În luna august 2017, talibanii din Afganistan au elaborat un fel de scrisoare deschisă adresată direct tocmai președintelui SUA, dl. Trump. În acest text, talibanii, arătau că, în curând, vor avea control deplin asupra țării și că trupele „ocupante” NATO vor fi copleșite și învinse.
Practic, ei cereau președintelui american, cu multă îndrăzneală și o doză subtilă de ironie, să își retragă trupele de acolo cu totul și definitiv, pentru a evita o catastrofă rușinoasă. Făceau, cu stângăcie pitorească, referiri la trecutul "glorios” al rezistenței anti-imperialiste și anti-colonialiste… Sinceri să fim, au cu ce se lăuda.
La acest link (… nu am găsit altul mai bun) se poate citi textul scrisorii, compus, într-adevăr, în limba engleză.
După consultări cu oficialii Pentagon-ului, administrația americană a decis să mențină și să consolideze prezența militară în Afganistan. Nu cunosc, (nu am mai căutat), dacă s-a dat un răspuns formal autorilor scrisorii … așa ar fi fost politicos.
Acest episod mi-a amintit de celebrul tablou al lui Repin – Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman, pictat între 1880 și 1891, ce prezintă o scenă istorică poznașă din cca. 1676, din timpul unui război ruso-turc. Deși scena lui Repin este imaginară, cam aceleași simțământe de ironie, bravadă romantică și un ton arhaic de sfătuială, de înțelepciune ancestrală, le-au încercat poate și talibanii în scrisoarea lor recentă către Washington.
Orice ar fi, este limpede că Afganistanul este pierdut pentru NATO iar președintelui Trump nu i se poate imputa nimic în acest sens. Totuși, nici alianța asiatică (Rusia, Iran, China și Pakistan) nu are suficientă putere sau voință pentru moment să își aroge decisiv Afganistanul. Rămâne un joc al menținerii echilibrului într-o zonă (Asia centrală) care poate aluneca vertiginos în favoarea uneia sau alteia dintre taberele geopolitice. [Aparent, India este mai înclinată spre tabăra occidentală].
Pericolul mare vine dinspre fundamentalismul jihadist, de genul ISIS (Daesh), care poate fi folosit mai mult sau mai puțin de marile alianțe geopolitice în scopuri proprii.
Concluzii:
• O soluție de pacificare a Afganistanului nu îi poate exclude pe talibani. Va depinde de aceștia dacă vor să rămâie o gherilă paramilitară sau dacă își vor dezvolta componenta politică.
• Americanii trebuie să mai renunțe la orgoliul propriu. Președintele Trump are atitudinea corectă dar unii generali și analiști americani nu reușesc să se acomodeze cu realitatea. [Este o încercare grea de a ține China în șah în Afganistan].
• România ar trebui să aibă o prezență moderată acolo, cu scopul de a antrena și consilia trupele și funcționarii guvernului afgan, cel mult de a însoți convoaiele NATO. … În toamna anului 2011, îmi amintesc că am urmărit o emisiune la Pro TV realizată de dl. Emil Hurezeanu. Invitatul era dl. Iulian Fota, consilier prezidențial pe teme de securitate națională și regională.
Dl. Fota – așa îmi amintesc – a spus ceva de genul: "Astăzi, (edit.: atunci, 2011) România își apără granița de est în Afganistan. Granița NATO este până în Afganistan.”
Poate că la vremea respectivă dl. Fota avea dreptate… Astăzi, 2017, înțelepciunea aceasta nu mai poate fi valabilă. Nu putem rămâne tributari eșecurilor administrației Obama.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.