Se știe că manipulantul manipulator Cristian Tudor Popescu, la fel ca Iliescu, vede legionari peste tot. Și nu de ieri - de azi, ci încă din 1990. Probabil fixul, ca ordin de atac murdar de tip reductio ad Hitlerum, i-a rămas de la același instructor KGB ieșit din sistem așa cum se pregătește să o facă și el: cu picioarele înainte. 

Azi s-a trezit că în timp ce amesteca batjocoritor un maglavais cu umor de autobază despre Coiful Dacic furat și Călin Georgescu, posibil de la creierul prea încins, a început să scoată din nou fum de pucioasă pe nări, urechi și Facebook, pe aceeași temă falsă, a „legionarismului” lui Georgescu, direcție de atac cu premeditări penale.

Din textul chinuit și otrăvit reiese cât de frustrat e personajul, la toate capitolele.

Gelos pe Georgescu pentru că are o soție frumoasă și deșteaptă cum este Cristela, nu știe cum să se agațe și de fusta ei, musai verde, de „legionară”. Analfabetismul, prefăcut sau nu, îi dă însă pe afară, cu spume:

„S-a aflat cine a furat coiful! N-ai să crezi!
 Coiful dacic de la Coțofenești a fost teleportat dintr-un muzeu din Olanda de un grup de românoși aparținând mișcării Mîrga, Make Romania Great Again, pentru a-l încorona cu el pe Georgescu. S-au mai ciordit și niște brățări, tot dacice, desigur pentru Doamna Georgela.
În primă fază, românoșii Mîrga voiau coroana din oțel de tun otoman a regilor României, dar După ce Însuși Georgescu a descoperit ieri că „Totul pentru țară, nimic pentru mine” e „Legea Sarmizegetusei”, nu cuvintele lui Carol I, au înțeles mesajul și s-au orientat spre coif, care mai e și din aur.
La praznicul național de după încoronarea perechii Georgescu se va servi brânză, barză, mămăligă și viezure.

P.S.: De fapt, e vorba de lozinca legionară „Totul pentru țară, nimic pentru noi!”, pusă de Georgescu la persoana întâi singular.”, încheie Cacapitecul, după cum l-a botezat profesorul Constantin Barbu. Evident, ceapistul cetepetist mănâncă ceea ce seamănă, împrăștiat. Iată de ce:

Pentru că lozinca „Totul pentru țară, nimic pentru noi” nu are nici o legătură cu partidul „Totul pentru Țară” ci îi aparține fruntașului conservator Barbu Catargiu, care propusese să fie înscrisă chiar pe steag.

Pe steagul legionar, desigur, pe care îl văzuse Iliescu fluturând chiar pe clădirea Poliției Capitalei și în Piața Universității, în iunie 1990, când, din fosta Scânteia, organul CC al PCR, CTP justifica violențele minerilor, considerați o îndreptățită „poliție civilă”.

Sigur că suveranistul Călin Georgescu este un admirator al primului prim-ministru al României lui Cuza, a cărui Unire tocmai am sărbătorit-o, mai ales că acesta mai spunea și „Ceea ce Dumnezeu a unit, oamenii să nu mai îndrăznească a despărți”. „Nu este destul unirea între țările surori”, mai zicea el, la fel cum afirmă și Călin Georgescu - este nevoie de „unirea între fiii ei”.

Categoric, „un legionar”, dar de-al lui A. I. Cuza nu de-al urmașului lui, A. C. Cuza, ca să nu mai stârnim vreo furtună de praf în capul lui CTP.

Dincolo de „legionarismul” lui Călin Georgescu, moștenit, după cum se vede, nu numai de la mama rebelionară la 15 ani, ci și de la unionistul Barbu Catargiu, un lucru este clar, în ce-l privește pe CTP: de bolșevism nu scapă! E boală grea. S-a văzut la Lenin. De altfel, cei doi încep să semene din ce în ce mai mult, după cum se vede mai sus, iar ambii cu tatăl lor, tatăl minciunii, după cum se vede mai jos...