Scriitorul și jurnalistul Renaud Girard, specialist în geopolitică,  se întreabă, într-un articol din Le Figaro, dacă nu cumva izolarea este un medicament mai rău decât boala, fiind convins de un lucru: Covid-19 NU va bulversa statisticile privind mortalitatea mondială pentru 2020. Jurnalistul spune că 60 de milioane de oameni mor anual în lume, iar epidemia de coronavirus nu va schimba cifră aceasta în mod semnificativ.

 

Girard amintește că în timpuri normale în Franța sunt înregistrate 11 500 de decese pe săptămînă și 600 000 pe an. Iar vâsta medie a celor care mor în Franța în prezent din cauza epidemiei este de 81 de ani. 

Din punctul de vedere al lui Renaud Girard, mortalitatea pe anul acesta în lume riscă să fie mai mare nu atît datorită oamenilor răpuși de epidemie, ci a celor care riscă să moară datorită dezorganizarii industriei și a agriculturii, datorită distrugerii căilor de aprovizionare și a efectelor nefaste ale carantinei.

Potrivit RFi, Renaud Girard se referă în articolul său și la modul în care mediile de informare relatează despre epidemie.

 

Faptul că în Anglia, spune el, a murit recent din cauza coronavirusului o fetiță de 5 ani este, evident, un lucru dureros și nedrept, o dramă și un scandal. În același timp, explică jurnalistul francez, trebuie să avem în minte că anual mor în lume șase milioane de copii avînd sub 15 ani. „Rămânând cu totul factuale, articolele BBC-ului alimentează în mod inconștient psihoza colectivă prin transmiterea unui mesaj subliminal: copiii mor și ei! Ori, realitatea statistică arată exact contrariul, virusul este aproape inofensiv la copii. Mai tîrziu va trebui ca sociologii să analizeze cu grijă rolul jucat de mediile de informare în apariția unei psihoze mondiale față de o maladie care de fapt nu este așa de letală”, spune Giraud.

 

În Africa de est și a Marilor lacuri, în prezent, datorită unei invazii de miliarde de lăcuste, culturile sunt distruse iar foametea riscă să producă mai multe victime decît epidemia de coronavirus.

Jurnalistul francez încearcă de fapt, mânuind cu prudență datele statistice, să lanseze un apel la rațiune, astfel încât deciziile să nu fie luate pe bază de pulsiuni emoționale sau prin imitație.