Concret este vorba despre articolul 3 lit. p) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, modificat prin noua Lege a securității cibernetice 58/2023. Acesta are următorul conținut:

Art. 3. – Constituie amenințări la adresa securității naționale a României următoarele:

p) acțiuni derulate de către o entitate statală sau nonstatală, prin realizarea, în spațiul cibernetic, a unor campanii de propagandă sau dezinformare, de natură a afecta ordinea constituțională.

”Printr-o redactare ambiguă, acest articol ridică probleme de constituționalitate pentru că transformă în amenințări la securitatea națională (ce pot fi calificate și ca infracțiuni prevăzute de art. 404 cod penal) orice opinii, politice sau nu, prezentate publicului de oricine, persoană fizică, asociație sau partid politic, care candidează în alegeri, dacă aceste opinii contrazic sau ies din tiparul unei anumite linii „oficiale” de gândire trasată de autoritățile publice și, după cum se va vedea în continuare, supervizată de SRI.

Potrivit textului de lege în discuție, dacă ideile propagate de un candidat/partid politic conving electoratul, ele devin contrare ordinii constituționale, pentru că modifică rezultatul alegerilor, în sensul că nu vor mai fi votate aceleași partide de la putere, ci partidele ale căror idei au convins alegătorii. Cu alte cuvinte, cei care propagă idei contrare celor oficiale și, din această cauză, ar putea câștiga alegerile, trebuie considerați amenințări la securitatea națională.

Cine apreciază dacă o persoană, fizică sau juridică, oricare ar fi ea, inclusiv asociație sau partid politic, „dezinformează” sau face „propagandă”, în sensul echivocei „litere p)”, și, prin asta, afectează ordinea constituțională, adică securitatea națională? Desigur că SRI, care, când apreciază că „dezinformarea” sau „propaganda” pot afecta ordinea constituțională (de exemplu, pot afecta rezultatul alegerilor) solicită ICCJ emiterea unui mandat de supraveghere pe motiv de securitate națională (MSN). Rata aprobării de către ICCJ a cererilor de emitere a MSN variind, anual, între 99,99% și 100%, este evident că entitatea care decide dacă o persoană dezinformează sau nu ori face propagandă sau nu și prin asta periclitează securitatea națională este SRI.

Așadar, în viitoarea campanie electorală, SRI va fi instituția abilitată din România, conform noii legi, să decidă cine și ce are voie să spună, să blocheze site-uri, să cenzureze discursuri politice pe care le consideră „dezinformare” și în ultimă instanță, să decidă pe cine avem voie să votăm.

Raționamentul de mai sus nu este o simplă teorie, ci este o realitate exprimată explicit, într-un interviu recent, de un factor de conducere din SRI, respectiv de generalul SRI Anton Rog, șeful Centrului național Cyberint. Generalul SRI a ținut să sublinieze că până la introducerea „literei p)” [art. 3 lit. p din Legea 51/1991] nu era posibil ca discursul politic al partidelor de opoziție, care poate atrage voturi de la alegători, să fie calificat ca o amenințare la securitatea națională și și-a exprimat deplina satisfacție că din 2023 acest lucru a devenit posibil.

Cetățenii nu vor putea vota liber, pentru a alege un partid sau un candidat despre care consideră că îi reprezintă.

 

Ei vor putea alege doar dintre partidele sau candidații despre care SRI apreciază că „merită” să candideze, adică dintre partidele/candidații despre care SRI apreciază, după criterii proprii, că nu „dezinformează” sau fac „propaganda” în alegeri. Aceasta este o încălcare evidentă a dreptului la liberă exprimare prevăzut în art. 30 din Constituție, a dreptului la informație prevăzut de art. 31 din Constituție, a dreptului de vot prevăzut în art. 36 din Constituție, a dreptului de a fi ales prevăzut în art. 37-38 din Constituție, a dreptului de asociere prevăzut în art. 40 din Constituție.

Întrucât permite intruziunea masivă a serviciilor de informații, în special a SRI, în viața politică și în exercitarea mai multor drepturi (la liberă exprimare, la alegeri libere, la asociere), considerăm că art. 3 lit. p) din Legea 51/1991 intră în contradicție și cu prevederile art. 1 al. 3 și 4 din Constituție care garantează că România este un stat de drept, care funcționează în cadrul democrației constituționale” mai spune APADOR-CH, într-un comunicat difuzat azi pe siteul propriu.