Pe când în Turcia militarii încă mai păreau a fi în controlul situației, unii analiști români au afirmat că în spatele puciului ar fi interesele Rusiei. Iată că realitatea arată exact invers: interesele rusești sunt servite abia de eșecul puciului, prin efectul de recul asupra NATO, scrie Adrian Severin pe blogul personal.

Au existat destule motive spre a spune că un succes al forțelor kemaliste din armată ar fi pus capăt "rebeliunii” geo-strategice cu veleități neo-otomane a Președintelui Erdogan și ar fi adus la Ankara un guvern pro-american. Prin urmare, în succesul puciului ar fi fost interesate SUA. Totuși, nu este exclus ca și în America să fie unii care să prefere un regim islamist de mâna forțe într-o Turcie astfel mai aptă să coaguleze, disciplineze și supună viesparul arabo-musulman, unei așa zise "democrații militare” în care pluralismul secularist intră în mod natural în conflict cu principiile ordinii cazone, continuă analiza Adrian Severin.

Pe lângă lumea euro-atlantică și cea euro-asiatică, structurate în jurul pilonului american și respectiv rus, mai există, uitată, o lume euro-mediteraneană căreia îi lipsește un centru și care, de aceea, lasă nestingherite valurile dezordinii să bată la porțile celorlalte două lumi. Polul anglo-saxon s-a refăcut. Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană are urmaș, fie el și debil. Maica Rusie, a Treia Romă, a rămas la locul ei și este în curs de resuscitare. Lipsește din joc Imperiul Otoman (..). O Turcie cu care, până la urmă, România a știut să coabiteze dar care, în virtutea legilor nescrise ale geopoliticii, a intrat totdeauna în coliziune cu Rusia pravoslavnică.

Va fi necesar, deci, un parteneriat solid Est (Rusia)-Vest (SUA) pentru că a "treia forță”, Imperiul de Sud, să joace în limite rezonabile. Fi-va acest parteneriat posibil? Cât de tare vor fi subminate șansele sale de tentațiile rivalilor din Nord de a juca cartea Sudului, unul împotriva altuia? Ne întoarcem la "concertul națiunilor” (dominante) și la echilibrul imperial? Cum se vor corela aceste jocuri cu uriașele sfidări ale puterilor Pacificului (în special China)? Vom vedea. Până atunci, va curge mult sânge pe harta lumii, încheie Severin.