Să traiești o viață plină de peripeții și de surprize pe acest pământ fără a-i găsi un scop în sine, poate transforma fiecare secundă de existență într-un stres irezistibil. 

Cel mai probabil acesta este motivul pentru care ființa umană, mânată de curiozitate și de o nevoie înnăscută de a-și cuprinde sensul vieții cu mintea, a născocit nenumărate variante pentru a alcătui o definiție a grupului de termeni: suflet, viață după moarte, nemurire. 

Și totuși, după atâta "goană de sens" pe drumuri sinuoase, presărate cu idei care mai de care mai ofertante, omul rămâne, cel mai adesea, derutat... Contextul istoric în care trăiește, fără a-l cunoaște plenar, reprezintă fără îndoială un aspect decisiv în direcția spre care se avântă existența sa. 

Rupți de trecut, smulși cu o brutalitate mascată de eticheta așa zise-i " evoluții contemporane ", secătuiți de orice sentiment de compasiune față de faptele strămoșilor noștri, ne îndreptăm inevitabil spre ceea ce se numește - o cruntă secetă sufletească.

 

Cine suntem? Ce facem cu timpul nostru? Care ne este chemarea și rostul? Sunt întrebări solitare, prizoniere în lanțul retoricii, pe care nu avem răgaz să le accesăm decât uneori, când nu avem altceva de făcut. Societatea contemporană e deosebit de ocupată, fiecare cetățean e prins cu responsabilități și încadrat cu grijă în sistem, astfel încât timpul liber să fie doar un desert pe care îl servim mai rar...Și atunci prea obosiți pentru a-i savura gustul. 

Teorie s-a scris multă, într-un avânt considerabil al unor oameni deprinși cu această îndeletnicire nobilă. Scrisul a fost întotdeauna o forță tăcută și reușită, o forță a cărei tonicitate s-a dovedit a fi mai longevivă decât multe din discursurile sau prelegerile rostite cu elan de-a lungul timpului.

 

În zilele noastre găsim material teoretic la fiecare pas, principii despre cum trebuie să ne dezvoltăm personal, să evoluăm financiar sau să ne menținem sănătoși și tineri. Pentru cei interesați de o interpretare mai profundă a existenței pământene, sunt suficiente articole care propun practici spirituale new-age și modalități moderne de a ne conecta cu universul. 

Recent, toate aceste aspecte au fost eclipsate de un alt punct de interes general, și anume Coronavirus - boala secolului, tragedia care a marcat cu succes întreaga omenire. Odată cu noua pandemie, virusul Covid-19 a stârnit presa suficient de mult încât rețelele de socializare și toată mass-media să fie împânzite de zeci de articole, mărturii, păreri mai mult sau mai puțin agresive, în privința vaccinării obligatorii.

În cazul în care o persoană este interesată să afle mai multe informații de natură științifică și caută pe Google " covid-19", prima rubrică apărută este " vaccin anti-Covid-19". La prima vedere, un prieten mi-ar spune că nu e nimic greșit în asta, ci pur și simplu statul își expune dorința acută de a face un bine cetățenilor pentru a-i scăpa de iminența morții. Reclamele, campaniile, articolele și alte instrumente sunt utilizate în chip nevinovat, dar agresiv, în vederea îndeplinirii scopului stabilit. Ceea ce ieri era lăsat la latitudinea fiecăruia, astăzi se îndreaptă inevitabil spre vaccinarea obligatorie. 

Însă datoria noastră ca ființe raționale este să studiem acest " trecut" atât de supărător pentru cei de azi și să înțelegem că istoria se repetă, fenomenul " reeducării" nu a murit odată cu comunismul, ci doar a așteptat momentul oportun pentru a încolți din nou într-o manieră rafinată. Oamenilor li s-a alterat simțul realității și al adevărului prin varietatea plăcerilor, a distracțiilor și a confortului crescut, astfel încât discernământul lor să fie pe deplin anesteziat. 

În anii următori celui de-al Doilea Război Mondial, au existat printre strămoșii noștri oameni care și-au mărturisit credința, identitatea națională și valorile morale cu prețul vieții, suferind chinuri fizice inimaginabile prin beciurile securității. Idealul lor nu a fost să moară fără sens, ci să rămână mărturie urmașilor, pentru a păstra vie credința și rădăcina sănătoasă a neamului nostru. Astăzi lucrurile stau cu totul diferit, lupta nu se mai duce asupra fizicului, durerea a fost înlocuită cu plăcerea simțurilor, o armă mult mai perfidă și mai sigură. 

Societatea trăiește, din nefericire, într-o derută absolută, purtată în continuare pe o cale a erorilor.

În consecință, asistăm la o nouă introducere a totalitarismului la nivel mondial în cea mai " frumoasă" formă. Dacă în secolul trecut totalitarismul impunea dragostea față de partid,  ideologia actuală impune fidelitate față de principiile progresiste, cu eticheta unui mare bine umanitar. Fenomenul " trans-sexualismului" este încununarea acestui proces de lungă durată. 

Cum a început totul și când s-a produs această schimbare radicală? Cert este că germenele revoluției a luat ființă în Apus și a început să evolueze pe baza ideii de libertate și de individualism ca drept al fiecărei ființe umane. " Să fim noi dumnezeul propriei existențe", s-ar putea traduce ideologia contemporană. Cine se opune dreptului oricărui cetățean de a-și alege identitatea de gen riscă să fie exclus din mediul social, să-și piardă slujba și reputația. Mai mult, vaccinarea obligatorie începe și ea să îmbrace aceleași considerente.

Constat cu tristețe faptul că mulți oameni nu pot percepe gravitatea amenințărilor care plutesc în aer, fiindcă la prima vedere acestea se încadrează perfect în aria corectitudinii politice. Orice lege, orice mișcare ideologică care are loc în zilele noastre este întreprinsă în scopul binelui omenirii, promovând dreptul fiecăruia la liberul arbitru. Este propagată astfel ideea unei " eliberări de orice constrângere sau agresiune socială", totalitarismul luând masca eroului suprem care protejează și apără cu sârguință minoritățile. Cine nu agreează valorile sau identitatea acestor minorități devine ținta principală a politicii agresive și justițiare. 

Jurnalistul Rod Dreher, un intelectual bine cunoscut în America, ajuns la Ortodoxie după un lung și complex periplu duhovnicesc, mărturisește faptul că omul nu se mai vede astăzi ca " un pelerin aflat într-o călătorie plină de sens, împreună cu alții, ci ca fiind un turist care călătorește prin viață conform propriului itinerar, stabilit de sine însuși și având ca țel suprem fericirea personală".  

Acesta este universul în care ne gravitează existența, un univers " nihilist" despre care vorbea părintele Serafim Rose cu ceva ani în urmă, " în care nu există sus sau jos, bine sau rău, adevăr sau minciună, fiindcă nu mai există niciun reper după care să te orientezi. Acolo unde odinioară era Dumnezeu, acum nu este nimic; acolo unde odinioară erau autoritatea, ordinea, siguranța, credința, acum stau anarhia, învălmășeala și zăpăceala, acțiunea arbitrară și lipsită de principii, îndoiala și deznădejdea".

Suntem oare fericiți? Cu sinceritate să ne cercetăm inima și să vedem dacă alegerile pe care le facem ne aduc cu adevărat împlinirea. Poate că acum este vorba despre vaccinare și trans-sexualitate, dar maine va fi vorba despre mult mai mult. Astăzi poate unii  consideră că a impune vaccinarea nefondată constituie dreptul lor și calea spre propria fericire lipsită de "pericole", indiferent dacă acțiunile lor presupun încălcarea libertății celuilalt. 

În această masă de frici, iluzii și legi mascate, e timpul să ne redescoperim identitatea, să înțelegem cine suntem și ce se petrece în această lume.