Motto: "Într-o lume cum e cea contemporană, unde toate par a ține de o anumită lege a << degradării energiei>>, unde toate decad și toate obosesc, faptul feminității e un miracol despre care încă nu se vorbește îndeajuns." Constantin Noica
Ne naștem cu clipa fiecărui ceas de vreme, încercând, printr-o neasemuită pornire a simțurilor, să cuprindem tainic ceea ce este al nostru, acel "loc" pe care orice om îl știe a fi pregătit special pentru el, sădit în această lume întrecută în felurite metamorfoze, un loc dătător de viață, înfiripat în sensuri și în Adevăr.
Prindem rădăcină în măsura în care ne-am descoperit chemarea, ne-am surprins noi înșine într-o flagrantă uitare a grijilor cotidiene, palpând în continuă uimire acel miez de suflet dezgolit care își dezvăluie cu o sensibilitate pregnantă frumusețea, și mai ales, sursa strălucirii ei. Femeia, asemeni bărbatului, își caută rosturile în lanțul timpului contemporan, în care istoriile trecute își amorțesc adevărurile în fața noului chip al umanității. Își explorează sensul în lume pentru a se redescoperi, în final, pe ea însăși.
Cu toate că " libertatea " actuală este un instrument pe care îl deține aproape orice om care vine pe lume într-o societate democrată, subordonată unui sistem de valori și reguli prestabilite, femeia devine în mod paradoxal, o victimă a informaților revoluționare, debarasându-se cu propria voie de podoaba firii ei originare. Fiindcă astăzi, mai mult ca niciodată, " a fii feminină " se mulează perfect cu atributul suprem de " feministă ". Să fie oare această definiție soluția optimă pe care o pot adopta femeile ca răspuns la întrebările lor existențiale? Cu toții avem frământări, îndoieli și incertitudini cu privire la manifestarea existenței noastre într-un context concret și palpabil.
" Ce pot face pentru a fii apreciată de oamenii din jurul meu?", " Cum să devin împlinită și mulțumită cu viața pe care o am"?, " Sunt oare demnă de iubire?". Acestea sunt câteva din întrebările pe care ni le punem adesea într-un dialog intim și inevitabil cu sinele.
Mișcarea feministă, dornică să schimbe și să influențeze mentalitatea femeilor "moderne", a crezut cu o siguranță decisivă în forța ei de a soluționa orice frământare, dar nu prin a răspunde veridic la acestea, ci prin simpla anulare a oricărui tumult sufletesc.
Influențele feministe asupra mass-mediei, asupra educației și a politicii s-au concretizat în final într-o avalanșă de informații false și atrăgătoare pe care femeile le-au servit ani de zile cu eticheta de " non-discriminare".
În 1948 a avut loc prima conferință privind drepturile femeilor, proclamându-se o " Declarație a sentimentelor" ca replică a " Declarației de Independență a Americii". A fost abordată problema egalității dintre sexe:
" Noi considerăm că aceste adevăruri sunt evidente: că toți bărbații și femeile sunt născuți egali; că ei sunt înzestrați de către Creator cu anumite drepturi inalienabile; că printre aceste drepturi, se regăsesc drepturile la viață, libertate și căutarea fericirii...
Istoria umanității este o istorie a unor prejudicii și uzurpări repetate din partea bărbatului asupra femeii, având ca obiectiv direct stabilirea unei tiranii absolute asupra acesteia. Pentru a dovedi aceste lucruri, să lăsăm adevărul să fie prezentat unei lumi sincere și deschise..."
În continuare, este expusă problema votului și considerația feministelor cu privire la felul abuziv în care bărbatul a distrus încrederea femeii în propriile puteri.
" Noi insistăm să li se recunoască imediat toate drepturile și privilegiile care le aparțin lor în calitate de cetățeni ai Statelor Unite", concluzionează proclamația.
Al doilea val feminist a luat naștere în a doua jumătate a secolului XX, în 1960 și 1970, concentrându-se pe schimbarea radicală a menirii femeii în econimie și în societate. Cu alte cuvinte, femeia era încurajată să rupă îngrădirea vieții casnice care îi cauzează inevitabil nefericire și să-și caute slujbe înafara căminului său. Mai mult, revoluția feministă a determinat o altă perspectivă asupra bărbaților. Aceștia deveneau dușmani, opresori și distrugători ai fericirii feminine.
Există și un al treilea val feminist, o revoluție modernă pe care o trăim și noi astăzi, în care nu mai sunt aduse în prim-plan femeile albe, relativ prospere, ci grupurile minoritare, sărace și care militează împotriva heterosexualității.
Revoluția feministă a reușit, din păcate, să se infiltreze în multe domenii de activitate, în școli, în universități și chiar în cultură. Principiile guvernante și sistemul lor de valori s-au dispersat în zeci de ramuri conceptuale, asemeni unei delte născute la vărsarea unui fluviu de idei. S-a ajuns la o asemenea contopire a valorilor antagoniste încât e dificil a menține un discernământ între ceea ce este bine și ceea ce este rău pentru o femeie. În zilele noastre, răul este îmbrăcat în haina binelui, mai frumoasă și mai atrăgătoare ca oricând. Ideologia feministă și-a pulverizat ideile rătăcitoare cu o deosebită delicatețe, creând confuzie printre tinere. Modelul " Barbie " reprezintă un tipar al feminității deosebit de râvnit în societate, un tipar care a înlocuit pe nesimțite modelul nostru tradițional de femeie. Barbie este foarte slabă, se îngrijește mereu de aspectul ei exterior și acordă o deosebită importanță carierei.
Pentru ea, romantismul, căsătoria, maternitatea, sunt aspecte periculoase care amenință evoluția ei ca femeie în societate. Bărbații sunt principalii dușmani ai libertății sale , cauză a depresiei și piedică în succesul ei profesional. În dorința de egalizare a raporturilor, se naște rivalitatea dintre femeie și bărbat. Căsătoria se înfățișează în fața ei drept un mit înșelător care promite o fericire neverosimilă. Se produce în final o deviație care devalorizează rostul femeii, golind-o de imensul ei potențial afectiv și cauzând frecvente nevroze.
Însă ce nu știe Barbie este că femeia are sădit în materialul ei genetic, încă de la începutul lumii, o nevoie primordială de a dărui și de a primi dragoste. Femeia simte nevoia să fie ocrotită, să fie apreciată și iubită pentru ceea ce este. Negarea acestor trăsături determină inevitabil un gol suprem în sufletul femeilor, o stare anxioasă, depresivă, menită să înlăture femeia din locul binecuvântat în care a pus-o Dumnezeu. Din păcate, societatea contemporană este frecventată de nenumărate cazuri de depresie, deznădejde, sinucidere.
Revoluția feministă este una din principalii factori care au contribuit la deformarea sensului fiecărui om în societate. La prima vedere, pare că această nouă ordine mondială a vizat exclusiv "sexul slab", dar realitatea ne arată că bărbații au suferit deopotrivă. Revoluția a distrus nucleul familial, rezultând cupluri necăsătorite care trăiesc " boem ", fără scrupule, copii crescuți de bone și de grădiniție, femei masculinizate. Iar la finalul acestor exemple de viață nu se găsește nimic altceva decât un imens vid sufletesc...
Pentru a pătrunde mai bine sensul acestor lucruri, vă invit să ne întoarcem la originea lumii acesteia și să aruncăm o privire mai detaliată.
"Și a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul! Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie." ( Fac. 1; 26, 27)
Când Domnul a creat pe Adam, El a creat de fapt celula umana originară, a făcut bărbatul și femeia ca o unitate indivizibilă, numele lui Adam având o semnificație colectivă în ebraică. Iar din el a născut-o pe Eva, femeia lui. Un aspect impresionant și demn de luat în considerare ca replică la ceea ce propovăduiesc feministele este tocmai atitudinea lui Dumnezeu în fața lui Adam și a Evei. El niciodată nu se adresează doar bărbatului, ci amândurora, potențând astfel caracterul lor de întreg, de unitate a iubirii. Iar primul cuvânt pe care îl spune Adam despre femeia sa constituie o adevărată declarație de dragoste: "Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său." ( Fac. 2; 23)
Astfel existența femeii și a bărbatului este bazată pe o reciprocitate și o comuniune în Dumnezeu. Unul prin altul, așa este dat omului să ajungă la cunoașterea Creatorului său! Dacă Dumnezeu se adresează întotdeauna atât lui Adam, cât și Evei, diavolul vine și produce o diviziune în temelia cuplului, vorbindu-i doar Evei pentru a o ispiti să mănânce din fructul interzis. Așadar, Dumnezeu Însuși ne evidențiază faptul că femeia este una cu bărbatul său, ea nu este inferioară, ci doar diferită prin calitățile și trăsăturile sale.
Cu toată campania din zilele noastre împotriva căsătoriei, cercetările au arătat efectele benefice ale acesteia pentru ambele sexe. Concluzia este următoarea: căsătoria oferă un cadru benefic sănătății psihice, fizice și împlinirii lăuntrice. Feministele luptă împotriva acestei ipoteze, minimalizând răspunsurile femeilor și susținând că dorința de a se căsători este rezultatul direct al manipulării masculine.
De aceea, s-a încercat mult să se denatureze și sensul " curtării", considerându-se a fi un proces învechit și o formă de oprimare. Însă ceea ce trebuie noi, tinerele, să știm este că gesturile cavalerești sunt o dovadă a respectului și a interesului celuilalt față de persoana noastră. Mai mult, motivul pentru care o femeie câștigă mai puțini bani și este orientată preponderent spre activitatea casnică nu este o discriminare, ci doar sugerează faptul că femeile fac alegeri diferite și au alte priorități. De unde și frumusețea tainei feminine!
" Femeia poate acumula valori intelectuale, dar aceste valori nu aduc bucurie. Femeia, intelectualizată excesiv, la egalitate cu bărbatul și constructoare a lumii, se va vedea deșertată de esența ei, căci femeia este chemată să aducă în cultură feminitatea ca manieră de a fi și mod de existență de neînlocuit. (...) Vocația femeii nu este legată de societate, ci de omenire: câmpul ei de acțiune nu este civilizația, ci <<cultura>>", scria atât de sugestiv Paul Evdokimov.
Să fim libere și independente înseamnă să ne asumăm rolul pe care îl avem în lume, fără a ne transforma în victime. Maternitatea, jertfa, creativitatea, sensibilitatea, delicatețea, gingășia, latura estetică sunt câteva din trăsăturile fundamentale care alcătuiesc sufletul unei femei. Și poate tocmai prin aceste caracteristici, femeia devine motor al vieții, foc ce pune lucrurile în mișcare, lumină dătătoare de speranță, dar nu străduindu-se să guverneze în fața bărbatului, crezând că asta îi va aduce împlinirea.
Feministele au pus presiune pe politicieni să adopte programe care să încurajeze femeile în anumite domenii, chiar dacă nu era ceea ce își doreau cu adevărat. În urma unor sondaje, s-a dovedit că cele mai multe femei preferă să petreacă timp cu familiile lor, dar sunt nevoite să muncească mai mult înafara căminului din nevoi financiare.
Mary Richards, personajul principal din " The Mary Tyler Moore Show", un important reper al feminismului afirma: " Voiam doar să vă spun că, uneori, mă preocupă faptul că sunt o femeie de carieră. Încep să mă gândesc că serviciul e prea important. Și îmi zic că oamenii cu care lucrez sunt doar atât: oamenii cu care lucrez. Dar, aseară, m-am întrebat: ce e familia, la urma urmei? Sunt oamenii care te fac să te simți mai puțin singură și pe care îi iubești cu adevărat."
Prin urmare, feminitatea ca entitate nu coincide cu feminismul, ci chiar îl anulează prin forța și unicitatea trăsăturilor care o compun. Iubind viața, fiind plină de speranță, de grijă și de empatie pentru cei din jur, dăruind bucurie și manifestându-ne sensibilitatea, sentimentalismul, frumusețea și capacitatea de a auzi chiar și ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte, desăvârșim această putere pe care ne-a dat-o Dumnezeu într-un singur cuvânt: feminitate.
Această putere care este indispensabilă nu doar nouă, ci și bărbaților! Fiindcă așa cum spune o vorbă din bătrâni, " orice bărbat o poartă pe Eva lui în el ".
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.