Citesc, în libertatea.ro, un articol cu titlu apocaliptic: „Extrema dreaptă din România își serbează azi centenarul, glorificându-și noii și vechii „eroi”. Din stradă în Parlament, ne întoarcem în anii ’20?”.

Articolul îmi face onoarea de a mă nominaliza și pe mine pe lista antisemiților fioroși, alături de profesorul Ion Coja sau parlamentarul Sorin Lavric. Singurul lucru folositor în articol este, după părerea mea, informația din prima jumătate de frază a textului: „Pe 4 martie se împlinesc 100 de ani de la înființarea Ligii Apărării Național-Creștine (LANC)”. Mulțumesc pentru informație, nu știam. Sau, mai exact, nu am stat să mă gândesc la asta. Pentru mine, 4 martie înseamnă cutremurul din 1977.

„Momentul este celebrat în multe medii, unele direct conectate la politica parlamentară din România” – detaliază articolul. În care medii, stimată autoare? Concret, în care medii, că eu n-am găsit? În orice caz, ați făcut un mare serviciu nostalgicilor Ligii Apărării Național-Creștine (LANC) care uitaseră de această dată (presupunând că printre cititorii de Libertatea există așa ceva).

Autoarea textului este Adina Marincea (foto-captură mai jos), „cercetător la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și doctor în Comunicare”, după cum e prezentată sub semnătură. Nu știu dacă are legătură cu căpitanul Ovidiu Marincea, fost jurnalist la Realitatea Tv, actualmente purtător de cuvânt al SRI, dar n-ar fi exclus, mai ales că Institutul Wiesel și Serviciul Român de Informații sunt oarecum înrudite…

Prima observație pe care aș face-o este că site-ul pe care a publicat articolul este inadecvat demersului: textul este prea lung pentru cititorii de Libertatea, care sunt obișnuiți mai mult cu pozele. Deci, din punct de vedere al comunicării (în care ziceați că sunteți doctor) este un eșec.

În al doilea rând, morga textului e subminată de trimiteri specifice tradiției ziarului, care întrerup lectura și așa dificilă: „Andreea Perju nu vrea să rămână singură după divorț: „Nu vreau să mă duc la mănăstire. Nu m-am despărțit ca să mă călugăresc”; „Anamaria Prodan îi transmite lui Laurențiu Reghecampf că îl așteaptă acasă: „Este dorința mea și a copiilor”; „Dintr-o relație abuzivă se fuge, nu se pleacă” etc. Nu prea cadrează, nu?

În privința fondului, domnișoară/doamnă/tovarășă, vă las pe mâna cititorilor de CERTITUDINEA, să vă judece. Ei sunt familiarizați cu textele lungi, pe care le și citesc. Și sunt și mai documentați în privința lucrurilor despre care dumneavoastră nu știți nimic, dar despre care scrieți cu inconștientă îndârjire. Vă ofer, așadar, șansa unei confruntări reale cu cititorii.

Un singur lucru aș mai adăuga în încheiere, ca o sugestie pentru viitor: acele cuvinte din „Povestea porcului” de Ion Creangă, pe care soțul din poveste (care era ziua porc, iar noaptea prinț) i le adresează soției înainte de a o părăsi: „Dacă te-a învățat cineva, rău te-a învățat, iar dacă ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut!”…Lectură fructuoasă, tuturor!

Sursa: Certitudinea