Netanyahu: ”Biblia spune că există un timp pentru pace și un timp pentru război. Acesta este un timp pentru război”.

O fi războiul calea cea mai scurtă către pace și Noua Ordine Mondială? Pare că da. Altfel, rămân foarte greu de explicat atât eșecul negocierilor premergătoare conflictului din Ucraina, cât și atacul ”surpriză” asupra Israelului, din 7 octombrie.

Unii observatori își freacă deja palmele: vom avea un învingător cert, fie Occidentul colectiv, fie BRICS+. Din start merită să subliniem că un învingător ar putea fi, din punct de vedere militar, doar pe ruinele fumegânde ale planetei. Este exclus. Așa că miza rămâne una economică.

Fanii Occidentului Globalist speră că sancțiunile și alte jocuri de culise vor îngenunchea Rusia și vor tăia avântul Chinei. Într-un astfel de scenariu (puțin probabil pe termen mediu și scurt) Europa va trage în continuare la căruța Statelor Unite, iar coloși financiari ca Vanguard și Blackrock vor cumpăra și ce-a mai rămas din suveranitatea coloniilor de pe continent.

Colapsul Occidentului Globalist, posibil în principal prin căderea bursei și a dolarului, ar fi catastrofal pentru europeni. Ne-ar trimite într-o sărăcie cruntă, incomparabilă cu orice criză trăită până acum. Sentimentele multor cetățeni în legătură cu potlogarii de la Washington și Bruxelles justifică, într-o oarecare măsură, poziționarea în sprijinul Axei Răului. Totodată, face abstracție (la modul sinucigaș) de urmările potențialului colaps economic în partea occidentală a lumii. Adică acolo unde trăim, unde avem prieteni, case și familii.

Căderea bursei și a dolarului va avea consecințe foarte grave și în restul lumii. Așa că-i puțin probabil ca rușii și chinezii să ne întindă o mână de ajutor. Va trebui să o luăm de la zero, în timp ce lideri ca Von der Leyen, Scholz sau Biden cu siguranță vor găsi o modalitate de a trăi, în continuare, lipsiți de orice griji.

Unii ar putea spune că sărăcia nu ar trebui să ne sperie. Și că putem clădi o lume mai bună, o Europă a națiunilor, pe ruinele lăsate în urma conflictului dintre cele două mari blocuri. Alții pretind că ar fi de preferat să evităm colapsul economic și să încercăm o schimbare ”din mers”, mult mai puțin dureroasă (dar, inevitabil, cu șanse discutabile de izbândă).

Ceea ce rezultă cu claritate este că ni se flutură Axa Răului prin fața ochilor, ca pe o sperietoare, pentru a fi împăcați cu ideea că singura soluție ar fi sprijinirea Axei Binelui. O diversiune, evident. Axa Binelui este formată în esență din oameni, nu din țări. Iar deocamdată are la butoane potlogari. Așa că mai degrabă o putem numi, fără a da greș, Axa Malefică.

Ceea ce îi bulversează pe mulți simpli cetățeni este poziționarea celor două Axe față de instituțiile globaliste și Agenda 2030. În ciuda conflictelor armate, există în continuare o ”unitate în cuget și-n simțiri” în raport cu directivele trasate la Davos. O putere suprastatală ignoră morții și răniții de pe front pentru a-și continua, nestingherită, planul bineștiut. Poziționarea Rusiei și a Chinei, inamicii lumii unipolare, în raport cu fake-ul ”încălzirea globală”, implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă și participarea fără ezitări în cadrul programelor OMS (instituție controlată de Bill Gates) rămân absolut de neînțeles.

Discursul lui Alexei Overchuk, viceprim-ministru al Federației Ruse, în cadrul unei recente sesiuni ONU, pe 18 septembrie 2023, este elocvent în ceea ce privește dorința Kremlinului (la pachet cu statele Uniunii Economice Euroasiatice) de a implementa fără crâcnire Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. Aceleași obiective la care președintele Iohannis, de pildă, a punctat în proporție de peste 60 la sută.

Soluția ar fi să nu așteptăm ”mântuirea” de la niciuna dintre Axe. Inamicul nostru este suprastatal și, tocmai de aceea, atât de dificil de învins.

Opoziția.net