Atacul armat din Orlando continuă să rămână în atenția presei americane și a comentatorilor. Paul Craig Roberts, fost asistent al secretarului Departamentului Trezoreriei în timpul președintelui Reagan și fost editor la The Wall Street Journal, își expune propria teorie, arătându-se sceptic în privința a ceea ce a relatat presa.
Craig Roberts încearcă, în mai multe articole postate pe blogul personal, să creeze "o opinie rezonabilă" asupra a ceea ce s-a întâmplat în Orlando.
Iar prima întrebare pe care o pune este: "Înainte de a se vorbi despre o crimă, trebuie să existe un cadavru. A văzut cineva la TV sau în presa scrisă imagini cu trupurile celor morți?". Pentru că, susține Roberts, care susține că presa scrisă și televizată nu sunt decât niște "organizații de propagandă", atunci când se vorbește despre 50 de morți și alte zeci de răniți, așa cum s-a relatat, primele imagini ar trebui să fie cu victimele.
Craig Roberts se îndoiește de tot ce au prezentat în primele momente posturi ca CNN și RT, care nu conteneau să susțină că la locul masacrului este sânge peste tot, dar singura imagine surprinsă de acolo era cu trei oameni, care ar fi fost răniți și care erau ajutați nu de paramedici, ci de alți americani.
"A văzut cineva vreun cadavru? Vreun cadavru în sac? Vreun rănit dus cu ambulanța la spital? A fost intervievat vreun medic de reporterii televiziunilor? A verificat vreun reporter cum sunt aduși morții la morgă?
"S-a spus mereu că cei din interiorul clubului au dat telefoane și mesaje celor apropiați. Dar nimeni din toți cei aflați acolo nu a făcut vreo fotografie sau un film? Nu au fost camere de filmat care să surprindă momentul atacului?
În continuarea teoriei sale, Craig Roberts spune că pentru a împușca 100 de oameni, atacatorul a folosit, așa cum se susține, o pușcă AR-15, care ar fi trebuit reîncărcată de mai multe ori, procedură care necesită suficient timp pentru ca oricine din acel club să poată să intervină pentru a-l opri. Și cum este posibil, se întreabă Roberts, ca cineva care trage asupra a 100 de oameni, ucigând jumătate din ei, să nu poată ucide un polițist care a venit să îl anihileze?"
Exemplul dat de Roberts este al atacului de la Charlie Hebdo, în care doi teroriști, așa cum i-a prezentat presa, au împușcat cu sânge rece aproape toți angajații revistei franceze, dar când au ajuns în stradă și au fost înconurați de poliție păreau atât de incompetenți și neîndemânatici încât dădeau impresia că nu sunt aceiași teroriști versați.
Cel mai important este că presupusul atacator, așa cum se întâmplă mereu în astfel de "operațiuni pregătite de guvern", cum le numește Roberts, a fost ucis, iar nimeni nu va putea spune daca el a existat sau nu. Singurul caz în care un presupus terorist a reușit să "scape cu viață", în cele mai recente și cunoscute cazuri de atentate, este cel al unuia dintre frații ceceni Tsarnaev, despre care s-a spus că ar fi autorii atacului terorist de la Boston, din 2013.
Pentru a întări suspiciunile sale legate de atacul din Orlando și că totul nu este decât o operațiune fabricată, Craig Roberts publică mai multe filmulețe. Care arată cum anumiți indivizi cară un rănit, dar în direcția opusă clubului.
Sau cum una dintre femeile care au apărut în acea seară plângând pentru că băiatul ei a pierit în atac ar fi, de fapt, o actriță care nu făcea decât să interpreteze rolul mamei îndurerate. Ea, ca și Luis Burbano, un alt personaj prezentat de televiziunile americane drept unul dintre martorii masacrului din clubul Pulse, ar fi ceea ce autorii teoriei conspirației numesc "actori de criză". Angajați special pentru astfel de False Flag, operațuni sub acoperire orchestrate de serviciile secrete.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.