Probabil că nimeni nu conștientizează mai bine decât americanii cât de important este să poți controla Justiția până la un anumit nivel. Dovadă implicarea directă a FBI și a Casei Albe în lupta anti-corupție din România, cu o mini-armată de magistrați care și-au arătat disponibilitatea de a fi coordonați de la Washington. În schimbul unor avantaje pe persoană fizică, bineînțeles.
Mascarada condamnării lui Donald Trump arată fără tăgadă că Deep State-ul democrat trage sforile în Justiție cu ajutorul unor ”filantropi” ca George Soros, sponsor transparent al multor procurori.
În politică, foarte puțini lideri sunt imaculați. Tocmai de aceea diferența o face acuzarea. Procurorii și agenții FBI – brațul armat al puterii de la Casa Albă, au posibilitatea de a distruge foarte eficient imaginea oricărui politician aflat în vizorul democraților. Bineînțeles, aceeași oameni ar putea, teoretic, să se îndrepte împotriva administrației Biden, dacă Trump revine la Casa Albă. Însă democrații sunt acum prea disperați să se agațe de fotoliile lor și ignoră potențialul risc din viitorul apropiat.
Orice procuror are o multitudine de instrumente pentru a scoate ”dovezi” din piatră seacă sau dimpotrivă, pentru a mușamaliza dosare în care realitatea se vede cu ochiul liber. Un dosar prost instrumentat în mod intenționat devine, astfel, temelie trainică în decizia de achitare a judecătorilor. Cel mai recent exemplu din România este al fostului ministru Adriean Videanu, achitat în dosarul delapidării Romgaz.
Dubla măsură a Justiției poate fi ușor remarcată în cazul inculpaților bogați, în comparație cu cei fără posibilități materiale. Compania Pfizer, spre exemplu, a plătit de-a lungul anilor daune de miliarde de dolari în cadrul unor procese penale, fără ca măcar un singur director responsabil cu escrocheriile să fie condamnat.
În cazul politicienilor, se observă în ”lumea civilizată” cum Justiția pare să fie acaparată în mod special de partidele de stânga. Democrații în SUA ori social-democrații în România (liberalii au fost o excepție, grație parteneriatului cu Ambasada SUA). Vorbim despre puterea aflată în relații intime cu aparatul bugetar, deci inclusiv cu magistrații. Condamnările unor lideri de drepta ca Sarkozy (Franța), Berlusconi (Italia) sau Trump (SUA) arată destul de limpede tendința Justiției de a se subordona stângii progresiste.
Dubla măsură este de necontestat. Justiția s-a străduit la fel de tare să-l înfunde pe Trump, pe cât se chinuie acum să-l scoată basma curată pe Hunter Biden. Spre deosebire de așa-zisele aventuri amoroase ale lui Trump cu starlete porno, în cazul familiei Biden vorbim despre acuzații extrem de grave, cu milioane de dolari primite drept șpagă din afaceri cu magnați ucraineni și chinezi. Apropo de chinezi, Partidul Comunist tocmai și-a manifestat dorința ca Joe Biden să câștige un nou mandat, din motive evidente. De altfel, până și Moscova pare să-l reconsidere pe Biden ca fiind mai adecvat în calitate de președinte, în condițiile în care Trump și-a nuanțat părerile despre continuarea războiului din Ucraina.
Europa a preluat cu entuziasm modelul american de ”justiție”. Stânga progesistă (aka globaliștii) beneficiază de protecția absolută a magistraților. Cel mai celebru dosar este Pfizer-Ursula, mușamalizat de eroina anti-corupție Laura Codruța Kovesi. În eventualitatea, puțin probabilă, în care UE ar fi condusă de un politician de dreapta ca Viktor Orban, cu siguranță d-na Kovesi i-ar acorda o atenție deosebită. Iar dosarul lui Orban ar ajunge cu celeritate pe masa judecătorilor. Nu degeaba Ungaria a refuzat să recunoască legitimitatea Parchetului European.
Altfel, trecând peste show-ul de televiziune prilejuit de procesele penibile din Statele Unite, este foarte posibil ca Trump să primească vânt în pânze în postură de victimă. Rămâne însă întrebarea dacă odată revenit la Casa Albă va fi capabil să instaureze pacea sau vom avea și mai mult război. Inclusiv în zona Taiwanului.
Parteneriat Opoziția
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Excelent articolul domnului Adrian Onciu!