Un avantaj al lumii ăsteia marcate de viteză este că decontul vine repede. Aveți exemplul de mare notorietate al lui Djokovic, în contrast cu Nadal. La distanță de doar un an.
Cei mai buni nu pot fi eliminați prin nazisme psihiatrice, nu le poți lua locul, nici nu îți poți face viața mai ușoară lovind în el, nici nu poți profita de pe urma mizeriilor altora la adresa lor fără să-ți vină nota de plată.
Faptul că un mare sportiv ca Nadal (momentan accidentat invizibil) s-a așezat în linia submediocrităților care se bucurau de ororile cărora le era supus Djokovic arată că omul este o mașină de lansat mingi, nu un campion, un individ care nu pricepe competiția nici practicând-o la un nivel fabulos, cu rezultate de rândul istoriei.
Nici tăcerea celorlalți mari sportivi care s-au ținut la adăpost de critici întorcând capul în momentele în care numărul 1 mondial era călcat în picioare nu e mai puțin condamnabilă. Și ei, și Nadal s-au comportat ca niște sportivi ai ierarhiilor numerice și nu valorice.
Apropo de numere, Djokovic avea la festivitatea de premiere de la Australian Open o jachetă cu "22" pe ea, marcând al 22-lea Grand Slam câștigat — eu l-am citit involuntar "'22". Atât de puțin a durat până când decontul pentru 2022 a împărțit premiile și penalizările între campioni și scursuri — epoca vitezei.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.