Încă un termen limită a fost depășit fără ca Nicușor Dan să ne explice, pe larg, ce probe au stat la baza anulării alegerilor. Totuși, președintele țării nu s-a sfiit să meargă la Bruxelles cu un dosar în rucsac, întocmit la cerere de procurorii obedienți, pentru a-i asigura pe birocrații care conduc Uniunea că România rămâne un stat de drept. Iar CCR a acționat strict în litera legii. 

A trecut mai bine de un an și instituțiile noastre de forță încă se străduie să demonstreze intervenția brutală a Moscovei în procesul electoral din 2024. Până să găsească probe concrete, am aflat din gura președintelui CCR, Simina Tănăsescu, că de fapt principalele trei motive ale anulării alegerilor nu au legătură cu Rusia. Și sunt ”ancorate direct în Constituția României”. Evident, cum ar fi putut să încalce Constituția taman judecătorii trimiși să vegheze la respectarea prevederilor ei? 

Cu un tupeu demn de veniturile salariale obținute extrem de facil, d-na Tănăsescu ne-a explicat la TVR, într-un limbaj de lemn specific, că primul motiv luat în considerare de CCR a fost ”încălcarea drepturilor electorale ale alegătorilor”. Cinic, nu-i așa? Drepturile noastre electorale nu au fost încălcate flagrant prin lovitura de stat din decembrie 2024, ci printr-o campanie masivă de dezinformare și manipulare. De parcă ”dezinformarea și manipularea” nu ar intra în fișa postului oricărui politician. Candidații la președinție de asta s-au înscris în cursa electorală, ca să ne aburească să le dăm votul. Ei dezinformează și manipulează după cum îi duce capul, unii cu real talent, alții dezastruos. Iar la final avem un singur câștigător. Primul argument al Siminei Tănăsescu este fals și pueril. 

Apoi, șefa CCR pretinde la modul absurd că ar fi fost încălcat ”dreptul de a fi ales al celorlalți candidați”, cu trimitere directă la un singur politician. Simina Tănăsescu afirmă, cu maxim tupeu, că Georgescu a beneficiat de ”o promovare agresivă și netransparentă”, care a încălcat principiul egalității de șanse. Iar ceilalți candidați ar fi fost dezavantajați grav. De parcă ar exista în Constituția României sau în legile electorale un prag acceptabil al promovării candidaților, dincolo de care publicitatea devine ”agresivă” și ”netransparentă”. Oare reclama prin intermediul miilor de panouri publicitare cu cartea generalului Ciucă nu a fost ”agresivă”? Oare este ilegal și ”netransparent” ca milioane de români să distribuie clipuri video cu Călin Georgescu? 

În fine, cel de-al treilea ”argument forte” al CCR, relatat de Simina Tănăsescu, face trimitere la ”nerespectarea flagrantă a regulilor de finanțare a campaniei electorale”. Judecătorii CCR spun că a existat o finanțare ascunsă (din surse nedeclarate), inclusiv cheltuieli masive online care nu au fost raportate legal. S-a făcut trimitere la un ”salt spectaculos” în campanie fără cheltuieli vizibile și justificate. Cu alte cuvinte, CCR refuză să accepte că există și fenomenul voluntariatului în campania electorală din partea unor fani ai lui Călin Georgescu, care l-au promovat pe banii lor. Doamna judecător Tănăsescu ar fi preferat, probabil, comportamentul lui Nicușor Dan, care nici până în ziua de astăzi nu ne-a lămurit de la cine a primit donațiile de milioane de euro. 

Una peste alta, am avut de-a face cu o nouă încercare stângace, penibilă, de justificare a loviturii de stat din decembrie 2024. 

Până va reuși Nicușor Dan să se lămurească pe deplin cum a fost cu ingerința rușilor în alegeri, Călin Georgescu va rămâne, din nefericire, principala victimă a unor interese de stat majore, care au legătură directă cu războiul din Ucraina.

 

Parteneriat OPOZIȚIA