea, căci conformarea este în sine o decizie individuală, chiar dacă e diluată într-o sumă de alte decizii ovine ale unor indivizi care confundă lumina stinsă cu lipsa vinovăției.
Și vinovăția, și prostia sunt mereu nominale.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.