Nu se știe exact cine a inventat ideea asasinilor neprinși, dar este clar că ceva nu este tocmai în regulă în schimbările politice care au avut loc și vor avea loc și în continuare în fosta Europă de Est și în spațiul ex-sovietic. Pentru că, la fel ca la București, este greu să pretinzi existența unor franc-tirori atâta timp cât nu ai arestat niciunul. Și totuși, acei trăgători de elită au existat și au pus umărul, prin consecințele acțiunilor lor criminale, la dărâmarea unor regimuri care nu erau pe placul Noii Ordini Mondiale. Departe de mine gândul de a cauționa regimuri absurde cum au fost acelea ale lui Ceaușescu sau, mai recent, Ianukovic, dar această metodă, dacă este reală și brevetată, ne aruncă înapoi în groapa bestialității politice. 

Ucraina se află în fața imploziei sociale și, dacă e să ne luăm după mediile rusești, este ținută în viață doar de ajutoarele, pe față sau pe căi subterane, care curg dinspre Vest. În plus, pacea se impune cu greu în Estul rusofon, amenințarea cu noi pierderi teritoriale este cât se poate de reală, iar neo-naziștii ucraineni își fac de cap. Totul, pe fondul preluării sub control de către grupări mafiote a întregi zone sau orașe atât în estul Ucrainei, cât și în vest. Iar Crimeea, cel puțin atâta timp cât vecinul Putin se perpetuează la putere, rămâne clar în afara controlului Kievului. Și totuși, aliații au decis reînarmarea țării, iar România a spus "da" acestei inițiative.

De altfel, impasul constituțional este o altă realitate jenantă de care trebuie ținut cont, fie și pentru simplul fapt că guvernul este minoritar în parlament și se bazează pe voturile colaboraționiștilor din opoziție. În cazul unor alegeri anticipate, la putere ar putea reveni nostalgicii comuniști sau partidele pro-naziste și anti-ruse care își fac deja de cap în marile orașe ucrainene. În plus, trebuie remarcat că acele grupări, care se autodefinesc ca fiind urmașele Waffen-SS, sunt în mod egal anti-poloneze sau chiar anti-românești. Doar pericolul reprezentat de ursul rusesc i-a făcut pe aceștia să pună batista pe țambal și să joace comedia dragostei față de minoritățile din țară, în mod tradițional discriminate și reduse l a tăcere de o politică agresivă și iresponsabilă față de cei care au alte origine etnice decât cea ucraineană. Bine, inclusiv cea ucraineană este greu de definit, ceva între rus și rutean, dar asta este o altă discuție.

Pe fir a intrat Canada, o țară extrem de pașnică și despre care multă lume habar nu are că este membră NATO și chiar un fondator al Organizației Atlanticului de Nord. Nord-americanii vor să trimită arme letale în Ucraina, în mod oficial, pentru întărirea capacităților de apărare a țării. Nu s-a spus despre ce anume este vorba, dar decizia a fost luată imediat după ce Statele Unite au anunțat un ajutor militar imediat și nerambursabil de 300 milioane $ acordat Ucrainei pentru anul 2016. Nu știu dacă este mult sau puțin, dar nouă nu ni s-au oferit banii aceștia nici în cei 27 ani cumulați scurși de la Revoluție. La asta se adaugă încă o jumătate de miliard care va fi achitată de Ucraina SUA și aliaților acesteia pentru armament non-letal. De genul camioanelor sau corturilor pe care le-am trimis deunăzi în Ucraina chiar noi, românii.

 Toate aceste lucruri se petrec în contextul în care mass-media internațională încearcă să împiedice circulația unui film documentar făcut de francezi în care se afirmă, cu probe și martori oculari, că bestiile care au însângerat Maidanul ocupă acum funcții înalte in stat sau se bucură de protecția celor mai în vogă servicii speciale ale vecinilor noștri. De altfel, Institutul Ucrainean de Politică Juridică și Apărare Socială a declanșat o anchetă independentă, dar, în urma presiunilor la care au fost supuși anchetatorii săi independenți, a anunțat că a trimis o solicitare în acest sens Curții Internaționale de Justiție de la Haga. De altfel, un complet de judecată olandez a declarat ca admisibilă cererea formulată de colegii ucraineni și s-a sesizat în acest sens. Personal, nu sunt absolut deloc fanul Curții de la Haga, care, spre exemplu, i-a scos pe sârbi vinovați de toate crimele posibile și imposibile în Balcani, inclusiv cele comise pe vremea Imperiului Roman, atunci când slavii nici măcar nu emigraseră în zona respectivă.

 

Și, pe de altă parte, i-a făcut basma curată pe croați, care, la fel ca minerii noștri, nu au făcut decât să planteze flori în timpul războaielor murdare care au însângerat fosta Iugoslavie. Dar, să nu considerăm că niște juriști pot greși de mai multe ori. Poate că de data asta vor ajunge la concluziile corecte. Ce este interesant însă este altceva. Simpla deschidere a procesului din capitala regalității olandeze ar fi trebuit să constituie un moment de alarmă pentru politicienii occidentali. Sau barem o privire în oglindă. Din păcate, dublul standard este de mult timp o practică curentă în afacerile internaționale. Și totuși, oare ce va decide Haga? Dacă se dovedește că acei asasini au fost oamenii opoziției așa-zis democratice de atunci?