Urmăriți un material care dă mult de gândit în care aflăm că un copil de 4 ani este forțat printr-o hotărâre judecătorească să participe la o paradă LGBTQ fără dreptul de a pleca de acolo. Transcriere:

În Marea Britanie, o școală primară din Londra a obligat un băiețel creștin de patru ani să participe la un eveniment LGBTQ Pride. Când părinții au dat în judecată școala susținând că le-au fost încălcate drepturile religioase și parentale, un tribunal central din Londra a decis împotriva lor iar acum fac apel la această decizie. E aici pentru a explica ce s-a întâmplat, Izzy Montague, mama băiețelului de patru ani.

– Izzy, școala primară „Heavers Farm” a avut acest eveniment de paradă gay. Ce ți-au spus oficialii școlii când ai obiectat la participarea obligatorie a fiului tău?

– Au spus că el ar trebui să participe, că aceasta e o celebrare a mai multor lucruri, dar ei au echivalat LGBT ca fiind despre egalitate, diversitate și că da, … este o adunare la cere fiecare copil trebuie să participe.

– Adică aceasta este o chestie legală? Legea spune că trebuie să participe sau cum ai răspuns la asta?

– Absolut nu! Frica mea era că asta ar fi împotriva legii și că școala ar fi trebuit să știe că niciun copilul nu ar trebui să mărșăluiască în jurul școlii pentru sexualitate, în particular, dar împotriva credințelor lor ca și creștini. Eu nu mai auzisem niciodată ca vreun copil să fie forțat să facă ceva împotriva credinței lui, și în special în această școală. Se pare că au renunțat la multe lucruri, în special cu scopuri religioase. Copiii nu trebuiau să participe la parada de Paște, la Nașterea Domnului, din motive religioase. Aș fi presupus că ar fi fost la fel și pentru acest caz. Eu mi-am spus părerea că, fiind creștini, nu am putea lua parte la asta, dar ei au fost foarte neclintiți, în măsura în care să îi numească pe părinți homofobi, bigoți… și a fost un mediu cu adevărat ostil, foarte ostil, nu mai fusesem niciodată într-un astfel de mediu, a devenit cu adevărat tensionat și inconfortabil.

– Și nu ați putut opta să nu participați? Nu le-au permis părinților să spună nu? Dumneavoastră a trebuit să mergeți sau fiul trebuia să participe?

– El trebuia să meargă, iar noi a trebuit să mergem ca să… știți, ca mulți dintre părinți, noi muncim și am fost nevoiți să ne luăm zile libere de la muncă doar pentru a ne îndepărta copiii de acolo în acea zi. Cred că ceea ce a fost destul de înfricoșător a fost ceea ce s-ar fi putut întâmpla, deoarece știm că nu au făcut un anunț mare referitor la asta, l-au pus pe un blog, așa că este doar pe un blog de școală, fără scrisori, nu au informat părinții.

– Ce fel de lucruri fac ei la paradă? Judecătorul acestui caz, Chris Letham, a zis că nu a văzut nimic contrar valorilor creștine.

– Cum am spus, pe parcursul lunii au existat lucruri de genul: curcubee, steaguri curcubeu și încercarea de a distruge aceste stereotipuri de gen și atunci când copiii defilau, au fost încurajați să poarte haine colorate, și alți copii de ani diferiți au vizionat videoclipuri cu oameni sărutându-se între persoane de același sex. Această defilare a fost la sfârșit, și a fost, practic, o însumare a tot ceea ce făcuseră împreună și, în principiu, încurajau ideea marșurilor paradei gay, adică să cânte imnuri gay și să mărșăluiască în jurul școlii.

– Așa că a fost mai mult decât o paradă. De ce i-a lăsat judecătorul să hotărască împotriva ta? Ce a spus despre drepturile tale religioase și parentale?

– Părea să creadă că… Adică această școală pusese afișe în jurul școlii cu: „Sunt gay, obișnuiește-te cu asta!”, „mama & iubita mamei = iubire”, „tata & iubitul lui tata = iubire”. El părea a crede că toate acestea fac parte din credințele creștine, că și creștinii cred în asta, că nu e nicio diferență între ceea ce cred creștinii și ceea ce promovează asta. A fost prima dată când am auzit de asta, am trecut printr-un întreg proces de cult, în care am luptat pentru ceea ce credeam. Și a fost o întrebare care mi-a fost pusă, pe care am spus-o în e-mail, am spus că nu cred că oamenii din mediile LGBT s-au mai confruntat cu discriminarea cu care se confruntau înainte și că nu prea văd că mai sunt dezavantajați. Și a fost foarte supărat pe mine că am spus asta și m-a întrebat: „Dar de ce ai nevoie să vezi că sunt dezavantajați?” Și i-am răspuns: „Dar au deja toate drepturile, ca toți ceilalți, spuneți-mi un drept pe care nu îl au!” Și el era foarte mânios și la un moment dat chiar mi-a cerut să îmi cer scuze și să îmi retrag cuvintele și pur și simplu nu am înțeles de ce. Dar evident că acum înțeleg.

– Știu că ai depus apel, ține-ne la curent cu cazul tău! De la Londra, Izzy Montague, vă mulțumesc pentru că ne-ați împărtășit aceasta!

– Vă mulțumesc că m-ați primit!

O Chilie Athonită