DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR [:Matei 10.32-33, 37-38 și Matei 19,27-30]
Transcrierea cuvantarii regretatului Parinte Athanasios Mytilineos
[Cateheza la Manastirea Komnineio din Larissa la 22-6-1997]
Astăzi, dragii mei, Biserica noastră îi cinstește pe toti sfinții, pe prietenii autentici ai lui Dumnezeu și pe adevăratii binefăcători ai credincioșilor. Ei sunt cei care, atâta timp cât au trăit, au crezut în Dumnezeu, au fost consacrati lui Dumnezeu. De aceea ei sunt primii născuți ai lui Dumnezeu care sunt înscrisi în cer. Și ei sunt întâi născuți, căci toți crestinii care se mantuiesc vor primi marea și singura moștenire, care este Împărăția lui Dumnezeu. Cei care vor fi primiti Împărăția lui Dumnezeu sunt numiți "întâi născuti".
Și s-a spus sfinților și mucenicilor, după cum consemnează Sfantul Ioan Evanghelistul în cartea Apocalipsei:
"Să se odihnească pentru o scurtă perioadă de timp", pana cand se nevoiesc frați și surorile din Biserica luptatoare.
Această "odihnă atât de scurtă" este timpul de la momentul în care au părăsit această lume până la învierea cea de obste a morților.
Scriptura îl numește "timp scurt". Și, de asemenea, arată că sfinții sunt adăugați continuu în mod constant Bisericii biruitoare. Până la sfârșitul istoriei.
Până la a Doua Venire a lui Iisus Hristos. Prin urmare, memoria sfintilor nu este de natură veche, din timpuri trecute, ci de natură continua și dinamică.
Toți sfinții sunt cei care au evitat cu discernamant relativitatea lumii și bunurile acestei lumi și au iubit pe Domnul Hristos mai mult decât creația și bunurile pe care Hristos Creatorul ni le-a dăruit. Și au avut această dragoste, credință profundă și devotament, caci am auzit citindu-se în pericopa apostolica de astăzi, din epistola către Evrei, a Sfantului Apostol Pavel:
"Au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți.
Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pământului".
Și într-adevăr, lumea nu era vrednica de trairea sfinților. Căci lumea este departe de Dumnezeu. «Lume» în sensul imoralității, în sensul spiritual. Lumea cea care este ostila lui Dumnezeu. Ca spune Sfantul Apostol și Evanghelist Ioan:
"Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume".
Asta înseamnă să nu iubești toate acele forme care te îndepărteaza de harul lui Dumnezeu. Asta e lumea. Nici măcar ceea ce există în lume nu este menit pentru a ne atasa de această lume. Și cu siguranță nu se refera la natura in sine, la frumusetea in sine, cu siguranță nu se refera la oameni. Dar această nuanta – o voi spune a treia oară – trebuie avuta in vedere, cea care ne indeparteaza de harul lui Dumnezeu. Și atunci vei ramane în picioare. Și vei putea sta treaz, până la sfârșitul istoriei. În acest sens "Nu vom iubi lumea". Este uimitor. Căci cel ce iubește lumea are partasie cu lumea - cu pofta ochilor, trufia vietii si pofta trupului!
Și chiar dacă lumea nu este vrednică de sfinți, lumea are mare nevoie de sfinți. Prezența sfinților tine lumea și dă sens existenței lumii. Dacă nu ar fi fost sfinții, lumea nu ar fi avut niciun motiv să existe. Sfintii Părinți ne spun acest lucru în mod clar. Pentru că de multe ori o spunem și noi: "Cum de ne mai ingaduie Dumnezeu? Cu atât de multe păcate?" Dacă lumea există, se mentine pentru sfinții care inca mai există. Da.
Așa cum Dumnezeu mai tinea inca Sodoma, căci acolo locuia Lot, nepotul lui Avraam, care era neprihănit. Deci vedeți că lumea de fapt - desi ea nu știe - are
nevoie de sfinti, sfintii sunt cei care sustin existenta omenirii.
Este nevoie de prezența sfinților în viață, adică a credincioșilor traitori, care sunt daruiti lui Dumnezeu, si oricât de mult ar întoarce lumea spatele sfinților, rugaciunea, înțelepciunea lor și scrierile lor folositoare sunt sarea care susțin lumea.
De asemenea, minunată, mare și folositoare pentru lume este prezența sfintelor moaște ale sfintilor.
Moaștele sau cum se spune rămășițele, literalmente, cele care raman, o rămășiță. Ce a mai rămas. Din ce? Dupa moartea unui om, carnea se topește în mormânt. Oasele rămân. Oasele se numesc relicve, rămășițe. De aceea spunem ca ceea ce este în sicriu se numesc moaște. Osemintele care rămân.
De ce? Căci omul nu este complet în sicriul său. Sufletul lipsește. Astfel, literalmente, ne referim la sfintele moaște, adică la oasele sfinților care au rămas și pe care, desigur, nu devin stricacioase.
Un teolog ortodox al nostru, pentru a intelege care sunt sfintele moaste, Sfantul Nicolae Cabasila, Tesaloniceanul, ne lamureste cu o rugaciune minunata catre Domnul Iisus Hristos, referindu-se la moastele sfintilor. Am această rugăciune în fața mea. Voi lua doar două sau trei citate din această rugăciune. Cu această evlavie pentru sfintele moaște, putem vedea aceste câteva repere.
În moaștele sfinților găsim multă teologie. Da. Multă teologie. Iar această teologie provine din Taina Întrupării. Știți că poporul nostru, poporul nostru ortodox, are o astfel de naivitate.... Dar poporul știe prea multe lucruri care nu sunt din cunoaștere teologica; ci din intuiție! De exemplu, dacă spunem că am adus aici o icoană făcătoare de minuni, a Maicii Domnului din Muntele Athos, de exemplu. Sau moaștele unui sfânt. Știți câți oameni se vor aduna? Dacă întrebi lumea aceasta, de ce au venit, ei nu știu ce înseamnă sfintele moaște, nici o icoană făcătoare de minuni. Fie că este vorba de Preasfanta Fecioara Maria sau de un sfânt. Oamenii simplii nu cunosc teologie. Astfel, Ortodoxia este traita cu un sens și cu un sentiment și ca o intuiție in poporul nostru. Nu este suficient. De asemenea, trebuie să avem si cunoștințe.
Deci, astăzi, prin dragostea voastră, vom încerca să spunem ceva, care sunt sfintele moaște. Luând, așa cum v-am spus, ca ghid rugăciunea - fragmente, desigur - din Sfântul Nicolae Cabasila. Și am spus că contine teologie, pentru că de aici se observa Taina Întrupării.
Cabasila scrie:
"Și fara sa golesti cerurile de slava Ta - rugăciunea se adresează lui Hristos, - ai venit la faptura Ta fără a fi dezbracat de Dumnezeire, ai venit aici pe Pământ, la extrema noastră saracie.
Nu voi analiza. Sunt unele lucruri care sunt foarte, foarte caracteristice...
și căzuti fiind noi Tu ai imbracat natura noastra căzută, ai devenit pentru noi învierea, restaurarea, răscumpărarea și viața, curatind trupul nostru cu Trupul Tău, – căci Cuvântul lui Dumnezeu fiind Te-ai facut Om, cu sufletul, cât și cu trupul, sufletul nostru, l-ai sfințit și ai omorât moartea cu moartea Ta, moartea noastră ai distrus-o, ai desființat-o și cu îngroparea Ta
ne-ai adus nestricaciune, cu Milosardia Ta de nedescris.
Și într-adevăr suntem mădulare ale trupului lui Hristos. Nu-L imbracam pe Hristos când primim Euharistia, ci Hristos ne imbraca. Și El ne face madulare, membri ai Trupului Său. La fel și sfinții, sunt uniți pe deplin cu trupul lui Hristos. Așa se creează așa-zisa indumnezeire dupa har a sfinților atâta timp cât ei trăiesc.
Hristos a spus-o:
"cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă."
Cum asa? Așa cum Hristos a fost transfigurat, S-a schimbat la Fata intru Slava, pe Muntele Tabor. Da. Și acestea reprezinta doar arvuna, este o rasplata în avans. Și vedem aceste lucruri la atâția sfinți, chiar și in viața lor istorica.
Dar Apostolul Pavel scrie următoarele:
"Că suntem mădulare ale trupului lui Hristos – ceea ce v-am explicat – și că suntem, de asemenea, templu al Duhului Sfânt".
Biserica este caracterizata prin două lucruri, prin două dimensiuni, am mai spus la Rusalii.
Prin ce anume?
Biserica are două temelii. Trupul lui Hristos, care suntem noi crestinii ortodocsi... si permiteți-mi să spun cuvântul materie. Pentru că atunci când spunem trup, ne referim la materie. Ei bine, o substanță. Și încă o dimensiune - Duhul Sfânt. Dimensiunea pneumatologică; căci Duhul Sfânt vine pe capetele oamenilor care participa în Foisorul de Sus, la slujba Liturghiei, care este prin excelenta Trupul lui Hristos.
Știți cât de mult se vorbește în zilele noastre despre persoană, despre față... Fața este cu adevărat evidențiată și nu se pierde niciodată, nu-și pierde autonomia, proprietatea, conștiința de sine vreodată, în curgerea secolelor și nici după moarte. Niciodată. Duhul Sfânt, deci, ca temelie a Bisericii vine să păstreze trupurile ca sa nu intre in stricaciune.
Veți fi auzit, știți, că în Grecia există aproximativ 500, 600 de secte, cele mai multe dintre ele fiind din țările orientale.
Ele sunt evidentiate în ultima vreme, au lucrari publicate...
- Cum asa?! Lucruri, ciudate...! - că atunci când omul moare, după credințele acestor oameni, se ajunge in Nirvana. Nirvana va sa insemne odihna. Avem și un scriitor, un scriitor vechi, care avea porecla Nirvana. Apoi... ce este Nirvana? Este o odihnă a sufletului. Nu există nici o mențiune despre trupurile lor. Dar atunci odihna este impersonala. Sufletul nu este conștient. Sufletul nu stie de iubirea persoanei.
Dar atunci, oricâtă fericire as avea, dacă nu am conștiință de sine, fie că în iad mă trimiți, fie în Rai mă trimiți, nu are nicio valoare. Nicio valoare. Aici in Ortodoxie ne menținem conștiința de sine, ne menținem fața, chipul. Și în această lume încă. Stim cine a fost Pavel, de exemplu! Nu avem dubii ca ar fi fost cumva altul... A fost un fariseu. Sau cine a fost atunci? Cine l-ar putea identifica astăzi pe Pavel, daca ar fi "reincarnat" in alt trup? Dar Pavel
și-a păstrat numele, trupul, fața, chipul în Iisus Hristos și în Duhul Sfânt. Pentru a putea vedea ce mare lucru este acest lucru in Ortodoxie.
Deci suntem un templu al Duhului Sfânt. Și Apostolul Pavel spune:
"Voi locui în ei..."
Și uimitor știi ce este? Suntem un templu al Duhului Sfânt! Ce anume? Sufletul nostru? Trupurile noastre? Ambele. Atât sufletele noastre, cât și trupurile noastre sunt locuința Duhului Sfânt. De ce? Căci omul este suflet și trup împreună. Dacă moartea le desparte, ele se vor reuni din nou. Când? La învierea cea de obste.
Omul va ramne întotdeauna persoana. Așa cum mă vezi și te văd. Și vom vedea fața Domnului Iisus Hristos în Împărăția Sa cu ochii noștri umani și vom vedea natura Sa umană. Persoana Sa. Da. Asta inseamna sa fie mantuit un om. Despre asta este vorba în mântuire, atunci cand crestinul ortodox este mantuit. Chiar si în iad omul va avea persoana lui; numai că va fi în iad... Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
"Nu atat de chinurile iadului te vor apasa, cat tristetea că nu vei avea acolo vederea acelei Fețe intru Slava a Mantuitorului Hristos".
Unirea care s-a realizat între cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea omenească, se realizeaza și in cazul sfinții.
Ei pot muri, trupurile lor pot fi în mormânt și sufletele lor în Rai, dar Duhul Sfânt este unit atât cu trupul care se află în mormânt, cât și cu sufletul care se află în Rai.
Pentru ca moaștele unui sfânt sunt unite cu Duhul Sfânt inca din viața prezentă. De aceea lucrează minuni.
Căci devine – voi spune prin comparatie – purtătorul material, prin oase, moaște, devine purtătorul material al Duhului Sfânt. Ati auzit? Purtătorul material. Prin rugaciune. Binecuvântam, untdelemnul, si uleiul devine purtătorul material al harului Duhului Sfânt. Și așa mai departe, avem și Marele Mir, cu care suntem unși dupa ce suntem botezați. Purtătorul material al Duhului Sfânt, prin care primim harul. De aceea, moaștele sfinților lucrează minuni. Deși sufletul nu este prezent. Deși sunt numai oasele goale. Dar acestea sunt moaștele sfinților.
Sfantul Nicolae Cabasila mai spune: "Si ne-ai lasat harul lucrator prin sfinti, aici pe Pamant, pentru propria noastra mangaiere". Să ne mângâiem, să ne pocaim.
De aceea lumea, dacă aude de moaște...
Când acea femeie cu scurgere de sânge s-a apropiat de hainele Domnului Hristos, în Evanghelia de la Luca, ea a spus: "Mă voi duce să mă ating de marginea hainelor Sale, adică de poale, în josul veșmântului, și ma voi face bine ".
De îndată ce s-a atins, s-a facut sanatoasa. Ce putere a fost trimisa prin aceasta atingere? Era doar o haină, o haină pe care o purta Hristos. Ce a spus Hristos? "Cine s-a atins de Mine? / De Mine", spune El, "ca știu că puterea harului a plecat de la Mine." Deci harul izvoraste din Trupul lui Hristos ca o forță și trece prin veșmintele Sale. De la Dumnezeu vine harul si trece la Firea umană indumnezeita a lui Iisus Hristos, care devine izvorul harului pentru toti oamenii.
Despre Apostolul Pavel.... Știți, în Efes, de exemplu, a stat vreo trei ani și ziua lucra la războiul de țesut.
Ei bine, avea o față de masa, un șorț avea batistele care cu isi ștergea sudoarea...
Cine era bolnav si se atingea de batista cu care isi stergea sudoarea, de șorțul de la locul de muncă, bolnavii, demonizatii, se vindecau prin aceasta atingere.
De asemenea Sfanta Scriptura ne spune că "numai umbra lui Petru – umbra! — dacă atingea un bolnav — într-o piață, erau bolnavi — numai umbra lui daca atingea pe bolnavi, bolnavii se faceau sănătoși"...
Aici, dragii mei, avem niște lucruri uimitoare.
Si asa putem înțelege ce inseamna moaștele sfinților.
Slava celor încununați de harul Duhului Sfant!
Τα Λείψανα των Αγίων. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2022/06/18/%cf%84%ce%b1-%ce%bb%ce%b5%ce%af%cf%88%ce%b1%ce%bd%ce%b1-%cf%84%cf%89%ce%bd-%ce%b1%ce%b3%ce%af%cf%89%ce%bd/#more-52280
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Transcrierea cuvantarii regretatului Parinte Athanasios Mytilineos
[Cateheza la Manastirea Komnineio din Larissa la 22-6-1997]
Astăzi, dragii mei, Biserica noastră îi cinstește pe toti sfinții, pe prietenii autentici ai lui Dumnezeu și pe adevăratii binefăcători ai credincioșilor. Ei sunt cei care, atâta timp cât au trăit, au crezut în Dumnezeu, au fost consacrati lui Dumnezeu. De aceea ei sunt primii născuți ai lui Dumnezeu care sunt înscrisi în cer. Și ei sunt întâi născuți, căci toți crestinii care se mantuiesc vor primi marea și singura moștenire, care este Împărăția lui Dumnezeu. Cei care vor fi primiti Împărăția lui Dumnezeu sunt numiți "întâi născuti".
Și s-a spus sfinților și mucenicilor, după cum consemnează Sfantul Ioan Evanghelistul în cartea Apocalipsei:
"Să se odihnească pentru o scurtă perioadă de timp", pana cand se nevoiesc frați și surorile din Biserica luptatoare.
Această "odihnă atât de scurtă" este timpul de la momentul în care au părăsit această lume până la învierea cea de obste a morților.
Scriptura îl numește "timp scurt". Și, de asemenea, arată că sfinții sunt adăugați continuu în mod constant Bisericii biruitoare. Până la sfârșitul istoriei.
Până la a Doua Venire a lui Iisus Hristos. Prin urmare, memoria sfintilor nu este de natură veche, din timpuri trecute, ci de natură continua și dinamică.
Toți sfinții sunt cei care au evitat cu discernamant relativitatea lumii și bunurile acestei lumi și au iubit pe Domnul Hristos mai mult decât creația și bunurile pe care Hristos Creatorul ni le-a dăruit. Și au avut această dragoste, credință profundă și devotament, caci am auzit citindu-se în pericopa apostolica de astăzi, din epistola către Evrei, a Sfantului Apostol Pavel:
"Au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți.
Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, și în munți, și în peșteri, și în crăpăturile pământului".
Și într-adevăr, lumea nu era vrednica de trairea sfinților. Căci lumea este departe de Dumnezeu. «Lume» în sensul imoralității, în sensul spiritual. Lumea cea care este ostila lui Dumnezeu. Ca spune Sfantul Apostol și Evanghelist Ioan:
"Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume".
Asta înseamnă să nu iubești toate acele forme care te îndepărteaza de harul lui Dumnezeu. Asta e lumea. Nici măcar ceea ce există în lume nu este menit pentru a ne atasa de această lume. Și cu siguranță nu se refera la natura in sine, la frumusetea in sine, cu siguranță nu se refera la oameni. Dar această nuanta – o voi spune a treia oară – trebuie avuta in vedere, cea care ne indeparteaza de harul lui Dumnezeu. Și atunci vei ramane în picioare. Și vei putea sta treaz, până la sfârșitul istoriei. În acest sens "Nu vom iubi lumea". Este uimitor. Căci cel ce iubește lumea are partasie cu lumea - cu pofta ochilor, trufia vietii si pofta trupului!
Și chiar dacă lumea nu este vrednică de sfinți, lumea are mare nevoie de sfinți. Prezența sfinților tine lumea și dă sens existenței lumii. Dacă nu ar fi fost sfinții, lumea nu ar fi avut niciun motiv să existe. Sfintii Părinți ne spun acest lucru în mod clar. Pentru că de multe ori o spunem și noi: "Cum de ne mai ingaduie Dumnezeu? Cu atât de multe păcate?" Dacă lumea există, se mentine pentru sfinții care inca mai există. Da.
Așa cum Dumnezeu mai tinea inca Sodoma, căci acolo locuia Lot, nepotul lui Avraam, care era neprihănit. Deci vedeți că lumea de fapt - desi ea nu știe - are
nevoie de sfinti, sfintii sunt cei care sustin existenta omenirii.
Este nevoie de prezența sfinților în viață, adică a credincioșilor traitori, care sunt daruiti lui Dumnezeu, si oricât de mult ar întoarce lumea spatele sfinților, rugaciunea, înțelepciunea lor și scrierile lor folositoare sunt sarea care susțin lumea.
De asemenea, minunată, mare și folositoare pentru lume este prezența sfintelor moaște ale sfintilor.
Moaștele sau cum se spune rămășițele, literalmente, cele care raman, o rămășiță. Ce a mai rămas. Din ce? Dupa moartea unui om, carnea se topește în mormânt. Oasele rămân. Oasele se numesc relicve, rămășițe. De aceea spunem ca ceea ce este în sicriu se numesc moaște. Osemintele care rămân.
De ce? Căci omul nu este complet în sicriul său. Sufletul lipsește. Astfel, literalmente, ne referim la sfintele moaște, adică la oasele sfinților care au rămas și pe care, desigur, nu devin stricacioase.
Un teolog ortodox al nostru, pentru a intelege care sunt sfintele moaste, Sfantul Nicolae Cabasila, Tesaloniceanul, ne lamureste cu o rugaciune minunata catre Domnul Iisus Hristos, referindu-se la moastele sfintilor. Am această rugăciune în fața mea. Voi lua doar două sau trei citate din această rugăciune. Cu această evlavie pentru sfintele moaște, putem vedea aceste câteva repere.
În moaștele sfinților găsim multă teologie. Da. Multă teologie. Iar această teologie provine din Taina Întrupării. Știți că poporul nostru, poporul nostru ortodox, are o astfel de naivitate.... Dar poporul știe prea multe lucruri care nu sunt din cunoaștere teologica; ci din intuiție! De exemplu, dacă spunem că am adus aici o icoană făcătoare de minuni, a Maicii Domnului din Muntele Athos, de exemplu. Sau moaștele unui sfânt. Știți câți oameni se vor aduna? Dacă întrebi lumea aceasta, de ce au venit, ei nu știu ce înseamnă sfintele moaște, nici o icoană făcătoare de minuni. Fie că este vorba de Preasfanta Fecioara Maria sau de un sfânt. Oamenii simplii nu cunosc teologie. Astfel, Ortodoxia este traita cu un sens și cu un sentiment și ca o intuiție in poporul nostru. Nu este suficient. De asemenea, trebuie să avem si cunoștințe.
Deci, astăzi, prin dragostea voastră, vom încerca să spunem ceva, care sunt sfintele moaște. Luând, așa cum v-am spus, ca ghid rugăciunea - fragmente, desigur - din Sfântul Nicolae Cabasila. Și am spus că contine teologie, pentru că de aici se observa Taina Întrupării.
Cabasila scrie:
"Și fara sa golesti cerurile de slava Ta - rugăciunea se adresează lui Hristos, - ai venit la faptura Ta fără a fi dezbracat de Dumnezeire, ai venit aici pe Pământ, la extrema noastră saracie.
Nu voi analiza. Sunt unele lucruri care sunt foarte, foarte caracteristice...
și căzuti fiind noi Tu ai imbracat natura noastra căzută, ai devenit pentru noi învierea, restaurarea, răscumpărarea și viața, curatind trupul nostru cu Trupul Tău, – căci Cuvântul lui Dumnezeu fiind Te-ai facut Om, cu sufletul, cât și cu trupul, sufletul nostru, l-ai sfințit și ai omorât moartea cu moartea Ta, moartea noastră ai distrus-o, ai desființat-o și cu îngroparea Ta
ne-ai adus nestricaciune, cu Milosardia Ta de nedescris.
Și într-adevăr suntem mădulare ale trupului lui Hristos. Nu-L imbracam pe Hristos când primim Euharistia, ci Hristos ne imbraca. Și El ne face madulare, membri ai Trupului Său. La fel și sfinții, sunt uniți pe deplin cu trupul lui Hristos. Așa se creează așa-zisa indumnezeire dupa har a sfinților atâta timp cât ei trăiesc.
Hristos a spus-o:
"cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă."
Cum asa? Așa cum Hristos a fost transfigurat, S-a schimbat la Fata intru Slava, pe Muntele Tabor. Da. Și acestea reprezinta doar arvuna, este o rasplata în avans. Și vedem aceste lucruri la atâția sfinți, chiar și in viața lor istorica.
Dar Apostolul Pavel scrie următoarele:
"Că suntem mădulare ale trupului lui Hristos – ceea ce v-am explicat – și că suntem, de asemenea, templu al Duhului Sfânt".
Biserica este caracterizata prin două lucruri, prin două dimensiuni, am mai spus la Rusalii.
Prin ce anume?
Biserica are două temelii. Trupul lui Hristos, care suntem noi crestinii ortodocsi... si permiteți-mi să spun cuvântul materie. Pentru că atunci când spunem trup, ne referim la materie. Ei bine, o substanță. Și încă o dimensiune - Duhul Sfânt. Dimensiunea pneumatologică; căci Duhul Sfânt vine pe capetele oamenilor care participa în Foisorul de Sus, la slujba Liturghiei, care este prin excelenta Trupul lui Hristos.
Știți cât de mult se vorbește în zilele noastre despre persoană, despre față... Fața este cu adevărat evidențiată și nu se pierde niciodată, nu-și pierde autonomia, proprietatea, conștiința de sine vreodată, în curgerea secolelor și nici după moarte. Niciodată. Duhul Sfânt, deci, ca temelie a Bisericii vine să păstreze trupurile ca sa nu intre in stricaciune.
Veți fi auzit, știți, că în Grecia există aproximativ 500, 600 de secte, cele mai multe dintre ele fiind din țările orientale.
Ele sunt evidentiate în ultima vreme, au lucrari publicate...
- Cum asa?! Lucruri, ciudate...! - că atunci când omul moare, după credințele acestor oameni, se ajunge in Nirvana. Nirvana va sa insemne odihna. Avem și un scriitor, un scriitor vechi, care avea porecla Nirvana. Apoi... ce este Nirvana? Este o odihnă a sufletului. Nu există nici o mențiune despre trupurile lor. Dar atunci odihna este impersonala. Sufletul nu este conștient. Sufletul nu stie de iubirea persoanei.
Dar atunci, oricâtă fericire as avea, dacă nu am conștiință de sine, fie că în iad mă trimiți, fie în Rai mă trimiți, nu are nicio valoare. Nicio valoare. Aici in Ortodoxie ne menținem conștiința de sine, ne menținem fața, chipul. Și în această lume încă. Stim cine a fost Pavel, de exemplu! Nu avem dubii ca ar fi fost cumva altul... A fost un fariseu. Sau cine a fost atunci? Cine l-ar putea identifica astăzi pe Pavel, daca ar fi "reincarnat" in alt trup? Dar Pavel
și-a păstrat numele, trupul, fața, chipul în Iisus Hristos și în Duhul Sfânt. Pentru a putea vedea ce mare lucru este acest lucru in Ortodoxie.
Deci suntem un templu al Duhului Sfânt. Și Apostolul Pavel spune:
"Voi locui în ei..."
Și uimitor știi ce este? Suntem un templu al Duhului Sfânt! Ce anume? Sufletul nostru? Trupurile noastre? Ambele. Atât sufletele noastre, cât și trupurile noastre sunt locuința Duhului Sfânt. De ce? Căci omul este suflet și trup împreună. Dacă moartea le desparte, ele se vor reuni din nou. Când? La învierea cea de obste.
Omul va ramne întotdeauna persoana. Așa cum mă vezi și te văd. Și vom vedea fața Domnului Iisus Hristos în Împărăția Sa cu ochii noștri umani și vom vedea natura Sa umană. Persoana Sa. Da. Asta inseamna sa fie mantuit un om. Despre asta este vorba în mântuire, atunci cand crestinul ortodox este mantuit. Chiar si în iad omul va avea persoana lui; numai că va fi în iad... Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
"Nu atat de chinurile iadului te vor apasa, cat tristetea că nu vei avea acolo vederea acelei Fețe intru Slava a Mantuitorului Hristos".
Unirea care s-a realizat între cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea omenească, se realizeaza și in cazul sfinții.
Ei pot muri, trupurile lor pot fi în mormânt și sufletele lor în Rai, dar Duhul Sfânt este unit atât cu trupul care se află în mormânt, cât și cu sufletul care se află în Rai.
Pentru ca moaștele unui sfânt sunt unite cu Duhul Sfânt inca din viața prezentă. De aceea lucrează minuni.
Căci devine – voi spune prin comparatie – purtătorul material, prin oase, moaște, devine purtătorul material al Duhului Sfânt. Ati auzit? Purtătorul material. Prin rugaciune. Binecuvântam, untdelemnul, si uleiul devine purtătorul material al harului Duhului Sfânt. Și așa mai departe, avem și Marele Mir, cu care suntem unși dupa ce suntem botezați. Purtătorul material al Duhului Sfânt, prin care primim harul. De aceea, moaștele sfinților lucrează minuni. Deși sufletul nu este prezent. Deși sunt numai oasele goale. Dar acestea sunt moaștele sfinților.
Sfantul Nicolae Cabasila mai spune: "Si ne-ai lasat harul lucrator prin sfinti, aici pe Pamant, pentru propria noastra mangaiere". Să ne mângâiem, să ne pocaim.
De aceea lumea, dacă aude de moaște...
Când acea femeie cu scurgere de sânge s-a apropiat de hainele Domnului Hristos, în Evanghelia de la Luca, ea a spus: "Mă voi duce să mă ating de marginea hainelor Sale, adică de poale, în josul veșmântului, și ma voi face bine ".
De îndată ce s-a atins, s-a facut sanatoasa. Ce putere a fost trimisa prin aceasta atingere? Era doar o haină, o haină pe care o purta Hristos. Ce a spus Hristos? "Cine s-a atins de Mine? / De Mine", spune El, "ca știu că puterea harului a plecat de la Mine." Deci harul izvoraste din Trupul lui Hristos ca o forță și trece prin veșmintele Sale. De la Dumnezeu vine harul si trece la Firea umană indumnezeita a lui Iisus Hristos, care devine izvorul harului pentru toti oamenii.
Despre Apostolul Pavel.... Știți, în Efes, de exemplu, a stat vreo trei ani și ziua lucra la războiul de țesut.
Ei bine, avea o față de masa, un șorț avea batistele care cu isi ștergea sudoarea...
Cine era bolnav si se atingea de batista cu care isi stergea sudoarea, de șorțul de la locul de muncă, bolnavii, demonizatii, se vindecau prin aceasta atingere.
De asemenea Sfanta Scriptura ne spune că "numai umbra lui Petru – umbra! — dacă atingea un bolnav — într-o piață, erau bolnavi — numai umbra lui daca atingea pe bolnavi, bolnavii se faceau sănătoși"...
Aici, dragii mei, avem niște lucruri uimitoare.
Si asa putem înțelege ce inseamna moaștele sfinților.
Slava celor încununați de harul Duhului Sfant!
Τα Λείψανα των Αγίων. | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
https://tasthyras.wordpress.com/2022/06/18/%cf%84%ce%b1-%ce%bb%ce%b5%ce%af%cf%88%ce%b1%ce%bd%ce%b1-%cf%84%cf%89%ce%bd-%ce%b1%ce%b3%ce%af%cf%89%ce%bd/#more-52280
Va stimez si va imbratisez cu caldura!