Armata României a fotografiat un aparat de război din minim trei unghiuri, l-a lovit cu tunul unui avion de vânătoare, l-a detonat cu scafandri și a spus public ce avea înăuntru. Singurul lucru pe care nu l-a spus este proveniența dronei: rusească sau ucraineană?
Joi dimineață, echipajul unei nave comerciale a semnalat un obiect plutitor la optzeci de mile marine est de Constanța, în zona economică exclusivă, la câteva sute de metri de platforma Neptun Alpha. Abia șase ore și jumătate mai târziu, un F-16 a tras trei rafale cu tunul de bord și nu a reușit să distrugă ținta. Scafandrii de deminare ai Forțelor Navale au terminat treaba după ce au lipit de epavă niște dinamită, cu mâna.
Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, a scris pe Facebook, la prânz, că drona ”era încărcată cu explozibil”. Douăzeci și două de minute mai târziu a șters mențiunea. Între timp anunțase două aparate, apoi unul singur. Seara a revenit și a reconfirmat explozibilul, explicând că datele descărcate din sistemele de urmărire ale avioanelor lămuriseră încurcătura. Cât a stat afirmația online, a ajuns la Bruxelles, iar Ursula von der Leyen a citat-o ca fapt și a vorbit despre ”război hibrid”. A dat de înțeles că rușii au acționat, fără să o spună direct, ca în alte ocazii.
Singura certitudine pe care ministrul nu a retras-o niciodată a fost una negativă. ”Am primit confirmarea oficială că nu este de proveniență ucraineană”, a scris el, sprijinindu-se în întregime pe cuvântul Kievului. Președintele Nicușor Dan a mers mai departe și a condamnat ”intensificarea acestor tipuri de incidente iresponsabile din partea Federației Ruse”, înainte ca vreun specialist român să fi confirmat ceva. Atribuirea a venit de la Cotroceni, iar Statul Major a tăcut.
Ministrul Miruță știe însă foarte bine să numească tipul de dronă, și a dovedit-o de trei ori în opt luni.
Acum zece zile, tot lângă Neptun Deep, două aparate de zbor în derivă au fost detonate de aceiași scafandri. Comunicatul a numit tipul, iar viceamiralul Mihai Panait a ieșit public în mai puțin de treizeci și șapte de ore ca să explice că erau Gerbera și că ”se știe că sunt de producție rusească”. Erau drone aeriene, căzute în apă. Cam atât au avut rușii în apele noastre: momeli ieftine purtate de curenți și resturi adunate de pe plajă.
Dronele marine sunt cu totul altceva, și au avut întotdeauna nume.
Iarna trecută, la treizeci și șase de mile de Constanța, militarii de la Centrul 39 Scafandri au inspectat un obiect plutitor, iar ministerul a comunicat că ”era un vehicul de suprafață fără pilot (dronă maritimă) de tip Sea Baby”. Sea Baby este produsul serviciului ucrainean SBU. A doua zi, SBU a dezmințit sec, susținând că ”nicio dronă marină «Sea Baby» nu a fost pierdută”. Bucureștiul nu și-a retras identificarea nici până astăzi.
La începutul verii, o dronă s-a autodetonat într-o dană din Portul Constanța, lângă niște rezervoare mari de petrol. Kievul a recunoscut atunci că pierduse controlul a patru aparate Sargan-3000, iar ministerul a publicat răspunsul integral pe site-ul propriu. Comandantul de navă Mihai Radu a demontat public versiunea derivei, observând că ”un timer nu se pune pe ceva care plutește pasiv pe valuri”.
Aceiași scafandri, aceleași proceduri, același catalog de drone. Joi, lângă o investiție de aproape patru miliarde de euro care ar urma să dubleze producția de gaze a României, experții MApN nu au spus nimic.
Marea Neagră are, sub două sute de metri, un strat fără oxigen unde nu trăiește nimic și unde epavele se păstrează intacte timp de secole. Acolo a coborât informația despre tipul acestei drone. Se conservă perfect, doar că nu o mai vede nimeni.
Tipul de dronă contează enorm fiindcă vorbește de la sine despre intenția celui care a lansat-o. Kievul duce de mult o campanie împotriva a tot ce înseamnă petrol și gaze în Marea Neagră, de la petroliere la terminalele din Novorossiisk, lovite din nou săptămâna trecută. Moscova arde ce prinde din infrastructura energetică ucraineană. Neptun Deep este singura piesă mare din regiune care nu aparține niciunei tabere și care, odată pornită (teoretic în 2027), modifică prețul gazului în Europa.
Cine ar fi câștigat dintr-o explozie acolo merită întrebat cu voce tare, întrucât răspunsul trece, inconfortabil, prin toți cei care vând gaz Europei astăzi. În 2026, aproape trei pătrimi din gazele naturale importate de UE sunt furnizate de trei țări: Norvegia (cu 37 de procente), Statele Unite (26) și Algeria (13). Oficialii de la Bruxelles au stabilit că blocul comunitar va renunța complet la gazul rusesc (în prezent, importat în proporție de 12 la sută) până cel târziu în noiembrie 2027. La întrebarea ”Cine dintre exportatori ar fi avut interesul și capacitatea de a lansa un atac cu drone asupra Neptun Deep”, răspunsul se scrie singur.
Un ministru care ar fi găsit o dronă rusească nu ar fi stat pe gânduri nicio clipă. Ar fi fost cea mai bună zi a diplomației românești din ultimii ani, cu dovada tehnică pe masă, aliații NATO alertați și banii europeni pentru apărare antidronă la orizont. Tăcerea vorbește aproape de la sine.
Au avut fotografiile, au avut epava, au avut oamenii care știu să citească o carenă. Din tot dosarul, singurul lucru care nu se explică prin nimic este că au ales stratul din Marea Neagră fără oxigen.
ZIUA 2 / Campania de strângere de fonduri ”10 zile de donații pentru 100 de zile de Opoziție” continuă. Amănunte, aici.


Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Daca nu apuca nimeni sa le filmeze sau fotografieze, sunt aruncate in aer si catalogate ca drone rusesti, ca asa e moda.