De la bun început cei care am refuzat cu fermitate orice inițiativă dictatorială impusă în numele sănătății publice am devenit criminalii de serviciu care îi expun în mod cinic la riscuri pe cei vulnerabili în fața virozei chinezești. Oricât de multă vreme ar trece, oricâte adevăruri ar ieși la suprafață, percepția taberei adverse rămâne aceeași: oamenii mor de Covid în ritm alarmant (?) din cauza noastră, a celor care ne gândim numai la nimicuri ca libertatea.

Aruncând ieri o privire peste statistica mortalității în perioada 2020-august 2021, constat un fenomen dubios (și nu tocmai), anume o sincronizare între variațiile mortalității bolilor respiratorii, inclusiv Covid, a bolilor cardiovasculare și a bolilor sistemului nervos. Foarte interesant!

Ne amintim că bolnavii cronici au fost puși în paranteză o lungă bucată de vreme, cu sistarea sau cel puțin limitarea accesului la servicii medicale specifice. Medicii neagreați de administrația dictaturii sanitare au tot atras atenția că oamenii aceștia sunt omorâți cu zile -- nu i-a ascultat nimeni.

Primul bilanț șocant a fost cel al mortalității în rândurile pacienților oncologici pe 2020, care arată că 88% dintre aceștia au decedat. (Și am mai explicat, nu oricum, ci în chinuri îngrozitoare mulți dintre ei, la domiciliu, fără a beneficia de serviciile paliative adecvate de care ar fi avut parte în condiții de internare.)

În aceeași logică a agravării până la deces au evoluat și restul bolilor cronice, între care predominante sunt cele cardiovasculare, urmate de bolile sistemului nervos. Aceste boli de fond au circulat în discursul public în toată perioada de isterie pandemică și continuă să o facă sub titlul sugestiv de COMORBIDITĂȚI -- adică acei factori de risc despre care știm foarte bine că vulnerabilizează pacientul în fața oricărei turbulențe suplimentare, cum ar fi o infecție, fie ea și respiratorie, poate chiar Covid, mai ales că, din câte ni s-a povestit din surse oficiale, acest virus are prostul obicei să faciliteze trombozele, adică exact ce le lipsea celor cu boli cardiovasculare sau neurologice.

Chiar de la primul fior al dictaturii sanitare am avertizat că nu puteți crede în bunele intenții ale unor autorități care se suie cu copitele pe populația sănătoasă, de-atâta grijă părintească să nu ne apuce strănutul, dar îi scoate din ecuație exact pe cei mai vulnerabili dintre cetățeni, care sigur nu trec prin boală fără simptome sau cu un strănut din când în când și pe care statul îi are în bazele de date ale programelor naționale de sănătate, cel puțin pe cei diagnosticați (care sunt de obicei pacienții în stadiile cele mai avansate).

Tot din bun capăt am spus că statul are de făcut două lucruri elementare: să doteze personalul medical cu echipament de protecție și să se ocupe îndeaproape de persoanele cu vulnerabilități, însemnând în principiu vârstnicii din centrele de îngrijire și pacienții cu boli cronice, acordând atenție sporită comunităților (în special rurale) cu populație îmbătrânită, de multe ori lipsită de sprijinul aparținătorilor.

Cum a răspuns statul? Concentrându-se exclusiv pe vânătoarea și pe dresajul populației sănătoase și ignorându-i complet pe cei vulnerabili, atunci când nu și-a găsit nicicum timp să-i umilească. Mai exact, bolnavii cronici erau ținuți la poarta spitalului, iar "asimptomaticii" sănătoși tun erau legănați cu izoleta și internați cu forța, cheltuindu-se cu ei sume impresionante pentru asigurarea regimului penitenciar-hotelier din lagărele farsei naziste care nu se mai termină.

În paralel, pacienții care chiar au avut de suferit crunt de pe urma infecției vremurilor, unii decedând, nu au beneficiat de tratamentele dovedit eficiente care le-ar fi dat o șansă reală de vindecare, pentru că mâna grijulie a statului le-a interzis la noi în țară.

Și situația continuă și azi în aceeași logică, schimbând doar recuzita: cei vulnerabili sunt în continuare trimiși cu blândețe la groapă, în lipsa tratamentelor care chiar dau rezultate, iar cei sănătoși nu mai sunt fugăriți cu izoleta, ci amenințați cu izolarea socială dacă nu se vaccinează experimental, ineficient și riscant.

Sună atât de bine balada responsabilității sociale puse în cârca nevaccinaților, încât cei din "rasa superioară" nu mai are niciun sens să vă bateți capul cu toate astea descrise mai sus -- în fond, sunteți pe mâini bune. Pe mâinile bune pe care le meritați.