În politică, "am avut numai motive de dezamăgire și de scepticism. De abia de astăzi încep să sper că se va schimba ceva în România", spunea Alex. Ștefănescu referindu-se la o inițiativă politică a lui Marian Munteanu, care "își propune să impună această valoare supremă: patriotismul. România este una dintre puținele țări din lume în care patriotismul este pedepsit. Cine declară că este patriot este persiflat sau chiar acuzat. Eu prin patriotism înțeleg un atașament sufletesc față de toți cei care trăiesc între granițele României: români, evrei, germani, unguri... Ca dovadă că avem această libertate de gândire - nedisciminatorie - este chiar faptul că am votat un sas ca președinte al României”, spunea scriitorul.

„Avem o țară frumoasă în care s-ar putea trăi mai demn dacă această aspirație n-ar fi zădărnicită de conducătorii actuali ai țării. Nu este un simplu pamflet politic ceea ce spun. Politicienii care ne conduc de multe ori își bat joc de noi și de țara noastră. Și aproape nimeni nu reacționează. Valori importante ale României se scurg ca și cum ar fi o hemoragie la nivel național. E trist că se întâmplă așa, că tinerii simt că n-au nici o șansă în propria lor țară. M-am bucurat foarte mult acum să aflu că s-a înființat un partid al patrioților și nu pot să nu fiu alături de cei de care ar fi alături și Mihai Eminescu", crede Alex. Ștefănescu, un cercetător al vieții lui Mihai Eminescu. „Eu scriu chiar acum o carte despre Eminescu și îi cunosc foarte bine gândirea lui. Își iubea foarte mult țara fără să fie xenofob, cum zic unii, încercând să sancționeze patriotismul", afirmă criticul literar. "În România ești considerat vinovat dacă îți iubești țara. Eminescu este numit naționalist în sensul de xenofob când Eminescu era un patriot", spune cărturarul oferind și exemple prin care îi contrazice pe detractorii lui Eminescu și îndemnând tinerii să-i citească articolele din ziarul "Timpul" pentru a se lămuri asupra profunzimii gândirii marelui român. "Eminescu făcea parte dintr-o Societate secretă pentru românii din Transilvania, "Carpații", și era permanent urmărit de poliția secretă a Imperiului austro-ungar pentru patriotismul lui. Iar cel care făcea raportul scria: "are spirit organizatoric; e periculos”. Așa și astăzi...”.

La întrebarea reporterului Victor Roncea despre Eminescu și Catedrala Mânturii Neamului, reputatul critic afirmă tranșant: „Și Eminescu și George Călinescu - care avea o vocație a monumentalității - și-au dorit o Catedrală a Neamului. Acum se ridică diverși - unii din naivitate alții din rea intenție - împotriva Catedralei Mântuirii Neamului. Unii spun așa: "acum ne trezim să facem o Catedrală?”... Păi acum, pentru că acum suntem în sfârșit în stare, după ce n-am fost lăsați... A apărut și acest cântec care sabotează ideea de Catedrală a Neamului. Este o piesă propagandistică și o mare aroganță din partea realizatorilor ei: de unde știi tu ce preferințe are Dumnezeu? Sunt foarte bucuros că se construiește o Catedrală, pentru că în felul acesta restaurăm ceva din demnitatea noastră creștină originară. Religia creștină face parte din identitatea poporului meu și indiferent dacă aș fi sau nu credincios e o problemă de cultură generală să-ți înțelegi propria religie. De aceea am și pledat pentru predarea Religiei în școli”, susținea Alex. Ștefănescu.

Despre basarabeni, omul de cultură consideră că "trebuie să ne simțim vinovați pentru soarta lor" și că "avem o datorie morala imensă față de ei": "O bucată de țară ni s-a luat cu forța!". Alex. Ștefănescu amintește și o emoționantă relatare a poetului basarabean Grigore Vieru: „Mă înduioșează o evocare a lui Grigore Vieru care spune că în satul lui de pe malul Prutului, biserica fusese transformată într-un depozit de grâu și de Paști, când mama lui voia să sfințească cozonacii, pasca și ouăle roșii, le sfințea ridicând mâna în văzduh ca să scalde aceste bucate sfinte în sunetele clopotelor de peste Prut, că peste Prut, în România, erau biserici. Și le sfințea în zvonul de clopot românesc... Au suferit mai mult decât noi basarabenii. Și noi am suferit foarte mult dar ei au fost chiar ostracizați. Au fost deportați în Siberia, li s-a interzis și limba, n-aveau voie nici să pretindă că limba pe care o vorbesc este limba română. Până nu demult... Am fost recent în Basarabia și un ministru al Culturii n-avea curaj să zică Limba Română. De Ziua Limbii Române - 31 august - zicea "să apărăm limba nostră" și permanent zicea "limba noastră"; nu zicea Limba Română. Îi era frică! Basarabenii sunt cu totul și cu totul români și și-au păstrat identitatea românească făcând mari sacrificii”, adeverea Alex. Ștefănescu.

„Fără cultură suntem desființați ca popor”

În ce privește Ministerul Culturii, Alex. Ștefănescu afirma că acesta este unul dintre cele mai importante ministere ale țării și n-ar trebui să se dea unuia sau altuia doar așa, ca "premiu de consolare" unor oameni politici care n-au primit alte ministere. „Ministerul Culturii apără ceea ce s-ar putea numi ADN-ul Poporului Român. Identitatea lui, felul lui de-a fi. Noi cum ne legitimăm in fața lumii? Foarte bine că suntem receptivi față de cultura occidentală. Și eu sunt un mare iubitor al culturii occidentale dar în primul rând trebuie să avem propria noastră cultură, pentru că altfel suntem desființați ca popor. Un om cultivat este ceea ce este un pământ cultivat. Dacă un pământ necultivat este sălbatic, un om necultivat este sălbatic. Cultura nu este și nu poate fi incoloră, cultura are specificul țării respective. De aceea este și frumos să dialogăm cu alte culturii...”, considera scriitorul. 

Pentru intelectuali, criticul literar avea următorul mesaj: „Să lase deoparte snobismul, să nu mai țină seamă de faptul că există riscul să fie catalogati naționaliști, să nu le mai fie rușine să-și iubească țara!”  Alex. Ștefănescu se confesa și despre situațiile cu care se confrunta cu unii confrați: "Uitați, eu când scriu ceva despre cât de importantă este pentru mine România, intelectuali de elită vin și mă felicită în șoaptă. Îmi zic: "ce mult curaj ai avut!". De ce să-mi trebuiască curaj ca să spun ceea ce face parte din firescul vieții: îmi iubesc mama, îmi iubesc soția, îmi iubesc copiii, îmi iubesc oamenii de pe strada pe care locuiesc, îmi iubesc orașul, îmi iubesc zona în care m-am născut, în Bucovina, îm iubesc țara! Adică nu este normal să iubim acea colectivitate de care aparținem? Intelectualii ar trebui să lase deoparte acest complex de inferioritate, această teamă nejustificată că "se compromit" și să-și iubească țara. Iar iubirea nu trebuie să constea doar în declarații ci în acțiune concretă, patriotică, pentru binele țării noastre".

„Pe Marian Munteanu l-am admirat în Piața Universității și chiar mi-au dat și lacrimile, atunci când reușea să electrizeze mulțimile. Era de o demnitate incoruptibilă. M-a impresionat apoi faptul că a fost bătut de mineri... A fost bătut, la Spitalul de Urgență, până și de asistentele care l-au primit. Un om pe targă, grav rănit, a mai fost lovit o dată. Apoi m-a impresionat că i-a iertat și pe mineri și pe acele femei care nu știau ce fac. Este un om puternic, curajos si bun. O combinație de calități rar întâlnită. El mereu a fost considerat periculos și, ca atare, denigrat. A fost urmărit și de Securitate - si nu a fost informator al Securității, cum într-un mod mizerabil s-a afirmat. Și despre Coposu s-a spus că a fost agent al Securității. Coposu era chemat să dea declarații,ca toți deținuții politic. Marian Munteanu a fost chemat să dea declarații pentru că îl frecventa pe Petre Țuțea, unul dintre cei mai mari filosofi ai noștri, care le-a insuflat patriotismul tinerilor. Iar Marian Munteanu a dat niște declarații din care reieșea că acele întâlniri sunt inofensive - ca să minimalizeze. Apoi, pe de-o parte este acuzat că a colaborat cu Securitatea și pe de altă parte că a fost cu legionarii, care erau anticomuniști. Păi, hotărâți-vă, dragi denigratori ai lui Marian Munteanu, ori era comunist ori era anticomunist?! Nici nu știu ce să mai inventeze! Ar face orice ca să-l denigreze!", spunea Alex. Ștefănescu.

„De ce trăim atât de urât într-o țară atât de frumoasă?” 

Oamenii ar trebui să fie mai interesați de politică și de problemele naționale și să-și pună întrebări despre soarta țării și viitorul ei, considera intelectualul român. De pildă:„Ce se întâmplă în țara mea? Cui îi este vândut pământul din țara mea? De ce se taie pădurile? De ce românii nu au locuri de muncă? De ce trăim atât de urât într-o țară atât de frumoasă? Ce se întâmplă cu copiii noștri obligați să plece și să devină personaje secundare în alte țări? De ce ne pierdem cei mai înzestrati copii - luati de străini să muncească pentru ei precum turcii făceau cu ienicerii si spahii? Cum am ajuns așa? De ce în relațiile cu alte țări nu suntem demni și acceptăm orice condiții ni se impun? Până și Albania este mai demnă. Ungurii - nu acceptă orice, pun condiții, și sunt o țară mai mică decât noi! Și după ce se vor întreba să se gândească: ce oameni politici vor să schimbe această situație? Cei care-și iubesc țara să înțeleagă că suntem într-un moment foarte primejdios pentru România și avem nevoie de oameni care să facă să renască România”, a concluzionat scriitorul.

„Sunt optimist. Sunt convins că această nouă inițiativă va avea câștig de cauză și că românii își vor regăsi identitatea, că ne vom simți din nou stăpâni în propria noastră țară. Se va dovedi că în România se poate trăi frumos cum s-a mai trăit”, spunea literatul în îbchierea interviului.

VIDEO: