Spuneam ieri, într-un mic comentariu, că în pofida parteneriatului strategic dintre USA și UE, Casa Albă se comportă cu europenii mai rău decât o făcea cu sclavii de pe plantațiile de bumbac.
În ultimii trei ani, Statele Unite și-au bătut joc de Europa la fiecare pas. Ne-au umilit mai întâi cu pandemia, printr-o mascaradă la nivel planetar menită să umple conturile Big Pharma. Apoi au folosit pretextul abracadabrant ”Vin rușii peste noi!” pentru a ne batjocori ca pe ultimii papagali din curtea școlii: 1) ne-au tăiat sursele de energie ieftină ca să ne bage pe gât GNL-ul de 3-5 ori mai scump și 2) ne-au impus o cursă a înarmării fără precedent, sub forma unei taxe de protecție. Taxa de șmecher, cum ar veni.
Poate că am fi avut parte de un tratament mult mai respectuos din partea Clanului Cămătaru.
Bătaia de joc continuă în același ritm. Fără a se consulta cu partenerii strategici de la Bruxelles, neoliberalii lui Biden au trecut prin Congres așa-numita Lege privind reducerea inflației (IRA), votată în august anul trecut. Deși inițial oficialii UE au salutat inițiativa ca fiind ”un pas în direcția corectă pentru atenuarea schimbărilor climatice”, la o citire mai atentă europenii și-au pus mâinile-n cap.
Au realizat că legea le oferă investitorilor americani în industria ”verde” (în principal, industria auto) avantaje nete în raport cu omologii lor din Europa. Vorbim, practic, despre o lege discriminatorie față de companiile ”frățești” din UE care, în paranteză fie spus, acum pun umărul din plin la efortul american de război cu Rusia.
Legea adoptată de Congres include scutiri fiscale masive și subvenții de stat în valoare de 367 de miliarde de dolari pentru a stimula producția internă de vehicule electrice, panouri solare și baterii. UE consideră acum că aceste subvenții sunt contrare concurenței loiale, iar majoritatea producătorilor de vehicule electrice și-ar putea reloca producția în SUA. În prezent, peste 25% dintre mașinile electrice sunt produse în Europa, în timp ce doar aproximativ 10% au ștampila ”made în SUA”.
Mega-companiile din industria de mașini din Germania, spre exemplu, își gândesc strategiile la nivel global. Calculul e simplu: devenim necompetitivi față de americani. Pierdem piețe de desfacere, clienți și, în consecință, miliarde de euro. Nu ne putem permite luxul ăsta. Și atunci soluțiile rămân doar două: cerem subvenții de la Bruxelles sau ne mutăm cu fabricile în America, acolo unde ”partenerii strategici” au descărcat căruța cu bani de la buget, în totală desconsiderare față de interesele economice ale UE.
Problema e că Europa deja a cheltuit sume imense cu pandemia, apoi cu energia scumpă luată de la americani, cu compensările de facturi, cu integrarea refugiaților din Ucraina, cu ajutorul imens furnizat Kievului sub formă de bani cash și, nu în ultimul rând, cu înarmarea fără precedent. Subvențiile din industria verde ar veni să pună capac peste niște cheltuieli deja sufocante. Ca să nu mai vorbim despre problemele din sectorul bancar, unde oricând ne putem aștepta la un colaps.
Săptămâna viitoare, liderii naționali vor veni în capitala belgiană pentru un summit al UE, unde vor discuta despre cum să facă economia europeană mai competitivă (în ciuda comportamentului incalificabil al partenerilor strategici).
Este de așteptat ca politicienii să ceară mai mulți bani sub formă de ajutoare de stat. Iar asta ar însemna alte împrumuturi împovărătoare și dezavantaje pentru statele mici din UE, care vor beneficia prea puțin de miliardele date drept pomană. Industria verde va merge în continuare la turație maximă, în detrimentul unor investiții fundamentale legate de infrastructură, sănătate și, mai ales, educație.
Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani am eu grijă. Un proverb cum nu se poate mai actual dacă ne referim la relația cu administrația Biden și globaliștii din preajmă.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.