Oferim mai jos, în traducere pentru cititorii Active News, un articol de pe Brownstone Institute, scris Bruce W. Davidson, profesor de științe umaniste la Universitatea Hokusei Gakuen din Sapporo, Japonia.
În ultima jumătate de secol sau mai mult, isteriile fabricate au fost o parte recurentă a vieții. În fiecare an, un număr foarte mic de oameni sunt uciși (de obicei doar 1) sau răniți de urși aici, în Hokkaido, Japonia. Cu toate acestea, presa exagerează aceste incidente.
Drept urmare, timp de câteva săptămâni în fiecare an, unele trasee de drumeții din Sapporo sunt închise pentru public după câteva observații că există urși. Mulți oameni pe care îi cunosc au o mare teamă de urși, deși riscul real de a fi ucis de un urs este extrem de mic. Șansele lor de a muri într-o cadă sunt mult mai mari.
La o scară mai mare, am observat frecvent fenomenul de isterie la nivel global în istoria recentă. Panica Covid ar trebui privită ca o parte a unei istorii mai îndelungate de cazuri de fabricare a fricii. Oficialii guvernamentali, corporațiile, ONG-urile și jurnaliștii din presa principală creează adesea și apoi exploatează frica excesivă, în special față de boli.
În urmă cu 30 până la 40 de ani, obsesia legată de o boală înfricoșătoare era cauzată de SIDA. Deși SIDA este într-adevăr o boală înfricoșătoare, mortală, care a luat un număr mare de vieți, multă panică inutilă a fost declanșată de modul, părtinitor ideologic și bazat pe o proastă informare, în care a fost prezentată epidemia de SIDA de către mass-media, oficialii guvernamentali, activiști și alții. Mulți dintre aceștia doreau ca publicul să îi considere pe bărbații gay ca fiind victime unice ale SIDA și totuși, în același timp, să îmbrățișeze ideea că SIDA este, în egală măsură, o amenințare pentru heterosexuali.
În cartea sa „Mitul despre SIDA la heterosexuali”, Michael Fumento a documentat politizarea și distorsionarea realității legate de HIV/SIDA de către mass-media, politicieni, activiști și birocrați precum Dr. Anthony Fauci, care a exagerat amenințarea pentru populația generală. Din păcate, cartea lui Fumento nu a primit atenția pe care o merita, în mare parte pentru că activiștii pentru drepturile homosexualilor amenințau adesea emisiunile din presă care programau interviuri cu autorul despre carte și au determinat anularea lor.
În Japonia, sperietura SIDA a fost promovată în popularul serial TV „Kamisama Mou Sukoshi Dake” („Doamne, Te rog, mai dă-mi puțin timp”). În acest serial lacrimogen, populara actriță Kyoko Fukada a jucat rolul unei liceene care a contractat SIDA într-o aventură de o noapte.
Concentrându-se pe un caz de transmitere între heterosexuali, serialul a contribuit la răspândirea concepției greșite populare că SIDA este la fel de periculoasă pentru heterosexuali, deși astfel de cazuri sunt mult mai puțin frecvente, din motive biologice.
În jurul anului 1996, o altă isterie legată de o boală a lovit lumea - ESB („boala vacii nebune”). Înr-un articol senzaționalist, ziarul Daily Mail a citat o predicție despre un posibil număr de 500.000 de morți în Marea Britanie ca urmare a ESB. Panica ESB este bine documentată în cartea „Speriați de moarte: de la ESB la coronavirus: De ce isteriile ne costă pământul”. În Japonia, pentru o vreme, mulți au încetat să mănânce carne de vită, inclusiv hamburgeri.
Cartea descrie modul cum oficialii guvernamentali și organizațiile de presă s-au folosit de aceasta și de alte isterii pentru a genera venituri și a obține ratinguri, afectând în același timp bunăstarea economică mai generală. Ca răspuns la ESB, guvernele din Marea Britanie și din alte zone au cauzat daune imense industriilor din domeniul creșterii animalelor, din cauza sacrificării a milioane de animale. Oficialii japonezi au interzis total importul cărnii de vită americane.
Astfel de măsuri extreme au fost impuse ca răspuns la o boală care, de fapt, a cauzat foarte puține decese – dacă a cauzat. Nu era clar dacă există vreo legătură între consumul de carne de bovine infectate cu ESB și o boală umană rară numită Boala Creutzfeldt-Jakob. Autorii cărții Scared to Death descrie întregul episod drept „vaci nebune și politicieni nebuni”.
Panica SARS din 2003 a avut un impact și mai mare la nivel mondial, prefigurând multe elemente ale isteriei mai recente Covid. În cele din urmă, isteria SARS a ajuns să fie recunoscută pe scară largă ca fiind o reacție exagerată regretabilă, chiar și în cadrul CDC. De exemplu, spitalele japoneze au făcut pregătiri elaborate pentru o boală care nu a infectat niciodată nici măcar un singur japonez.
Doar un total de 774 de persoane din întreaga lume au murit de SARS. Însă s-ar putea crede cu totul altceva judecând după modul cum a fost acoperită situația despre boală în unele surse de presă, cum este Newsweek, care a înfățișat fața unei femei mascate și speriate pe coperta unui număr despre SARS. Economiile asiatice au suferit în mod semnificativ de pe urma panicii SARS, în special în ceea ce priveste industriile lor turistice.
Întâlnirea mea personală cu isteria SARS a venit când am planificat o excursie la o conferință academică din Singapore. Președintele universității noastre la acea vreme și șeful școlii de științe umaniste m-au rugat să-mi anulez călătoria, deoarece în Singapore era „foarte periculos” să mergi. Însă, mi-am făcut propriile cercetări și am descoperit că Singapore fusese deja scos de pe lista OMS a țărilor cu un pericol semnificativ legat de SARS.
În plus, în Singapore era, de fapt, un singur pacient cu SARS la acel moment. Am refuzat să anulez, așa că mi s-a spus că la întoarcere trebuia să stau departe de campus zece zile. În ciuda scepticismului meu, am luat cu mine câteva măști pe care să le port în Singapore. La sosirea mea acolo, am fost surprins să descopăr că nimeni nu le purta.
Următoarea panică majoră legată de boli a fost focarul de gripă porcină din 2009. Spre deosebire de previziunile alarmiste despre un număr masiv de decese, numărul nu a fost niciodată prea mare. În comparație cu gripa sezonieră anuală obișnuită, nu a murit un număr mare de oameni, iar simptomele erau de obicei ușoare pentru infecția cu gripă. Ministrul polonez al Sănătății, Ewa Kopacz, a anunțat că Polonia nu va achiziționa niciun vaccin împotriva gripei porcine, așa cum au fost îndemnate multe țări europene. Doar aproximativ 170 de persoane au murit din cauza gripei porcine acolo, mult mai puține decât numărul obișnuit de decese cauzate de gripă.
Răspunsurile la focarul de gripă porcină au fost ciudat de asemănătoare cu unele dintre măsurile Covid de acum. O serie de meciuri importante de fotbal din Europa au avut loc fără spectatori. Universitatea mea a alunecat în panica mondială și s-a pregătit pentru ce era mai rău. Pentru examenele de admitere la universitate desfășurate în campus, administrația a dublat numărul de supraveghetori. Cu toate acestea, până la urmă nu au existat dificultăți reale.
Ulterior, a devenit clar că OMS a evidențiat amenințarea gripei porcine la îndemnul companiilor de medicamente, care sperau să vândă o mulțime de vaccinuri împotriva gripei porcine în întreaga lume. Un articol din 2010 din revista germană Der Spiegel a dezvăluit complicitatea OMS și credulitatea multor lideri și organizații de presă din Europa.
La sfârșitul articolului, scriitorii au concluzionat: „Nimeni de la OMS [și de la alte agenții] nu ar trebui să se simtă mândri de ei înșiși. Aceste organizații s-au decredibilizat serios. Când va veni următoarea pandemie, cine va mai crede evaluările lor?” Ei bine, după cum s-a dovedit, în cazul Covid, destul de mulți oameni au crezut în acestea, în ciuda acestui fiasco anterior.
Sperietura încălzirii globale merită, de asemenea, menționată. Înainte de Covid, titlul cărții lui Booker și North era de fapt „Speriați de moarte: de la ESB la încălzirea globală”. Fără a intra în aspectele științifice ale acestei chestiuni, aici voi nota doar că politizarea teoriei schimbărilor climatice provocate de om a dus la transformarea în propagandă și denaturarea subiectului.
Această abordare servește scopurilor multor politicieni, birocrați, corporații „verzi”, ONG-uri și entități precum IPCC al ONU. Printre alții, celebrul autor SF Michael Crichton a avertizat cu privire la pericolele exploatării unei „științei” politizate în general și a isteriei încălzirii globale în special, în romanul său „Statul fricii”. De asemenea, o serie de alte probleme de mediu au fost transformate în scenarii înspăimântătoare, apocaliptice, așa cum explică Patrick Moore în cartea sa „Catastrofe invizibile false și amenințări apocaliptice”.
În mod clar, panica legată de Covid este cel mai recent capitol dintr-o istorie a corupției, exagerării și isteriei, care continuă. Pentru cei care au fost observatori și au gândit cu mintea lor, nu este o surpriză să tragem concluzia că și în ultimii ani s-a întâmplat ceva foarte dubios.
Bruce W. Davidson
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
----------------------------------------------------------------------
2002: ALERTA: Virusul West Nile
2004: SARS
2005: Gripa aviară -- Clocește Asia următoarea pandemie umană?
2009: H1N1 -- Cât de rău va fi?
2014: În urmărirea Ebolei
2016: Virusul Zika
2017: AVERTISMENT: Nu suntem pregătiți pentru următoarea pandemie
2018: Alertă împotriva rujeolei -- Toată lumea trebuie să poarte mască
2020: Corona Virus
2021: Revoluția vaccinurilor
https://ratical.org/PandemicParallaxView/SameFearDifferentYear.jpg
https://scontent-yyz1-1.xx.fbcdn.net/v/t1.6435-9/195919109_10158900890430590_6264088537672362692_n.jpg?_nc_cat=103&ccb=1-7&_nc_sid=730e14&_nc_ohc=LqoHK68X3bEAX85QDQC&_nc_ht=scontent-yyz1-1.xx&oh=00_AfApb3Ja7DPTBIKTczuikNVWNBQcmbh1hWdPPN7qsjxxfQ&oe=64860F17
"Cât de speriat ar trebui să fii? -- Bătălia pentru a învinge virusul mortal al pneumoniei."
https://content.time.com/time/images/covers/asia/2003/20030407_400.jpg