Curtea Supremă a Italiei a decis joi că salutul roman, preluat ulterior de fasciști, nu reprezintă o ilegalitate, decât dacă are ca scop răspândirea violenței sau renașterea partidului fascist.
Reprezentanții partidelor de stânga și liderii comunității evreiești au criticat decizia instanței supreme italiene.
Hotărârea Curții a fost luată la zece zile după apariția în spațiul public a unor imagini în care sute de persoane aliniate salutau cu brațul drept ridicat.
Evenimentul a avut loc la Roma, la comemorarea asasinării, pe 7 ianuarie 1978, a doi tineri, membri ai unei grupări radicale de dreapta.
Premierul Giorgia Meloni nu a comentat decizia Curții Supreme italiene.
A court in #Italy has ruled that the salute with raised right hand can be used as long as it is not performed for the purpose of restoring the fascist party, but is used, for example, at commemorative events. pic.twitter.com/w1nmSCFBQl
— Chris ???????? (@cm677427) January 20, 2024
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Sinistru!
Si cand te gandesti ca majoritatea il confunda cu democratia, cu neomarxismul sau cu socialismul lui Ceausescu...
Pai de ce nu vezi comunismul ateist bine organizat si globalist - fiara care parea rapusa - cum isi arata cu putere fata hidoasa si coltii scarbosi worldwide ?
Ceea ce spui imi aduce aminte de spusa lui Jan Hus: "SANCTA SIMPLICITAS" , sau paraftazand Eclesiastul, "prostia prostiilor".
COMUNISMUL
Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele, dar diferite și istoric, foarte contrastate, sau chiar, după unii comentatori precum istoricul Stephane Courtois, contradictorii:
-o ideologie care, oficial, promovează un sistem social în care nu există stat, clase sociale și proprietate privată asupra mijloacelor de producție și care are scopul de a realiza o societate egalitară;
-o mișcare politică, un partid care afirmă că dorește să implementeze acest sistem;
-un regim politic care se revendică „comunist”, „socialist”, „republică populară” sau „democrație populară”, în care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub conducerea exclusivă a unui singur partid, zis „comunist”, „socialist” sau „muncitoresc”, iar clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate, ci prin accesul inegal la uzufructul proprietății colective.
Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este: „De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi” sintagmă preluată (aproape literal) din Noul Testament. Comunismul ideal, sau teoretic, are astfel o istorie străveche: după ce a fost propus în Republica lui Platon, el a fost adoptat de apostolii creștinismului, ei întemeind o societate comunistă, printre primii creștini din Palestina antică. Această idee le-a fost dată de Iisus. De exemplu, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat toată averea colectivului. Filozofia Sfântului Ioan Gură de Aur avea și ea conotații egalitariste similare, Sfantul Ioan Gură de Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini.
Platon a enunțat în „Republica” sa, unele principii asemănătoare cu cele folosite de comuniști pentru a atrage simpatia poporului și a prelua puterea, dar spre sfârșitul vieții s-a răzgândit, schițând, în „Legile” sale, o republică centrată pe proprietate și familie.
O astfel de formă de organizare socială, bazată pe sintagma de mai sus, de-a lungul istoriei a mai fost încercată în epoca modernă. Se poate da chiar exemplul românesc al falansterului de la Scăieni (județul Prahova) de la jumătatea secolului XIX. Sau mai nou, organizarea chibuțurilor din Israel pentru noii imigranți.
La origine, Liga Comuniștilor, fondată la Londra în 1836 sub numele de Liga Celor Drepți, a fost o organizație comunist-creștină. Karl Marx, membru al acestei organizații, a apostaziat de la caracterul creștin al organizației, transformând-o prin Manifestul comunist într-o organizație cu ideologie materialistă și atee, care explică, prin „lupta de clasă”, că fără folosirea violenței revoluționare pentru a răsturna orânduirea socială tradițională sistemul capitalist nu poate fi schimbat; pentru Marx, orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul”. Karl Marx a arătat mecanismele economice și sociale prin care religiile domină conștiința popoarelor, cui folosește acest drog.
FASCISMUL
Fascismul este o ideologie și o mișcare politică de extremă dreapta, autoritară, ultranaționalistă, caracterizată de un lider dictatorial, autocrație centralizată, militarism, suprimarea forțată a opoziției, credința într-o ierarhie socială naturală, subordonarea intereselor individuale pentru binele perceput al națiunii sau al rasei și o puternică înregimentare a societății și a economiei.
Fascismul a devenit proeminent în Europa la începutul secolului XX. Primele mișcări fasciste au apărut în Italia în timpul Primului Război Mondial, înainte de a se răspândi în alte țări europene, mai ales în Germania. Fascismul a avut adepți și în afara Europei. Opus anarhismului, democrației, pluralismului, liberalismului, socialismului și marxismului, fascismul este plasat pe aripa de extremă dreapta în cadrul spectrului tradițional stânga-dreapta.
Fasciștii au văzut Primul Război Mondial ca pe o revoluție care a adus schimbări masive în ceea ce privește natura războiului, a societății, a statului și a tehnologiei. Apariția războiului total și mobilizarea în masă a societății a șters distincția dintre civili și combatanți. A apărut o cetățenie militară în care toți cetățenii erau implicați într-un fel sau altul în armată. Războiul a dus la apariția unui stat puternic, capabil să mobilizeze milioane de oameni pentru a servi pe front și să furnizeze logistica necesară pentru a-i sprijini, precum și să aibă o autoritate fără precedent de a interveni în viața cetățenilor.
Fascismul respinge afirmațiile conform cărora violența este în mod inerent negativă sau inutilă, considerând în schimb imperialismul, violența politică și războiul drept mijloace de întinerire națională. Fasciștii pledează adesea pentru înființarea unui stat totalitar cu un singur partid și pentru o economie dirijistă, cu scopul principal de a atinge autarhia (autosuficiența economică națională) prin politici economice intervenționiste. Autoritarismul și naționalismul extrem al fascismului se manifestă adesea prin credința în puritatea rasială sau într-o rasă superioară, de obicei îmbinate cu o anumită variantă de rasism sau discriminare împotriva unui "Celălalt" demonizat, cum ar fi evreii, homosexualii, minoritățile etnice sau imigranții. Aceste idei au motivat regimurile fasciste să comită masacre, sterilizări forțate, deportări și genociduri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiunile puterilor fasciste ale Axei, cu ambițiile lor genocidare și imperialiste, au provocat moartea a milioane de oameni.
De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, fascismul ca ideologie a fost în mare parte discreditat și puține partide s-au descris în mod deschis ca fasciste; termenul este mai des folosit în mod peiorativ de către adversarii politici. Descrierile de neo-fascist sau post-fascist sunt uneori folosite pentru a descrie partidele contemporane cu ideologii similare sau înrădăcinate în mișcările fasciste din secolul XX. Unele grupuri de opoziție au adoptat eticheta de antifascist sau antifa pentru a-și semnifica poziția.
Etimologie:
Termenul italian fascismo derivă din fascio, care înseamnă "mănunchi de bețe", în ultimă instanță din cuvântul latin fasces, nume dat organizațiilor politice din Italia cunoscute sub numele de fasci, grupuri similare breslelor sau sindicatelor. Potrivit relatărilor dictatorului fascist italian Benito Mussolini, Fasciile de Acțiune Revoluționară au fost fondate în Italia în 1915. În 1919, Mussolini a fondat Fasciile Italiene de Luptă la Milano, care a devenit Partidul Național Fascist doi ani mai târziu. Fasciștii au ajuns să asocieze termenul cu vechiul fasces roman sau fascio littorio, un mănunchi de tije legate în jurul unui topor, un vechi simbol roman al autorității magistratului civic purtat de către lictorii săi, care putea fi folosit pentru pedepse corporale și capitale la comanda sa.
Simbolismul fascicolului sugera puterea prin unitate: o singură vergea este ușor de rupt, în timp ce mănunchiul este greu de rupt. Simboluri similare au fost dezvoltate de diferite mișcări fasciste: de exemplu, simbolul Falangei este format din cinci săgeți unite de un jug.
........................................
Iti multumesc daca ai avut rabdare si ai reusit sa parcurgi tot textul.
Mai reflecteaza. Nu e nicio rusine sa inveti, mai ales ca, presupun ca te consideri crestin, ucenic al Domnului.
Ati facut un servici tuturor cu aceasta postare lamuritoare.