Recenta implicare a Rusiei în conflictele din Orientul Mijlociu i-a luat prin surprindere pe americani şi pe aliaţii lor. Din punct de vedere strategic şi de imagine, mutarea Rusiei reprezintă o lovitură serioasă dată taberei pro-americane.
Pentru românul de rând, situaţia din Siria şi din restul Orientului Mijlociu (problema palestiniană, Iran, Irak...) este cunoscută aproape exclusiv prin intermediul mass-mediei locale care este înregimentată ideologic în tabăra pro-americană, nefăcând altceva decât să transmită mai departe, in corpore, poziţiile oficiale mai mult sau mai puţin adevărate ale SUA şi ale aliaţilor acestora. Ca o observaţie, putem constata că cel puţin politicienii de la Bucureşti nu au un punct de vedere propriu asupra situaţiei din Siria, ci doar repetă mimetic punctul de vedere al Washingtonului.
În general, situaţia din Siria şi „problema” Iranului sunt cunoscute publicului. Folosind terminologia ideologizată a aliaţilor pro-americani, „regimul Bashar al-Assad” este vinovatul pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns Siria. El este contestat de rebelii care au lansat o insurecţie armată împotriva „dictatorului” Assad. Aceşti rebeli sunt antrenaţi şi susţinuţi de SUA. În acelaşi timp, teroriştii din Statul Islamic au ocupat zone mari din Siria şi nu numai, aceştia luptându-se atât cu „dictatorul”, cât şi cu rebelii şi cu kurzii din nord.
Întrucât alianţa pro-americană, din care face parte şi România, nu a făcut mai nimic pentru a combate Statul Islamic (raportat la implicarea alianţei în Irak şi Afghanistan, implicarea din Siria este zero), lumea a început să creadă că Statul Islamic este creaţia americanilor, dornici să tulbure apele în Orientul Mijlociu pentru a-şi spori influenţa şi implementa interesele economice într-o zonă a lumii bogată în resurse.
Însă tocmai această influenţă americană este cea care deranjează Rusia. O Rusie deja împrejmuită de pro-americani cu scuturi anti-rachetă, asemenea unui gard de sârmă. Pretenţia americanilor este aceea că scutul nu e îndreptat împotriva Rusiei, ci împotriva ameninţărilor Iranului. În primul rând, aceste ameninţări nu există sau cel puţin nu au fost formulate niciodată de Iran. În al doilea rând, recentul acord multilateral prin care Iranul îşi opreşte programul nuclear face ca scuturile americane să devină inutile – observaţie formulată deja de oficialii ruşi.
În acest context, în vâltoarea războiului informaţional condus de tabăra pro-americană care o demonizează alături de Bashar al-Assad şi de Iran, Rusia a decis să iasă din corzi, printr-o extraordinară lovitură de imagine. Cu alte cuvinte, Rusia ia taurul de coarne şi pozează în cel care face ordine în Orientul Mijlociu. În timp ce SUA et comp. par cel puţin dezorientaţi de tot ce se petrece acolo, Rusia apare ca eroul care salvează situaţia in extremis. La ora la care scriu acest comentariu, tabăra pro-americană e convocată într-o reuniune de urgenţă. De ce? Pentru că Rusia a bombardat poziţiile ISIS folosind rachete trase de pe portavioane din Marea Caspică. O dezorientare mai mare nici că puteam vedea la americani.
Deocamdată, singura reacţie – dacă le putem numi reacţie – din partea americanilor au fost câteva comunicate oficiale bogate în cuvinte grele, prin care se încearcă în continuare demonizarea Rusiei. Pasămite, Rusia ar fi bombardat şi poziţiile rebelilor anti-Assad, adică Rusia, în timp ce luptă împotriva ISIS, îl sprijină la putere pe „dictatorul” Bashar al-Assad. Mai penibil, americanii au declarat că s-au înregistrat victime nevinovate chiar înainte ca ruşii să îşi ridice avioanele de la sol!
Întreaga situaţia e cu atât mai complicată pentru americani cu cât eroul rus, care salvează omenirea, nu o face de unul singur, ci are cu el şi nişte prieteni pe nume Teheran şi Hezbollah. Şi ei „prieteni” tradiţionali ai Washingtonului. Şi, colac peste pupăză, Irakul, o altă ţară „democratizată” (citeşte făcută praf) de americani şi aliaţii lor, tocmai a solicitat şi ea ajutorul Rusiei în lupta anti-ISIS. Încet-încet, lumea îşi mută privirile de pe SUA pe Rusia. Şi nu doar privirile, ci şi încrederea, iar asta înseamnă scăderea prestigiului şi influenţei SUA. Cu un Obama care şi-a pierdut de mult luciul mesianic din cauza politicilor interne şi internaţionale falimentare şi impotente, Statele Unite par condamnate pe termen lung la dispreţ internaţional.
Devine interesant de văzut pe unde vor scoate cămaşa americanii şi compania. În discuţiile pe care le-au cerut şi le-au avut cu Putin, este evident că preşedintele rus are mâna câştigătoare. În cuvinte puţine şi nemeşteşugite, acesta le-a cerut occidentalilor să conlucreze împotriva ISIS, invitaţie pe care vesticii au declinat-o, lucru care dă iarăşi de gândit. Informaţiile nepartizane, care nu ajung la urechile noastre, ne arată că Rusia e decisă să stârpească bacteria ISIS şi să readucă Siria la liniştea dinaintea intervenţiei americanilor. Cu alte cuvinte, un fel de pax rusiae.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.