Titlul original al analizei Profesorului: A Stolen Election Government?
Dimensiunile crizei guvernamentale americane devin acum evidente. Mai mult decât o campanie de fraudă electorală, aceasta implică o descompunere mai mare a guvernului american, pe care chiar și susținătorii președintelui Donald Trump s-ar putea să nu o înțeleagă pe deplin. Avocata Sidney Powell spune că „este mai profundă și mai întinsă decât am fi crezut vreodată”. Dar chiar și ea ar putea subestima problema.
Una e ca un partid să falsifice voturi și să încerce să fure alegeri. Mai grav este atunci când mass-media și instituțiile culturale ale unei națiuni susțin efortul. Dar este cu totul altceva când mijloacele de corecție constituțională își evită rolul lor și nu lasă nici o cale de a corecta lucrurile.
Amploarea este evidentă din abdicarea voită a acelei ramuri a guvernului care are sarcina de a-i arbitra pe ceilalți: sistemul judiciar. Este ramura cea mai dependentă de integritatea morală pentru a păstra stabilitatea în timp de criză.
Cea mai mare slăbiciune a echipei Trump în contestarea fraudei electorale a fost credința naivă că justiția este liberă în instanțele americane. Cele mai înalte instanțe au dat dovadă de zero bună-credință în îndeplinirea datoriei lor constituționale. Dimpotrivă, au confirmat mai mult decât orice că guvernul american este disfuncțional.
Avocatul Lin Wood își exprimă frustrarea: „Am putea rezolva problema legitimității acestor alegeri în câteva zile scurte, dar au durat săptămâni, și totuși nimic nu s-a rezolvat. De ce? Pentru că niciun judecător nu a analizat fondul muntelui de probe prezentate instanțelor cu privire la frauda electorală”. Din păcate, Wood se distrage apoi atenția de la adevărata problemă (și îi lasă pe colegii săi juriști să renunțe) dând vina în întregime pe China. Dacă Partidul Comunist Chinez este implicat în frauda electorală, acest lucru nu explică eșecul ulterior.
Nu este o noutate. Justiția americană este una dintre cele mai strâmbe de pe pământ. Instanțele sunt corupte, nu ca în altă parte, cu luare de mită și șpagă, ci prin ideologia politică care își raționalizează puterea și câștigurile enorme în domeniile în care nu au nicio afacere și le împiedică să își îndeplinească datoria reală.
Majoritatea americanilor nu înțeleg această corupție, dar mulți o percep în viața lor de zi cu zi. Americanii care respectă legea sunt hărțuiți în mod obișnuit, jefuiți, ruinați, închiși pe nedrept și rămân fără adăpost în urma unor vaste șicane judiciare: procese rapace, procurori scăpați de sub control, acuzații și condamnări penale false cu bună știință, chilipiruri exorbitante, încarcerări fără proces, confiscări în masă ale bunurilor, instanțe speciale care preiau controlul asupra copiilor și vieții private ale cetățenilor care nu pot fi atinși din punct de vedere legal. „La toate nivelurile societății americane ... ideea că sălile de judecată americane se străduiesc să facă justiție nu mai e luată în serios”, observă Wall Street Journal. „Instanțele sunt foarte temute pentru capacitatea lor de a ruina, dar nu mai sunt nici respectate de poporul american”.
Nu există demonstrații de masă ale susținătorilor indignați care apără victimele (deși cu siguranță reprezintă o mare parte din alegătorii lui Trump).
Acest lucru arată inutilitatea președinților republicani care instalează pur și simplu judecători „conservatori”. Instanțele federale, inclusiv Curtea Supremă (și judecătorii numiți de republicani), protejează aceste distrgeri. Nu sunt niciodată examinate în audieri de de către senatori republicani (avocați) sau grupuri de presiune conservatoare (și mai mulți avocați). Toți cei trei numiți de Trump la Curtea Supremă s-au alăturat conspirației tăcerii.
Instanța judiciară nu poate arbitra conflictele în altă parte a guvernului, deoarece este ocupată să-și aranjeze penele în propriul cuib.
Acum auzim de planuri (toate exprimând prezumții de vinovăție) de a-l judeca pe președintele Trump, împreună cu susținătorii săi, oficiali guvernamentali (pentru îndeplinirea datoriei lor). Agenții judiciari profită de această ocazie pentru a face ceea ce știu să facă: pedepsirea mai multor cetățeni care respectă legea. Astfel, dacă ramura judiciară rezolvă conflicte cu privire la funcționarea guvernului, o face acum nu prin aplicarea principiilor constituționale, ci prin găsirea unor persoane care să-i urmărească în justiție.
Această tendință este întruchipată de Kamala Harris și de alți politicieni ale căror cariere încep ca procurori și procurori generali. Și ale căror soluții la fiecare problemă este încarcerarea cuiva. Acest lucru explică de ce sistemul penitenciar american este cel mai masiv din lume.
De asemenea, explică de ce acuzațiile de fraudă electorală sunt rareori respinse. Stânga de astăzi nu contestă fapte și nu dezbate idei. Ea acuză. Oficialii electorali care refuză să certifice rezultate discutabile sunt amenințați cu investigații penale. Aducerea în fața instanței a adversarilor politici învinși e în concordanță cu acest modus operandi.
În anumite privințe, dovezile care confirmă șicanele electorale nu provin din dovezile fizice, ci din gura celor care încearcă să incrimineze pe oricine le investighează sau chiar le discută. Acum auzim apeluri la litigii împotriva discursului liber din partea acelorași persoane care solicită litigii împotriva lui Trump. Aceleași metode de acuzare penală folosite timp de patru ani pentru îndepărtarea lui Trump sunt acum utilizate împotriva oficialilor electorali pentru că-și fac treaba.
Cele mai citate dovezi ale încălcării legii de către administrația Trump sunt făcute de oficiali care au fost urmăriți penal. Dar aceasta poate fi o iluzie optică. Poate fi vorba de o acuzare nu a oficialilor, ci de politizare a sistemului de justiție penală.
Justificarea pentru pedepsirea celor care vorbesc de fraude electorale este că „pierd timpul curții” cu procese „frivole”.
Dar clișeele auto-servite despre instanțele „supraaglomerate” sunt lacrimi de crocodil. Instanțelor le place să fie supraaglomerate și fac tot ce le stă în putință pentru a se suprasolicita, deoarece salariile din sistemul judiciar, ca oricare altele, cresc odată cu cererea. „Singurul mare principiu al ... legii”, a scris Charles Dickens, „este acela de a face afaceri pentru sine”. Litigiile inutile sunt exact ceea ce menține întreaga întreprindere pe linia de plutire.
Acum Dominion, compania care furnizează aparatele de vot discutabile, amenință cu procese de „defăimare” împotriva criticilor. Cu alte cuvinte, prin privatizarea managementului electoral într-o afacere comercială, oficialii i-au privat pe americani de dreptul de a critica sau discuta afaceri publice și politica publică, fără riscul de a fi ruinați de procese.
Faptul că alegerile în sine par să implice fraude penale pare o cauză pierdută și se vorbește puțin despre tratarea făptașilor drept criminali. Așadar, vedem aici o citație imensă în politica națională, înclinația instanțelor americane de a dezvolta sistemul închisorilor prin scoaterea celor vinovați afară, pe măsură ce îi aduc înăuntru pe cei nevinovați.
Dr. Stephen Baskerville are o experiență profesională de peste 30 de ani în universități din Statele Unite și Europa. Lucrările sale publicate sale includ „Noua politică a sexului: revoluția sexuală, libertățile civile și creșterea puterii guvernamentale” (2017), plus articole revizuite despre politică, drept, istorie, religie și învățământul superior. ActiveNews are onoarea să-i publice Opiniile în exclusivitate.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://www.activenews.ro/stiri/CONGRESUL-SUA-ASALTAT-DE-PROTESTATARII-PRO-TRUMP.-Scandal-si-deznodamant-stupid-in-Congres.-Trump-da-de-inteles-ca-Pence-a-tradat-„Mike-Pence-nu-a-avut-curajul-sa-faca-ceea-ce-ar-fi-trebuit-sa-fie-facut-pentru-a-proteja-tara-si-Constitutia-noastra.-164551