Destabilizarea Braziliei, prin compromiterea președintei Dilma Roussef și a ex președintelui Luiz Inácio Lula da Silva, pare să fi intrat în faza finală. Pentru că obiectivul campaniei mediatice și judiciare duse împotriva lor nu are legătură cu corupția. Ci cu războiul dus de marile corporații occidentale pentru fărâmițarea BRICS.

Brazilia cuprinsă de proteste de dimensiuni istorice. Așa au fost definite manifestațiile-gigant din Brazilia, de la jumătatea lui martie, la care au luat parte milioane de oameni. Nemulțumirile lor: nivelul ridicat al corupției, calitatea proastă a serviciilor și scăderea nivelului de trai. Motive suficiente pentru a cere și demisia președintei Dilma Rousseff, pe fondul scandalului legat de fostul președinte brazilian Luiz Inácio Lula da Silva, acuzat de corupție, spălare de bani și falsificarea unor documente. Situația explozivă din Brazilia coincide, în mod straniu, cu cea din Africa de Sud, unde, din luna februarie, președintele Jacob Zuma a devenit ținta atacurilor opoziției în Parlament, în justitie și în stradă, pentru a obține plecarea sa. Pură coincidență sau nu, un lucru e cert: Brazilia, Africa de Sud, Rusia, India și China, pe scurt BRICS, sunt state care au înființat Noua Bancă pentru Dezvoltare, rivala FMI.  

 

Imaginea președintelui Dilma Rousseff a fost spulberată  de recesiunea economică severă în care a intrat țara  și de asocierea ei cu cel mai mare scandal de corupție din istoria țării: scandalul Petrobras. Mulți policitieni sunt suspectați că ar fi primit beneficii financiare dintr-un scandal de corupție privitor la contracte de construcție ale gigantului petrolier Petrobras, principalii acuzați fiind membrii Partidului Muncitorilor. În frunte cu fostul președinte Luiz Inácio Lula.

 

Rousseff nu a scăpat nici ea de acuzații, fiind considerată unul dintre principalii vinovați pentru intrarea Braziliei în cea mai pronunțată recesiune economică din ultimul secol. Presedinta este în pericol de a fi suspendată din funcție de către legislativul țării. Pentru că  milioanele de brazilieni care au ieșit în stradă au cerut legislativului să accelereze procesul de suspendare din funcție a  președintelui brazilian. Rousseff nu ia în calcul demisia și spune că nu există motive legale întemeiate pentru suspendarea sa.

Analiștii politici văd însă în acuzațiile aduse lui Lula, devenit între timp membru al Cabinetului Dilmei Roussef, este un obstacol major în cursa pentru alegerile prezidențiale din 2018. La care Lula dorește să candideze din nou. Arestarea sa arbitrară, la 4 martie, pentru ancheta în cazul Petrobras, fără a exista dovezi clare împotriva lui, este doar un prim pas în procesul de distrugere a viitoarei sale candidaturi.

 

 

Analistul Pepe Escobar merge și mai departe și susține, într-un articol pe acest subiect, că atacul la adresa lui Lula și a președintei Roussef este un atac la adresa BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), statele fondatoare ale Noii Bănci pentru Dezvoltare. Escobar scrie că Brazilia este veriga cea mai slabă dintre puterile emergente care au creat această Bancă ce rivalizează cu FMI. Și că, "era clar încă din 2014 că suspecții obișnuiți nu vor da niciun pas înapoi pentru a destabiliza a șaptea cea mai mare economie mondială".

Pentru a lămuri și mai bine cum stau lucrurile în Brazilia și de la ce a pornit valul de proteste, analistul amintește că, încă din 2009, WikiLeaks dezvăluia că multinaționalele din domeniul petrolier erau active în Brazilia, în tentativa de a modifica, chiar și prin mijloace care țin de șantaj, o propunere de lege, de către fostul președinte Luiz Inácio Lula da Silva, pentru naționalizarea companiei Petrobas".  

Tot Escobar amintește celor care nu cred în comploturi că fostul consultant NSA, Edward Snowden, a dezvăluit că Agenția Națională de Securitate îi spiona pe Dilma Rousseff și pe unii funcționari Petrobras. Poliția Federală braziliană coopera intens, afirmă analistul geopolitic, cu americanii de la CIA și FBI. Iar timp de doi ani, în așa numita anchetă "Car Wash", a fost descoperită o vastă rețea de corupție, in care erau implicați oameni-cheie din Petrobras. Doar pe baza unor "probe" orale, fără niciun document.

În sprijinul teoriei sale, privind demolarea lui Lula, Pepe Escobar aduce următorul argument: fostul președinte nu doar că a dat cu flit marilor giganți din domeniul petrolier ExxonMobil și Chevron, ci a dat undă verde explorării petrolului brazilian de către chinezii de la Sinopec. Lula a pus astfel pe primul plan parteneriatul strategic cu Beijingul, din cadrul BRICS.

Concluzia analistului este aceea că așa numita operațiune "Car Wash" nu are nicio legătură cu justiția. "Singurul lucru care contează este de a perpetua o criză politică pentru a distruge a șaptea cea mai mare economie mondială: printr-o lovitură de stat sau, cum preferați - 

 'schimbare de regim. '

Sunt și alte voci din America Latină care consideră că presiunea forțelor pro americane, care se opun ideei de independență a Americii Latine, este tot mai intensă. Iar după Argentina și Venezuela, considerate oile negre ale acestei părți a continentului sud american, a venit acum rândul Braziliei. Presa care o sprijină pe Dilma Roussef a scris, după protestele din Brazilia, că multe dintre organizațiile studențești sau partidele care au manifestat ar fi fost finanțate de ONG-uri din America.

Jurnalistul și sociolgul brazilian Larindo Leal susține că americanii fac în Brazilia ceea ce au făcut în Ucraina în așa numitele "revoluții portocalii". Și că este tot mai evident că in Brazilia are loc o lovitură mediatică, judiciară și instituțională, menită să șteargă vu buretele cuceririle obținute de poporul brazilian în ultimii 13 ani, urmărindu-se impunerea unei agende neoliberaliste, precum cea din Argentina, redimensionând suveranitatea națională.

Potrivit ralatărilor sale, printre organizațiile care conduc protestele anti Rousseff și anti Lula  se află Movimento Brasil Libre, o grupare conservatoare, în spatele căreia s-ar afla structuri care orechestrează totul direct de la Washington.

Înainte de Brazilia a fost Africa de Sud, stat membru BRICS. În februarie, mii de manifestanți au ieșit în stradă la Cape Town împotriva președintelui Jacob Zuma, aflat la putere din 2009, foarte slabit politic. Jacob Zuma a devenit ținta atacurilor opoziției în Parlament, în justiție și in stradă, pentru a obține plecarea sa, tot în urma unui scandal de corupție. În urmă cu doar două zile, Curtea Constituțională sud-africană l-a găsit vinovat pe Zuma în afacerea Nkandla. El este acuzat că și-ar fi amenajat reședința privată din estul țării cu banii contribuabililor. După decizia Curții, Alianța democrată, principalul partid de opoziție, a lansat o procedură de destituire a președintelui. Iar analiștii spun că zilele lui Zuma la conducerea țării sunt numărate.

Cele mai mari economii emergente ale lumii – Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, așa-numitele țări BRICS – au reușit să cutremure ordinea financiară globală stabilită de puterile occidentale, prin lansarea, în 2014, a două noi instituții alternative la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru finanțarea economiilor emergente.Cele cinci economii însumează aproape jumătate din populația lumii și o cincime din avuția planetei.

Cele două instituții alternative create de BRICS au marcat desprinderea de un sistem financiar internațional dominat de SUA și de Europa. China, care este al treilea cel mai mare participant la Banca Mondială cu aproape 13 miliarde dolari, contribuie la capitalizarea Băncii pentru Dezvoltare cu aproape zece miliarde dolari.