De mai bine de un secol, lumea este condusă după o agendă secretă, vizând să dea puterea planetară totală unei plutocrații restrânse și fără scrupule.
Un editorial de Janet Levy în American Thinker pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
În urmă cu cincizeci de ani, ziaristul Gary Allen s-a apucat să scrie o carte pentru a dovedi că anticomuniștii conservatori se înșală.
Însă, făcând cercetări, a realizat că îi scăpase „partea ascunsă” a poveștii. Exista cu adevărat o conspirație, mascată de un discurs public produs de universitățile liberale și de presa „mainstream”, ambele aflate, de fapt, în slujba unei cabale a elitei din care făceau parte Rockfeller, Ford, Morgan, Rotschild, Loeb, Kennedy și Carnegie.
Nemaidorind să îi contrazică pe „teoreticienii conspirației de dreapta”, Allen și-a intitulat cartea, publicată în 1971, „None Dare Call It Conspiracy” („Nimeni nu îndrăznește să o numească conspirație”).
A fost un best-seller uimitor: peste patru milioane de exemplare au fost vândute cu ocazia alegerilor prezidențiale din 1972. Mulți l-au primit cadou printr-un sistem de distribuțe informal.
Ceea ce Allen susține că a descoperit este faptul că o plutocrație de 3% din populație controlează cu strictețe viețile celorlalți. Aceasta a deturnat controlul republicii constituționale, cu a sa separație a puterilor, cu guvernul limitat ca puteri și cu libera concurență antreprenorială, și l-au transformat într-un sistem de control centralizat al câtorva.
Cum a fost posibil acest lucru?
Potrivit lui Allen, clica conspiratoare a fost camuflată și protejată de un „establishment” al presei complice pe care o avea în proprietate și o controla. În plus, clica era formată din mincinoși abili și din planificatori vizionari.
Performanța lor subversivă a fost să acrediteze următoarele minciuni:
a) comunismul este inevitabil și
b) comunismul este o mișcare a celor oprimați.
Prima minciună urmărea să distrugă voința oamenilor de a lupta.
A doua, să câștige sprijinul maselor sărace și să justifice distrugerea unei clase de mijloc viguroase și inovatoare.
Allen propune o definiție alternativă și realistă a comunismului: o conspirație internațională pentru cucerirea puterii, aparținând unor indivizi aflați în poziții înalte, dispuși să folosească orice mijloace pentru cucerirea lumii.
În Manifestul Partidului Comunist, Marx și Engels au afirmat că o revoluție proletară va necesita o dictatură socialistă temporară care să deschidă calea către un comunism deplin, prin îndeplinirea a trei condiții:
a) eliminarea dreptului la proprietate privată;
b) disoluția familiei și
c) înlocuirea religiei cu ideologia marxistă.
Aceste aspecte sunt exact ceea ce promovează astăzi universitățile și grupurile de stânga, și ce promovau și în vrem Allen ea când a scris cartea.
Însă toate acestea, susține Allen, sunt doar o viclenie abilă. În spatele ei stau niște super-bogătași.
Suntem orbiți și nu vedem acest lucru deoarece suntem convinși că unii ca ei ar avea numai de pierdut de pe urma comunismului.
Allen își sprijină concluzia, aflată în răspăr cu gândirea majoritară, prin faptul că țările comuniste sunt întotdeauna conduse de grupuri oligarhice - nomenklatura - care controlează avuția, producția și viețile restului populației.
Astfel, socialismul este mișcarea de concentrare a avuțiilor în mâinile unui grup restrâns, creând nu o societate fără clase, ci o societate cu numai două clase: elita și proletariatul, fără clasă de mijloc.
Pentru a-și atinge scopul, elita internațională recurge la o abordare complexă. A câștigat controlul asupra guvernului după panica din 1907 împrumutându-l cu mari sume de bani.
În schimbul împrumuturilor, elita a obținut monopolul în domeniile bancar, al resurselor naturale și al transporturilor.
Federal Reserve Act a fost adoptată în 1913 pentru a crea Rezerva Federală și a fost prezentată ca o „victorie a democrației”. În realitate, bancherii privați puteau de acum stabili perioadele de inflație, de recesiune și de boom economic; puteau manevra bursa după bunul plac; și putea subordona puterile fiscale rezervate Congresului.
Elita a urmărit să mărească datoria țării prin creșterea cheltuielilor guvernamentale. Simultan, ea a beneficiat astfel atât de cantitatea sporită de bani cât și de pe urma creșterii pieței bursiere.
Prin intermediul inițiaților din guvern, a creat un mecanism pentru acoperirea datoriilor sale; cu două luni înaintea creării Fed, a fost introdus un program fiscal de impozit progresiv pe venit. Însă, în paralel, a promovat legi care permiteau crearea de fonduri scutite de impozitele la care era supusă lumea de rând.
Membrii săi și-au făcut averile pe baza unui sistem „tax-free” preferențial.
Componenta finală a planului elitei de a obține controlul asupra guvernului a fost de a mări și mai mult datoria rambursabilă prin intrarea în război. Istoricul Charles A. Beard l-a numit „războiul perpetuu pentru o pace perpetuă”.
Elita a pregătit astfel terenul pentru implicarea americană în două războaie mondiale și aproape 200 de campanii militare din 1945 încoace, prin intermediul unei propagande masive în presa pe care o controla.
Intelectualii din universități și presă, pe care elita îi „stăpânea”, au camuflat aceste conspirații discreditând ideea că o acțiune subversivă se află în plină desfășurare. Ei au propagat și alimentat discursul că istoria este plină de accidente și că toate problemele sociale sunt cauzate de sărăcie, ignoranță și boală.
Cealaltă strategie folosită pentru a prelua controlul total asupra scenei politice și a economiei Statelor Unite este una de exercitare a presiunii de sus în jos și de jos în sus.
Elita promovează „legislația progresistă” în timp ce infiltrează și finanțează mișcările politice stângiste, folosite ca o armată de stradă. Acești radicali, controlați prin intermediul unor sume mari de bani, cred - sau cel puțin vor să ne facă pe noi să credem - că îi vor răsturna pe bogați, vor redistribui bogățiile și că, într-o bună zi, oamenii de rând vor conduce totul. Au verde pentru a crea haos și a fi scutiți de urmări în justiție, deoarece fac treaba elitei. Ei sunt scuza guvernului de a impune legi din ce în ce mai represive pentru menținerea ordinii.
Potrivit cercetărilor lui Allen, URSS a fost practic fabricată de elita americană, care a jucat un rol major în revoluția bolșevică din 1917.
El îl citează pe W. Averell Harriman, ambasadorul SUA în URSS din 1943 până în 1945, care spunea:
„Stalin a adus un omagiu ajutorului adus de Statele Unite industriei sovietice înainte și în timpul războiului. El a declarat că aproximativ două treimi din toate marile companii industriale din Uniunea Sovietică au fost construite cu ajutorul sau cu asistența tehnică a Statelor Unite.”
Allen explică cum marii afaceriști americani și britanici au creat un inamic pentru Occident. El divulgă cum Kuhn, Loeb & Co., o importantă casă financiară din New York la acea vreme, a finanțat inclusiv primul Plan Cincinal al Uniunii Sovietice.
Prin astfel de mijloace, plutocrații au dobândit o patrie geografică pe care să o folosească ca bază de lansare a atacurilor împotriva altor națiuni ale lumii.
Cartea expune și abila escrocherie politică a inițiaților în timpul administrației Nixon. Regimul aparent conservator a efectuat una dintre cele mai mari expansiuni ale guvernului federal. Allen susține că acest lucru s-a produs deoarece președintele Nixon era controlat de Nelson Rockfeller și Henry Kissinger din Council of Foreign Relations (CFR), o fațadă pentru reprezentanții elitei principalelor organe de presă și societăți financiare.
Scopul final al acesteia este abolirea Constituției și înlocuirea republicii noastre cu un guvern mondial.
Trecând din serviciul privat în serviciul public, membrii CFR - printre care comuniști recunocuți precum Alger Hiss și Harry Dexter White - au ocupat posturi cheie în administrațiile de la Franklin Delano Roosevelt încoace.
Rockefeller și Kissinger au tras din culise sforile puterii și l-au ajutat pe Nixon să obțină o putere centralizată, făcând să pară că este în favoarea descentralizării.
Programul de Ajutor al Familiei al lui Nixon, de exemplu, garanta un venit anual, însă în programe ca acesta Washingtonul nici măcar nu returna taxele statelor sub formă de subsidii federale.
Administrația a făcut presiuni și pentru controlul prețurilor și al veniturilor, aducând China în interiorul ONU, și pentru „pacea mondială” prin intermediul „legii mondiale” - care rimau cu greu cu un guvern limitat de Constituția republicană.
Allen a murit în 1986, însă cartea sa a stârnit vâlvă în America anilor 1970.
Astăzi, o elită secretă aflată la putere pare mai aproape ca niciodată de a-și realiza programul mondial al unui guvern global totalitar.
Încă un „Deja Vu”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Seamana cu Parintele Trusca
In ceva minute, te fac sa'ntelegi
Lucruri complicate si ascunse legi
Doi oameni cu virtuti de regi !
și eu, care credeam că evreii sunt în linia întâi…