

Mentalitate sovietică în Rusia
Din câte se pare, unul dintre motivele pentru care Putin este încă popular în Federația Rusă, este faptul că mulți cetățeni consideră că actuala politică este strâns legată de cea din epoca sovietică. Spre exemplu, 52% dintre respondenții la un sondaj pe această temă ar dori revenirea la economia planificată. În același timp, simpatia pentru economia de piață nu a fost niciodată atât de jos, doar 26% dintre participanți fiindu-i favorabili, în timp ce 22% nu au nicio părere. În ceea ce privește modelul politic, situația este îngrijorătoare de-a binelea. Astfel, 37% se declară fani ai sistemului sovietic de conducere, 23% sunt mulțumiți de ceea ce se întâmplă în prezent și doar 13% mai spun DA democrației de tip occidental. Mai sunt, ce-i drept, 8% care vor "un alt fel de model" și destul de mulți, restul de 19%, care nu doresc să se pronunțe.
Motivul pentru care modelul sovietic este încă atât de puternic reprezentant în mințile oamenilor nu trebuie căutat doar în criza economică în care se află țara după mai bine de doi ani de recesiune. În presa controlată de putere, ceea ce reprezintă între 70 și 80% din piața de media, sunt prezentate în exclusivitate lucrurile bune din acea perioadă, totul culminând cu victoria împotriva lui Hitler. Chipurile, o perioadă de stabilitate, de orgoliu național și în care știința sovietică a făcut miracole.
Revenirea la cultul lui Stalin
Uniunea Sovietică n-a dispărut niciodată din inimile oamenilor. Asta și din cauza faptului că destrămarea țării a coincis cu o brutală scădere a nivelului de trai al majorității rușilor. Kremlinul a dat dovadă de o jenă inacceptabilă atunci când a fost vorba să îndepărteze urmele trecutului. În context, statuile lui Stalin ocupă în continuare nestingherite piețele principale din marile orașe, dar mai ales de la orășele și de la sate. Cultul lui Stalin a revenit în forță, noi busturi sunt inaugurate în locuri din ce în ce mai nelalocul lor, cum ar fi grădinile spitalelor sau cele ale creșelor de copii, iar multe personalități culturale îi aduc elogii fără nicio opreliște. De exemplu, Vladimir Mediski, Ministrul Culturii, promovează în mod activ realismul din pictura sovietică și a deschis cu mare pompă luna trecută o expoziție a tablourilor portretistului preferat al lui Iosif Visarionovici. Opinia publică are o singură și mare idee și ține să o împărtășească tuturor: "pe vremea aceea nu se trăia foarte bine, dar barem știai la ce să te aștepți a doua zi. Aveai barem un minimum de siguranță socială."
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
trag nădejde să citiți și acest mic contraarticol adresat anume serialului dumneavoastră.
Am observat, atât din scrierile dvs. și din răspunsurile la comentariile celoralți cititori, că sunteți un om cu caracter puternic și aveți niște opinii cristalizate. De asemenea, sunteți și ironic - prin ironia dvs. dorind să subliniați inteligența cu care v-a dăruit Dumnezeu și informarea oarecum peste medie. Articolul despre complexul cedării Basarabiei mi s-a părut chiar excelent. Nu vă contesc calitățile editoriale - reies din scrierile dvs. fără să fie nevoie să le subliniați. Ceea ce vreau să vă reproșez este atitudinea dvs. și întinderea unei opere de ficțiune pe un site de... știri. Desigur, opera dvs. are rolul ei (respectiv a atrage atenția asupra unor chestii a căror continuare în prezent poate duce la situația imaginară din opera domniei voastre) - cu toate astea titluri de tipul "Adio Rusia", subliniera nostalgiei după era sovietică, "viitor fără Federația Rusă", "sindromul Rusia", etc. mă fac să cred că nu prea-i înghițiți pe ruși, dacă nu cumva chiar nu-i suportați. Pot fi de acord și cu aceasta. V-aș întreba, totusi, ați trăit în Rusia? De unde știți de nostalgia după Uniunea Sovietică? V-au povestit, cumva, prieteni din Republica Moldova? Întrebările acestea vin pe un fond de evidentă simpatie față de țara notorie și poporul ei (pe care mi-o asum, nu mă rușinez) și vă mărturisesc că citind titluri precum "Sindromul Rusia" mă scandalizează la fel de mult precum "Infecția România", "planeta fără România", etc.. Cred că e reciproc valabil și pentru dumneavoastră, nu cred că nu vă iubiți țara. Dacă un rus ar scrie despre România că e nostalgică după epoca sa de aur (pentru că a citit ) mă îndoiesc că ați fi de acord cu el. Pentru că nu e chiar așa... oamenii sunt nostalgici după ce le-a oferit un bine direct, imediat și palpabil - mai mult ca sigur nu o să vedeți pe nimeni nostalgic după vremurile în care a trăit Mântuitorul - când Dumnezeu însuși a coborât pe pământ? E cineva nostalgic după Moldova din vremea lui Ștefan cel Mare? Oamenii vor papa, circ și liniște - liniștea de a păcătui în voie - lucruri care se găseau din plin în vremea înfloririi comunismului în toată Europa de est. Era sărăcie, ce-i drept, dar era frumos ambalată, cu etichetă de parizer lipită peste. Oamenii se vor alinia întodeauna ideologiei care le asigură liniștea de a nu face voia Lui Dumnezeu - oricare ar fi ea. Rusia e o țară mare și care, de-a lungul anilor, a fost mereu o forță. Un imperiu este un uriaș cu picioarele de lut - el trebuie să rămână imperiu pentru a supraviețui - altfel va fi distrus complet. A se vedea imperiul Bizantin... Rușii sunt mai patrioți ca noi și mai încăpățânați (ca neam). Patriotismul lor presupune să-și apere țara și credința - iar în cazul acesta țara de apărat e cea mai mare din lume. Doar nu vă imaginați că o astfel de țară poate fi condusă de vreun bleg, care să o transforme într-o colonie a unul alt imperiu puternic (USA sau China) ? Sub mâna lui Eltân (anume un bețiv tâmpit) Rusia era să dea ortul popii...
Mi se pare nedrept să-i criticați pe ruși necunoscându-i intim, să-l ilustrați pe Putin drept "dictator" fără a înțelege rolul său în apărarea țării și să evidențiați doar părțile lor proaste, ilustrându-i ca pe o caracatiță ce-și întinde tentaculele asupra vecinilor ei. Hai să ilustrăm, atunci și defectele țării noastre - de care, trebuie să fiți de acord, nu ducem nici noi lipsă. Oare nu echidistant se cuvine unui jurnalist să fie? Vă invit să meditați la cele de mai sus. "Food for thought", cum zice francejii.