Tentativa de nazism, reprimată la cerere, la care am asistat în ultimii doi ani a fost posibilă pe baza convingerii segmentului progresist că nu mai are nevoie de opozanții dictaturii sanitare.

Așa ne-am trezit cu valurile acelea de entuziasm în fața "privilegiilor” acordate cetățenilor obedienți de la nivelul autorităților, care de fapt nu ofereau nimic regulamentarilor, ci ne marginalizau pe ceilalți, încercându-se o scoatere eșalonată în afara societății, până la imposibilitatea supraviețuirii.

Acel segment cu tulburări interioare grave sărbătorea perspectiva triajului ireversibil, în condițiile în care chiar la pasul 1 hipsterimea s-a trezit că nu știe cum să exploateze deosebitul privilegiu de a umbla noaptea pe stradă, dat fiind că, în absența dispensabililor, cetățenii noștri model nu erau în stare să-și apese butonul la semafor, acest izvor de Covizi ucigași — este sinteza perfectă a raporturilor dintre progresiști și rezistența bunului-simț.

Încă de atunci mi-a revenit optimismul, pentru că lumea lor a funcționat până acum tocmai în baza depedenței, nerecunoscute, de cei pe care îi disprețuiesc — odată exprimat în mod public disprețul, fără ca dependența să dispară, ba dimpotrivă, îi avem la mână mereu și putem pune condiții. Orice condiții, căci vremea adevăratelor dependențe abia a început.

Astfel stând lucrurile, dragii noștri reprezentanți ai rasei superioare, să nu uitați că v-am trecut strada.